Azi, floarea soarelui a încetat să-mi zâmbească

De la finalul lunii iunie am început să admir în drumul meu spre serviciu o floarea soarelui crescută lângă drum, între niște tufe, aparent într-un mediu total nepotrivit ei. Mă regăseam în sălbăticia ei și de fiecare dată când o priveam mă cuprindea o stare de fericire.

Într-o zi de 17 iulie m-am oprit să o fotografiez, pe fugă, exact cu îmi trăiesc de altfel și viața. Am simțit că îmi doresc să împart cu cei care mă urmăresc pe Intagram (@acorduridinsuflet) frumusețea ei – scăldată în razele dimineții, mereu deschisă spre mine, mereu acolo.

Nu era o simplă floare, era un exemplu că poți să fii tu și poți să oferi din bucuria ta de a fi celor ce au ochi să te vadă. Puțini sunt cei care ne văd, puțini sunt cei care văd dincolo de noi. Uneori, nici noi nu ne vedem.

floarea soarelui bianca ionel fotografie natura

Azi, floarea soarelui a încetat să-mi zâmbească

Azi, același drum, aceleași așteptări, aceleași căutări spre fericire m-au adus în momentul în care am rămas blocată în mijlocul drumului privind în gol. Floarea soarelui nu mai era acolo.

Mi s-a umplut sufletul de furie, o furie venită din nedreptatea situației, o furie venită din „De ce unii oameni aleg să rupă florile?”. De ce?! Furia încă e în mine, cu siguranță e motivul pentru care și scriu aceste rânduri…

Nu suport egoismul oamenilor ce aduce după el goluri în viața mea. Nu îi înțeleg pe ce care rupt flori pentru a le pune într-o vază acasă pentru câteva zile. Există florărie, mergi acolo și cumpăra flori dacă le vrei în vază! De ce le rupi?! De ce să mă privezi pe mine și pe alții de bucuria de a admira o floare în fiecare dimineață? Pentru că îți dorești să o vezi doar tu?! Poți să îți plantezi una la ghiveci, poți să îți cumperi… dar nu ai dreptul să rupi.

Rupem și ne rupem în bucăți din dorința de a avea acum și aici, o dorință fără sens

Comportamentul acesta de a rupe și de a avea, e devinit aproape rutină pentru mulți. Rupem oameni de noi, rupem relații, rupem suflete din dorința de a le poseda, de a le avea doar pentru noi și mai apoi când le avem în fața noastră lipsite de viață, le aruncăm.

Nu e drept, nu e corect, nu e uman… pentru mine cel puțin. Despre ce e acest articol? Despre durere, despre furie, despre o floarea soarelui ruptă din locul ei. Despre mine, pășind prin același loc și căutând acel ceva care să-mi facă sufletul să zâmbească.

E despre un gol rămas în mine și despre acele momente în care conșțientizăm importanța unor suflete în viața noastră abia când nu mai sunt acolo, voit sau forțat.

Mi-aș dori ca înainte să rupem sau să smulgem ceva din locul său să ne întrebăm dacă nu ar fi mai bine să rămână acolo. Mi-ar dori să învățăm să iubit și mai ales să respectăm natura. Mi-aș dori să lăsăm egoismul din noi să ne controleze. Mi-aș dori înainte să facem ceva pentru noi și dorințele noastre să ne gândim și la cei din jur și la cum acțiunile noastre distrug vieți sau chiar le curmă.

Nu suntem responsabili de fericirea altora, dar suntem responsabili să nu devenim călăii celor din jurul nostru.

Azi, Pământul a pierdut o floare… o Floarea Soarelui.


Las aici un before&after editare. Fotografia e realizată cu un Iphone 7 și editată în Photoshop, exact cum și cât am simțit. Before&After Edit bianca ionel

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
[Sleek Picks] Cutiuța Pick N Dazzle iulie 2019
[Sleek Picks] Cutiuța Pick N Dazzle iulie 2019

Astăzi am îți prezint ce am ales și primit pe lângă alegerile făcute în cutiuța Pick N Dazzle iulie 2019...

Închide