Antibiotice… de primăvară

Zilele astea mi-au curs pastile prin gânduri, prin vene și prin suflet. Încă îmi curg… Dacă ar fi să trag aer în piept jur că tot pastile aș simți că inspir… pastile, praf și dezamăgire.
Încă mă întreb care mi-e lecția cu răcelile astea de apar de nicăieri și îmi arată cât de fragilă sunt, deși mă încăpățânez să zic despre mine că-s puternică și le pot duce.

Tura asta nu le-am mai dus… A fost prima dată când am aflat cum arată un concediu medical – e roz, așa ca de prințese triste și răpuse de boală, numai că mie mi-a lipsit prințul cu portocale, ceiuț cald și vorbe bune. Ca să fie glumița până la capat, nici măcar calul n-a venit. Adevărul e ca nici n-am avut nevoie să vină careva. M-am descurcat singură ca de fiecare dată. Nu suport să mi se plângă de milă când sunt bolnavă. M-am și bătut cu pumnul în piept că n-am nimic până când am văzut medicamentele schimbate de 2 ori și concediul medical scris. Atunci am zis… ok, poate am luat ceva de undeva. 🙂

Primul meu concediu medical în 10 ani de muncă…

Ar trebui să sărbătoresc cumva… nici 1 martie n-am sărbătorit. Nici ziua mea de anu’ trecut. N-ar fi prima dată când îmi sar aniversările. Sunt în urmă cu petrecerile astea lumești. N-am simțit că am ce sărbători. Anul asta mi-am propus să-mi sărbătoresc libertatea… poate-mi și iese. Mai am timp până pe 25 aprilie.

Alții s-ar fi bucurat de zilele astea de concediu medical. Pentru mine au fost un chin…
Am zis că „bolesc” și scriu pe blog, pe bloguri… prin reviste și pentru reviste. Vise… a fost cu febră 40+ și antibiotic la 6, 8 și 12 ore. Nici la seriale n-am putut să mă uit că adormeam ca o bunicuță și mă trezeam tot ca una, din sfert în sfert de oră.

E nasol să fii bolnav. N-am zis că am să mă miorlăi vreodată într-o postare pe blog despre asta. La urma, urmei… blogul ăsta e mai mult personal decât profesional și la primul meu concediu medical, măcar aici să mă miorlăi și eu. Și așa nu mi-a plâns nimeni de milă, nici măcar eu. M-am învinovățit toată săptămâna și încă o fac. Am chiulit de la sală, am mâncat numai porcării și am dormit 3 ore pe noapte. Era normal să cedez, sau nu?! N-am zis că am să zac vreodată în pat de vreo boală…
Toți ne îmbolnăvit. Eu eram Xena până acum… moartă-coaptă mă dădeam cu ruj, prindeam părul în coadă și viața mergea înainte. Toate până săptămâna trecută când n-a mai funcționat nici rujul, nici părul prins în coadă, nici Bianca deghizată în Xena.

Universul a vrut să-mi iau concediu… cu forța.

Universul a vrut să-mi învăț niște lecții, asta mi-e clar, dar încă nu știu care și despre ce. Azi dimineață mi s-a pendulat prin fața ochilor ideea că nu suntem îngropați în întuneric, ci posibil să fim plantați acolo cu un scop.

Dacă tot a venit primăvară mi-aș fi dorit să fiu plantată într-un decor mai frumos decât cel cu miros de spital și albul deprimant de pe acolo. La ultimul meu control s-a blocat ușa cabinetului… Numai mie mi se putea întâmpla asta. Singurul pacient la 8 dimineața în weekend și evident prima data când se blochează o ușă pe acolo. Alt semn divin: Biancă, stai și îndură!

Nu era suficient că nu suport tot ce înseamnă spitale, acum eram și forțată de Univers să stau în plus și să mă rog pentru o minune: să apară un crai de nicăieri și să scoată ușa din balamale ca să pot pleca și eu acasă. S-a rezolvat repede, cred… sau răbdarea mea e de fier. N-am să mă plâng de nimic de ce e prin spitale. Știu că asta ar mai lipsi așa de încheiere, dar atâta timp cât nu mi-am asumat vreo funcție pe la minister ca să schimb ceva, nu mă simt în măsură să mă miorlăi de ce e pe acolo.

La cât de des calc eu prin spitale și poate mă ajută Doamne, Doamne ca următoarea vizită să o fac tot peste 10 ani… e ok, e decent. N-am plecat decât cu ce am venit de acasă la capitolul boli, tratamentul a funcționat într-un final – bine că l-au nimerit până la urmă (a treia încercare fu’ cu noroc), iar eu sunt aproximativ funcțională. Dacă scriu pe blog, totul e în grafic. 🙂

Postarea asta nu prea are introducere, cuprins și încheiere, dar pentru cei care au rezistat eroic până la final și m-au citit… de amorul artei sau de plictiseală, ar trebui să vină și învățătura aia din bătrâni, nu?

Ei bine… am să vă zic să nu o faceți pe Xena sau pe vreun prinț războinic dacă vă prinde o viroză amărâtă și să mergeți la un doctor să vă vadă la ochi, gât și amigdalite dacă le mai aveți. Nu vă tratați voi cu ceaiuri pe acasă și cu puterea gândului bun, că uneori nu funcționează… sau e mai rapidă viroza decât gândul și ajunge la plămâni și nu-i de bine, mai ales dacă sunteți „fani” spitale ca mine. N-o să vă placă plimbările pe holurile alea lungi și nici cheful medicilor în prag de primăvară. N-o să vă placă nici statul în pat și număratul punctelor de pe tavan. Care puncte? Alea de le vedeți doar la super doze de antibiotic prea puternic, prea bun… prea ca la țară.

Să fim sănătoși că restul le facem și să avem o primăvară fără viroze și alte gânduri bolnăvicioase.


Dragă Universule… sper să te revanșezi pentru începutul ăsta promițător de primăvară și să mă plantezi într-un loc cu soare și oameni frumoși cât mai repede posibil.

Keep in touch! Când îmi revin 100% am să vin cu ceva recomandări de cărți, de rujuri – că am avut ce testa cât am bolit și am să vă povestesc cum am petrecut înainte de a o da pe antibiotice la Meet JCI Iași și Conferința Președinților JCI România pe care am organizat-o la Iași.

P.S. V-am spus că fac parte din comisia de politici economice? Vă spun acum și vă mai spun să mergeți pe 26 mai 2019 la vot. 🙂

3 Comments

  1. Alin

    martie 4, 2019 at 9:39 pm

    Ha, ha! Umorul e de la antibiotice? Sa’ti ramana si dupa raceala. Te prinde! De 10 ani te asteapta si Bruxellesul, stii nu? 8-|

    1. Bianca Ionel

      martie 4, 2019 at 9:56 pm

      Mă mai așteaptă un pic, să-mi treacă „umorul”. 😉

      1. Alin

        martie 4, 2019 at 10:34 pm

        Te primeste oricum!

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
Am mai rupt o bucata
Am mai rupt o bucată…

E 7 și tot atâtea vieți am pierdut în noaptea ce tocmai s-a sfârșit. „E important să știi să câștigi,...

Închide