acasa bianca ionel octombrie 2020-1

Unde e acasă pentru tine?

Serile care mă prindeau la „Homeland” aduceau cu ele întrebări și gânduri despre „home” sau acel acasă. Azi nu am ales o carte și nici piesa lui Smiley deși s-ar potrivi de minune. Azi am ales un serial. Uite așa, scriem, stretching creativity sau creative stretch? Dă-mi un cuvânt, o fotografie, un film sau serial, titlul piesei preferate și libertate de exprimare. Voi scrie despre viață, despre tot sau nimic. Azi e despre acasă. Enjoy!

***

Acasă sau casă? Emoțional sau material? Unde e acasă pentru tine? Unde ai construit fizic și ai pus cărămidă peste cărămidă sau unde îți construiești sufletul în fiecare zi?


Are acasă sens și legătură cu faptul că uneori ai senzația că nu te „potrivești” nicăieri?

Dacă am întreba în jur, ne-am da seama că mai presus de iubire oamenii își doresc „o casă” sau un „acasă”. Unii își petrec toată viața construind case, alții visând la case. Pentru mine aceste lucruri n-au sens… pentru mine aceste căutări și construcții sunt o pierdere de timp, pentru că acasă e mereu aici. Acasă e în suflet și sufletul tău știe unde e acasă.

Acasă nu e locul în care mergi după o zi lungă de muncă, dacă o parte din tine nu-și dorește să fie acolo. Acasă nu e locul unde îți cauți un colț doar al tău, cu căștile pe urechi, pentru a nu mai auzi ce se întâmplă în jur. Acasă nu ar trebui să-ți muști limba pentru a evita încă o ceartă. Acasă nu ar trebui să te simți inconfortabil, străin sau mereu cu o dorință de a schimba ceva exterior sperând la confort interior. Când ești acasă n-ar trebui să te simți ca într-o versiune personală a iadului pe pământ. Dacă te simți așa, de fiecare dată când pășești pe ușă, atunci ești doar într-o casă, dar nu ești ACASĂ.

Acasă este locul în care te simți în siguranță. Acasă este locul în care te simți înțeles. Acasă este locul în care te simți relaxat, în largul tău, în pace tu cu tine. Acasă e locul în care ești TU cu întuneric și lumină.

Foto: Bianca Ionel @Vama Veche septembrie 2020

Pentru mine acasă e mai mult decât un loc. Nu, nu o să fie clișeul clasic „acasă e acolo unde îți e sufletul”. Sufletul meu e liber, la fel ca mine și acasă devine fiecare loc în care sunt fizic sau nu. Acasă e acolo unde zâmbesc.

Sunt într-o continuă mișcare, schimbare, revendicare a mea, a locurilor în care pășesc, a ceea ce sunt sau nu sunt. Sunt zile când fac parte din locul în care sunt. Sunt zile în care doar mă potrivesc. Mereu îmi întreb sufletul cum se simte. Și în secunda următoare înțeleg că acasă depinde de circumstanțe, emoții, relații, conexiuni și nu de disperarea de a te potrivi undeva, de a avea o rădăcină…

Doar copacii au rădăcini. Oamenii sunt liberi. Când am înțeles asta orice durere și dorință după un „acasă” material a încetat să existe. Dintr-o dată n-am mai simțit nod în gât încercând să dau un sens lui „acasă”. Dintr-o dată acasă am devenit EU. Dintr-o dată acasă ai devenit și TU în secunda în care m-ai prins de mână.

Nu aparținem unui loc, nu aparținem decât nouă. Dacă privim în urmă, vedem cum ne-am părăsit orașele de origine sau locurile de muncă… totul pentru a călca pe un pământ nou, totul pentru a urma oameni, pasiuni, vise. Ne lăsăm grijile în urmă și căutăm aparent, fără sens, schimbarea, acel ACASĂ. O fi bine, o fi rău?

Plecăm spre o casă sau venim acasă?

Nu-i așa că e frumos? Nu-i așa că poate fi și înfricoșător? Plecările noastre vin cu acel gust dulce-amărui… nu ai cum să nu suspini măcar o secundă după un loc sau om care ți-a fost acasă. Dacă nu am face asta, când am reveni la acele locuri sau oameni n-am mai simți mirosul, emoțiile și amintirile ce ne-au făcut cândva sufletul să vibreze, să cânte, să țopăie prin ploaie, să lase totul pentru a fi acolo chiar și 7 minute.

E acel „acasă” în pragul cărora am stat cu lacrimi în ochi și ne-am spus „atât a fost”. Am închis ușa cu un sărut, cu o ultimă fotografie, cu un acesta e finalul, după ce am strâns tot ce conta din acel loc… A rămas nimic în urma noastră dar a rămas totul în sufletul nostru. Trecutul e parte din noi. Oare nu aducem în noul „acasă” câte ceva din vechiul „acasă” aparent lăsat în urma noastră?

Cred că noi suntem cei care construim un „acasă” în oamenii pe care îi întâlnim și pe care îi iubim, în locurile de care ne lipim și nu în cele pe care avem doar numele trecut. Acasă e în conexiunile pe care le construim zi de zi. E o stare unică să te simți acasă” între locuri fizice, între viziuni, gânduri. E o stare unică să poți iubi unde ai fost și unde ești acum. Acasă e în oameni, în amintiri, în orașe, în întoarceri, plecări, începuturi…
Acasă suntem noi și acasă o să fie mereu în NOI. ❤

acasa bianca ionel octombrie 2020-2
Foto: Bianca Ionel @Vama Veche septembrie 2020

Alătură-te și tu celor 3312 abonați!

Adaugă adresa ta de email pentru a te abona și vei primi un email când voi publica un nou articol

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi (vezi toate)

Lasă un răspuns