Povestea unei ceșcuțe de cafea

E dimineață, prea dimineață poate, pentru tine, sau cine știe, poate prea târziu. M-ai luat în grabă din dulap și m-ai așezat pe masă, în locul meu. În fiecare dimineață mă așezi în același loc, nici mai la dreapta, nici mai la stânga, parcă ar fi un cerc desenat acolo, pe masă, special pentru mine. Știi, uneori mi-aș dori să-mi schimbi locul pentru a mă bucura și eu de altă perspectivă, pentru a vedea și altceva în afară de un dulap.

Îmi plăcea când mă luai cu tine în dormitor și mă așezai pe birou, puteam să trag cu ochiul la tot ceea ce făceai, iar tu parcă simțeai asta și mă mutai tot mai departe de tastatură, apoi câțiva centimetri mai aproape, apoi iar mă îndepărtai, uneori puteam să jur că am să cad de pe birou. Ce era asta? O joacă?

Am înțeles, sunt doar o ceașcă, dar sunt o ceașcă ce a rezistat multor spălări și multor vizite la sol, și uneori îmi doresc un pic mai multă atenție. Nimeni nu vorbește cu mine, cu domnul Ibric abia am timp să schimb două vorbe, doamna Cafea vine, mă încălzește și pleacă. Uneori apucăm să stăm mai mult timp împreună atunci când mă lași pe jumătate plină, dar nici atunci nu îndrăznește să îmi spună ceva. Am început să cred că îi e frică să vorbească pentru că o cerți tu dacă nu îți dă inspirația necesară, dar aș putea și eu să îți transmit câteva idei prin intermediul ei.

Azi m-ai luat pe dos din dulap, drept urmare sunt un pic sucită și eu, nu am să te mai cert și am să încerc să fiu mai pozitivă, nu de alta, dar vine acușica domnul Ibric și nu aș vrea să mă găsească tristă. Hei, uite-l că vine!

– Bună dimineața domnule Ibric! Ce faceți?

– O fi bună pentru tine, pentru mine s-ar putea să fie ultima dimineață în care ne întâlnim, așa că adio, căzături ușoare și detergenți cu arome florale!

– Stai, cum, dar unde pleci?

– Nu plec, mă ia cu forța și mă aruncă în cel mai întunecat loc al dulapului. Am auzit o conversație aseară. Azi va fi ultima mea zi în care voi mai face cafea. De mâine nu va mai fi nevoie de mine.

– Nu se poate așa ceva, ai auzit tu greșit. Doamna Cafea, dumneavoastră ce știți?

– …

– Domnule Ibric, o să vorbim, ai să mă auzi din dulapul de deasupra ta, promit să nu te uit.

– Cine știe, poate vom vorbi din același dulap, dacă eu nu mai sunt de folos, tu de ce ai fi? Și Doamna Cafea s-a terminat, în dimineața aceasta am îmbrățișat ultimele două lingurițe. Totul se termină, nimic nu este efemer.

– Dar…

Oare și domnul Ibric a ripostat ca mine? Am să-mi retrag toate vorbele, sunt fericită în locul meu de pe masă și nu vreau nimic în plus. Ce îmi trebuie mie peisaj și conversație? E ok așa, sunt o simplă ceașcă, nu o să fac o tragedie din toată singurătatea în care stau în fiecare zi. Am să mă bucur de momentele în care mă scoți din dulap și mă lași să văd lumina soarelui, am să salut politicoasă dulapul și am să te aștept alături de cafea până când revii de la serviciu și sorbi și ultima picătură din doamna Cafea.

Citește și >>  Certificatul energetic - un pas spre viitor

– Nici eu nu voi mai fi.

– Doamna Cafea? Vorbiți cu mine? Vorbiți?! În sfârșit! Să vă spun toate ideile mele și să le transmiteți mai departe!

– ….

– Doamna Cafea?

Știam eu că azi va fi o zi rea. Nu degeaba mi se zbătea floricica din partea stângă, nu debeaga toată tristețea asta în jur și toată lipsa de energie. Mi-aș dori ca apa ce curge acum pe mine să mă spele de toate grijile adunate, de toate neîmplinirile și de toate momentele în care am vrut să spun ceva și am tăcut. Tăcerea răscolește pe oricine, chiar și pe mine o biată cană ce va fi uitată în dulap…

ceasca cafea trista

Praful va deveni cel mai bun prieten al meu și el îmi va acoperi rănile făcute de timp, urmele lăsate de toată tăcerea doamnei Cafea și treptat și floricelele ce mă făc să mă simt vie. Sunt o biată cană și ar trebui să încep să îmi accept destinul.

***

– Bună dimineață Ceșcuță somnoroasă, trezește-te, este timpul să aducem puțină energie în jur!

– A, ce, cum, unde, cine?

– Hei, liniștește-te, nu am vrut să te sperii.

– Bună dimineața! Da tu cine ești, unde sunt?! Stai că pe tine te-am mai văzut undeva. Aaaa, cafea, cafea fierbinte, tu dai cafea fierbinte?! Domnule Ibric, tu ești, te-ai tunat?!

– Vai, ce vorbăreață ești, și ce multe întrebări. Hai să le luăm pe rând. Eu sunt Arzum OKKA și sunt nouă aici, aseară am venit.

arzum okka

– Aaaa, tu ești noul domn Ibric. Eu sunt Ceșcuța, Ceșcuța de cafea, încântată!

– Nu, nu sunt domnul Ibric, sunt o cafetieră și noua ta colegă, aici, în bucătărie.

– Noua mea colegă vorbăreață! Vai, rugile mele au fost ascultate și apropo, faci o cafea foarte bună. Nu vreau să-l vorbesc de rău pe domnul Ibric, dar cafeaua ta are un gust mult mai bun, de aromă nici nu mai zic. toată bucătăria va fi invidoasă de noul meu parfum.

– Mulțumesc, mă faci să roșesc, abia ne-am cunoscut și deja atâtea laude.

– Le meriți, și faptul că eu sunt goală acum e dovada clară. Vezi urmele astea închise de pe mine? Mi le-a lăsat vechea doamnă Cafea, care de rușine că nu era băută toată intra în pielea mea. Până acum mă lăudam că-s bronzată, dar…adevărul era altul. Ehh, eu vorbesc mult, spune-mi despre tine, de unde ești, că eu te văzusem pe laptop pe un site, dar din colțul biroului n-am apucat să citesc tot?

– Eu de origine sunt din Turcia, de acolo și aroma cafelei mele, și am fost comandată pe magazinul MarketOnline.ro și sunt fericită că mă aflu aici și că te-am întâlnit. Totuși, tu de ce ești singură? Nu mai ai nici o soră?

logo marketonline

– Ooo, deci tu faci cafea turcească. A auzit toată bucătăria? Parfumul meu de cafea nu e unul oarecare, da? E parfum de cafea turcească! Am o soră, dar ne întâlnim rar, mai mult în weekend și abia reușim să schimbăm două vorbe.

– Ce ai spune dacă în weekend tu, sora ta și cu mine ne-am petrece dimineața împreună și ne-am bucura împreună de aroma cafelei turcești?

– Ar fi posibil așa ceva? Mă îndoiesc, nu vreau să îmi fac speranțe și să fiu dezamăgită după…

– Orice este posibil! Vezi suportul pe care stai?

– Da, ce e cu el?

– Lângă tine încape și sora ta, iar eu pot să vă ofer cafea la amândouă în același timp.

– Serios? Cum așa? Ai vreo putere magică sau cumva în tine se află lampa lui Aladin? Pot să-mi mai pun două dorințe?

– Dacă te uiți bine la mine ai să observi că am două gurițe prin care dau cafea, fie amândouă pentru tine când ești singură, fie una pentru tine și una pentru sora ta. Ca să fac cafeaua am nevoie de 4-5 minute, dacă se alege procesul lent, deci vom avea câteva minute să ne cunoaștem. Dorințe, hmm….știu să fac doar cafea, dar după ce savurezi cafeaua mea, vei avea multă energie, inspirație și bună dispoziție.

– Oau, tu ești o cafetieră profesională și o prietenă foarte bună. Abia aștept să mă văd cu sora mea, nici nu îți poți imagina ce grea este singurătatea și cum începusem să vorbesc singură pe aici. 

– Acum suntem împreună și putem vorbi despre orice și oricât de mult vrei tu, îmi place să te ascult.

– Sunt așa fericită! De acum fiecare dimineața cu tine va fi numai un zâmbet.

– Apropo, ți-am spus că pot gâdila cafeaua și o pot face să zâmbească, iar zâmbetul se transmite la cel care o bea?

cafea vesela

– Deci tu ești motivul pentru care toată tristețea mea a dispărut, ce mă bucur că ne-am cunoscut!

(Hei, liniște acolo! Încercăm să dormim aici! – spune morocănos domnul Aragaz)

– Gata, hai să dormim și mai vorbim și mâine. Noapte bună, Ceșcuță!

– Noapte bună, Arzum OKKA!

arzum okke cafetieraPovestea unei ceșcuțe de cafea a fost scrisă pentru prima probă din cadrul SuperBlog 2015

8 Comments

  1. Natural

    octombrie 9, 2015 at 7:39 am

    Frumoasa perspectiva ai imaginat. Spor in continuare!

    1. Bianca Ionel

      octombrie 9, 2015 at 10:16 am

      Mulțumesc Daniel, mă bucur că ți-a plăcut povestea 🙂

  2. Daniela

    octombrie 5, 2015 at 6:33 pm

    Draguta ideea unui dialog între cescuta, cafea si ibric. Succes!

    1. Bianca Ionel

      octombrie 5, 2015 at 8:21 pm

      Mulțumesc! 🙂

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre SuperBlog
O nouă provocare – SuperBlog 2015

Cred că deja v-am obişnuit cu participările mele la SuperBlog şi cum îmi plac provocările am decis să particip şi...

Închide