Afectivitatea bărbatului | recenzie carte

Afectivitatea bărbatului de Walter Riso este o carte pe care am citit-o și am considerat că merită să vă povestesc și vouă despre ea. Iubesc să citesc și am o pasiune pentru cărțile axate pe partea de psihologie sau dezvoltarea personală.

afectivitatea barbatului recenzie bianca ionel blog
Coperta cărții Afectivitatea bărbatului Sursa foto: arhiva personală

Coperta spune foarte clar că este o carte dedicată femeilor pentru a înțelege bărbații. Dar, să nu judecăm o carte după copertă! Eu aș spune că această carte ar trebui să fie citită în special de bărbați, pentru a se putea ei înțelege. Hilar sau nu, bărbații din ziua de astăzi au nevoie să se descopere, să se accepte și să înceteze în a își reprima sentimentele.

Afectivitatea bărbatului prima parte

Cartea începe cu descrierea bărbatului ideal din perspectiva unei domnișoare de 19 ani.

Mi-ar plăcea să fie sigur pe el, dar să-și scoată la iveală din când în când și latura sensibilă; tandru și iubitor, dar nu respingător de dulce; să aibă succes, dar să nu fie obsedat de carieră; să-mi dea atenție, dar să nu fie sufocant; intelectual, dar să aibă și mâini dibace…”.

Mai în glumă, mai în serios, cred că orice femeie își dorește un astfel de bărbat. Din păcate, acest tip de bărbat, după părerea autorului cărții s-ar încadra într-un caz mai mult decât interesant de bărbat cu personalitate multiplă. El explică mai apoi că nu e ușor să fii și sensibil și puternic și tot așa.

Oare descrierea de mai sus, nu se poate aplica pe profilul unui om echilibrat, din toate punctele de vedere? Cred că am putea găsi ușor femei care să corespundă acelui profil. De ce ar fi atât de greu să găsim și bărbați? Sunt undeva internați într-o secție de psihiatrie și puși sub lupă?

Prima parte a cărții începe cu întrebarea „Care sex tare?” și surprinde bărbatul din Evul Mediu, până în prezent. Acesta este pus sub lupa presiunii pe care o pune comunitatea asupra sa. Stampila pusă de societate, acum mii de ani, asupra bărbatului, de  „bărbat puternic” pare să devină tot mai greu de suportat. Autorul surpinde un principiu pe care toți bărbații ar trebui să-l împărtășească.

„Pentru a deveni bărbat și a fi recunoscut ca atare trebuie să suferi

Mi-aș fi dorit ca asupra acestui principiu să dezvolte mai mult ideea de suferință și să speficice dacă este una fizică sau sufletească. În carte, bărbatul este descris ca un om care este supus multor raționamente străvechi nu tocmai corecte. Se subliniază faptul că toate aceste presiuni îi nasc trei mari slăbiciuni psihologice: frica de frică, frica de singurătate afectivă și frica de eșec.

Afectivitatea bărbatului partea a II-a

Partea a II-a a cărții pune sub semnul întrebării capacitatea bărbatului de a iubi. Un fragment pe care îl consider interesant este cel de mai jos.

fragment din afectivitatea barbatilor blog bianca ionel
Fragment din partea a II-a a cărții Afectivitatea bărbatului Sursa foto: arhiva personala

Bărbatul este plin de scurtcircuite emoționale.

Noi, bărbații, depunem mai multe eforturi pentru a ne scoate la iveală latura masculină agresivă, pe când femeile se străduiesc să-și arate mai degrabă latura tandră a feminității”

Aceste rânduri m-au pus pe gânduri și m-am gândit la o inversare totală a rolurilor impuse de societate. Ajung să mă întreb, dacă noi femeile suntem sexul puternic? Noi suntem cele capabile să facem față la orice și bărbații sunt sexul slab, de care noi trebuie să avem grijă și să îi menajăm de orice ce i-ar pune în dificultate?!

Când vine vorba de reprimarea sentimentelor la bărbați, aflăm tot din carte următoarele „dacă îmi exprim liber toate sentimentele înseamnă că sunt slab și efiminat, deci voi fi cu siguranță respins, dacă mă lepăd de scutul raționalității atunci voi fi la mâna tuturor, iar ei vor profita de mine„. Încă o dată, cartea confirmă că bărbații nu pot găsi o cale de mijloc și sunt plini de teamă și neîncredere.

Într-un final, toate aceste dificultăți sunt puse pe seama incapacității noastre, ca rasă umană, de a accepta un bărbat elibarat din punct de vedere emoțional. Și aici, pot susține cu ușurință ideea autorului, pentru că trăim într-o lume în care contează mai mult părerea celor din jur, decât fericirea noastră.

Tot în această parte, cartea descrie și câteva tipare ale bărbatului: bărbatul dependent-imatur, bărbatul culpabil-docil, bărbatul schizoid-ascetic, bărbatul agresiv-nimicitor, bărbatul cameleon și bărbatul bine structurat din punct de vedere afectiv.

Afectivitatea bărbatului partea a III-a

Partea a III-a suprinde sexualitatea bărbatului ca o problemă încă nerezolvată. E o analiză mai mult psihologică și strâns legată de educația primită și de felul în care bărbatul își exprimă sentimentele când vine vorba de sexualitate. Aflăm că „pentru bărbați sexul este ca o poartă: dacă le place ceea ce găsesc dincolo de ea, intervine și iubirea”. La femei poarta este reprezentată de iubire și abia dacă sunt mulțumite trec la pasul următor. Cazul ideal, este întâlnirea celor doi la mijlocul drumului.

Sexualitatea demnă înseamnă sexualitatea care respectă integritatea psihică atât a bărbatului, cât și a femeii. Ea nu înjosește și nici nu viciază pe nimeni întrucât nu provoacă dependență, nici nu se comercializează.

Cartea se încheie cu un epilog, sau mai exact un manifest de eliberare a afectivității bărbatului. Citind cartea, am conștientizat cât de norocoase suntem noi femeile. Noi putem simți teamă, putem fi slabe și putem cere ajutorul. Putem face greșeli, eșua financiar, ne putem nega agresiunea și putem trăi în pace. Ne lăsam pradă emoțiilor și ne exprimăm sentimentele pozitive și fizic și verbal. Noi petrecem timp cu familia și suntem loiale. Noi femeile, suntem oameni și toate aceste trăiri ar trebui să fie simțite și de bărbați fără teamă și fară prejudecăți.

Cartea în sine este o invitație la cunoaștere și recunoaștere.

O recomand în special bărbaților pentru a fi ceea ce vor și pentru a se regăsi în ceea ce îi definește fară a se simți inferiori celorlați.

 

 

3 Comments

  1. Scafandritza

    iulie 7, 2019 at 10:29 am

    Singurul paragraf dintr-o carte ce m-a facut sa rad in hohote in timp ce mergeam cu RATB-UL:
    „Una dintre cele mai groaznice temeri ale unui tata este ca fiul sau sa fie homosexual; de aceea, cu cat progenitura da mai multe semne de heterosexualitate, cu atat mai bine. Cand varul meu avea 5 ani (eu aveam vreo sase), imi amintesc ca l-a intrebat pe tatal sau, un imigrant napolitan machist, daca e adevarat ca barbatii pot s-o faca si intre ei. Inspaimantat de asemenea intrebare, unchiul meu a decis sa taie raul de la radacina si sa-l imunizeze odata pentru totdeauna: „Ia aminte! Barbatii care fac asta raman invalizi!” I-a spus-o transant si caustic. Eu si varul meu ne-am privit de parca ne-am fi zis: „Ce chestie interesanta!” Problema a fost ca povatuitorul nostru sentimental n-a luat in seama consecintele posibile. Dupa numai cateva zile, pe cand asteptam in masina ca semaforul sa se faca verde, am vazut trecand un domn de varsta a doua in scaun cu rotile. Am fost profund impresionati. Aveam ocazia sa observam dovada vie a devraparii masculine. Era pacatul insusi devenit realitate, defiland nestingherit si fara pic de rusine prin fata ochilor nostri. Nu numai ca nu ne-am putut ascunde mirarea, ci ne-am si hotarat pe loc sa fim solidari cu cauza barbatilor adevarati. Asa ca am scos numaidecat capul pe geam si, sub privirile uluite ale sarmanului barbat si ale celorlalti trecatori, ne-am pus pe zbierat sfintele cuvinte: „Poponarule!”, „Poponarule!”, „Degeneratule!”,”Stim cu ce te ocupi!”, „Poponarule!”… In fine, jignirile noastre erau atat de salbatice si de explicite, incat unchiul meu a trebuit sa treaca pe rosu, nu inainte de a ne intreba daca ne-am pierdut mintile. Am avut nevoie dupa aceea de mai multe lectii de „educatie sexuala” pentru a putea intelege ca toata chestiunea nu e atat de drastica si ca mai exista si exceptii. De fapt, dupa experienta unchiului meu, numai cativa dintre barbatii care se culcau cu alti barbati deveneau paraplegici.
    Ar trebui sa fim mai sinceri cu fiii nostri.”

    Walter Riso in cartea Afectivitatea barbatului

  2. Bratu Luiza

    aprilie 21, 2017 at 3:14 pm

    Interesanta selectie de idei ca mini recenzie a unei carti. Nu am citit-o dar pare Interesanta ca abordare a unor cutume pastrate in timp de societati din diverse zone cu care autorul este familiarizat…Pentru ca educatia fiului si barbatului de-a lungul vietii sale tine de mai multe repere, plecand de la modelul tatalui sau patriarhal, la cel al celui mai puternic membru al familiei dominant si aici poate fi figura mamei sau bunicii , un mentor gasit de el sau personaj fictiv literar sau desenat sau mai nou virtual cu care se asimileaza, efectul doctrinelor religioase sau de grup social din care familia face parte, notiunea de masculinitate ca exprimare pe care o invata in societate, dependenta sau independenta de familia baza in viata singuratica sau a propriei sale familii in urma unor decizii personale afective sau impulsive cu toate consecintele atasate, mediul prietenilor sau „prietenilor” de pasiuni sau vicii, capacitatea de a lua decizii si a suporta consecintele asumandu-si-le sau nu, efectele modificarilor hormonale si stresului cotidian, moda si manipularile … Nimeni nu se naste cu carte de instructiuni, perfect si exceptional…. Categoric avem individualitate si unicitate in manifestari…avem cinci degete la o mana si toate sunt diferite si folosesc avand utilitate… Cum in viata ne construim valorile individuale tine de valorile parentale in primii sapte ani de acasa, propriile pasiuni si aspiratii, curiozitati, dorinte, credulitati sau certitudini, automanipulari ( medicamente, droguri, alcool, meditatii, ritualuri religioase) independentei mentale sau dependentei de un grup ca forma de afirmare personala. Cuplul in schimb are propriile legi si propriile necunoscute zilnic..amandoi evolund cu bune si mai putine ca incercari de viata reala…cu toate consecintele in activitati unele repetitive biologice sau profesionale sau ambientale motivationale sau nu. De aceea fiecare om care ne intra in viata, ne marcheaza valorile si caracterul scotand din noi cine suntem de fapt…ce putem real face sau nu….fata de noi insine, fata de cel de langa noi si fata de copiii comuni daca sunt… Fiecare zi este o lectie de viata in care unele le repetam altele sunt mereu noi, noi fiind cel/a de pana ieri si ceva din ce apare azi…ce avem de oferit si ce putem primi . Cu respect.

    1. Bianca Ionel

      aprilie 21, 2017 at 4:39 pm

      Vă mulțumesc foarte mult pentru toate gândurile împărtășite cu mine. Cărțile ne oferă mereu o perspectivă, iar noi alegem din ele ceea ce ne reprezintă în acel moment. Dumneavoastră ați avut răbdarea să împărtășiți cu mine mai mult decât o carte ar putea să o facă. Mulțumesc pentru că ați intrat în viața mea, chiar și virtual, mulțumesc pentru ceea ce mi-ați oferit, atât de simplu și totuși puternic și emoționant.

  3. Cum faci o recenzie de carte? | DISCERNE

    noiembrie 10, 2015 at 7:45 pm

    […] scris review-uri, ce e drept după ureche și fără un suport standard, le puteți citi aici și aici, dar m-am gândit că cel mai ok ar fi să aflu cum pot scrie o recenzie ca la carte. Din păcate […]

  4. Cum faci o recenzie de carte?

    septembrie 30, 2015 at 6:00 pm

    […] scris review-uri, ce e drept după ureche și fără un suport standard, le puteți citi aici și aici, dar m-am gândit că cel mai ok ar fi să aflu cum pot scrie o recenzie ca la carte. Din păcate […]

  5. Recenzia cărţii „Afectivitatea bărbatului” de Walter Riso | DISCERNE

    mai 12, 2015 at 6:47 am

    […] post de Bianca Roxana Ionel. Publicat iniţial aici. Copyright (C) Bianca Roxana Ionel, 18 februarie 2015. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te […]

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Carti
Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă
Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă | recenzie carte

Modelarea din NLP, o cale rapidă spre excelenţă (2014)                        ...

Închide