Balena albastră ucide ziua de luni

Încă unul! Toată viața noastra e un joc, reguli și acțiuni. Astăzi încalc regulile propriului meu joc. Mă simt învechită și lipsită de caracter, dar altă cale nu am. Trebuie să le iau pe fiecare și să-mi păstrez calmul. M-am închis în baie. Gândirea mea e afectată. Știu că am depășit de mult limitele. Eu mi le-am impus, eu le schimb! Altfel nu putem să fac asta. În altă situație aș fi discutat cu el, mereu facem asta. Întreaga mea viață se învârte în jurul său și nimic nu e mai important decât să-l ascult. Dar ziua de luni m-a făcut să încalc regulile.

Azi nu sunt o mamă model!

Pentru prima oară am încetat să am încredere în el, în copilul meu. N-am putut să-l întreb deschis dacă și-a instalat jocul ce ia atâtea sufletele nevinovate. N-am putut să-l întreb dacă a picat în plasa balenei albastre. E prins în gândurile lui de câteva zile. Îl simt distant și nu-mi vorbește. Îi lipsește strălucirea din ochi. Altă dată mă chema și îmi povestea. Acum e tăcut și vrea să fie singur. Telefonul pare să îi conducă fiecare pas.

Copilul meu vorbește cu mine. Îi știu dorințele, visele, gândurile și îi citesc teama în ochi în momentele dificile ale copilăriei sale. E vulnerabil.

Și eu am fost vulnerabilă. Aș fi făcut orice să fiu cea mai valoroasă în ochii celor din jurul meu. Toți ne dorim să părem puternici, rezistenți la durere, la emoții, la neputința de a înțelege răutatea celor din jur.

– Ești un tanc și te mai îmbraci și în roșu. Te vedem de la distanță, n-ai nevoie de semnalizare!

Azi, ieri, săptămâna trecută, acum o lună, acum două luni, sigur și mâine. Nu mai vreau să ies!

Sunt un tanc!

Aș rupe fiecare părticică din mine până aș ajunge la os, dacă am așa ceva. Poate sunt o mare de grăsime, o balenă. Una roșie. Cuvintele celor din jur s-au lipit de mine, iar eu nu pot face nimic. Sunt singură și nu mai vreau să ies. Toată viața mea va fi așa și aș face orice să se termine. Acum și aici.

– Azi nu ieși afară?
– Nu. E mai bine în casă!
– Te-a supărat cineva?
– Nu…
– Hai, spune-mi. Cine te-a supărat?
– Nimeni. Sunt un tanc.
– Da, draga mea, ești un tanc.
– Sunt…?
– Ești! Ești un copil puternic și așa vei fi mereu. Nu toți pot să vadă asta pentru că nu îți oferă șansa de a te asculta. Ești asemenea unui tanc. Ceea ce primești din exterior nu poate să îți distrugă interiorul. Știi ce se află într-un tanc?
– Nu.
– Oameni! Oameni care au grijă ca acel tanc să facă față inamicului. Oameni care știu să ghideze acel tanc pe drumul său spre victorie. Noi suntem alături de tine și te vom ghida mereu. Trebuie doar să ne lași.

Și i-am lăsat de fiecare dată timp de 26 de ani și îi voi lăsa mereu. Asta îmi doresc și eu acum. Să fiu omul din tanc și să-mi ghidez copilul pe drumul corect.

Nu pot lăsa inamicul îmbrăcat în albastru să îi controleze mintea. Nu îi pot lăsa pe cei din jur să îl ghideze spre un război care nu e al lui. Azi sunt mama aceea care își controlează copilul și îi controlează telefonul.  E răspunderea mea de mamă. Știu că va fi dezamăgit de mine dacă va afla, dar nu pot să-mi dorm nopțile gândindu-mă că balena albastră îi poate lua zilele.

Mereu vorbesc cu el..

Îmi spune de fiecare joc pe care îl descarcă și de fiecare lucru nou pe care îl află de pe internet. Îl încurajez acolo unde alege corect și îl ghidez spre altceva când a deviat de la drumul său. Îi ofer de fiecare dată posibilitatea de a alege și de a înțelege diferența dintre bine și rău. Asta ne leagă și ne ajută.
Vreau să știe că voi fi mereu acolo lângă el să-l prind, să-l ghidez, să îl ajut în momentele de cumpănă.

Și dacă a descăract jocul?

L-am ținut departe de știrile care arată doar 10% din ceea ce se întâmplă în lume. Și culmea, arată numai ce e rău! Restul de 90% bun nu-l vede nimeni. Eu nu am putut fi indiferentă la știriea ce rulează de prea multe zile la TV. Balena albastră ucide!
Sentimentul de vină mă cuprinde. Ar fi trebuit să vorbesc cu el și să-i spun de acest joc. Să îl avertizez. Nu să tac și să îmi încalc regulile. Acum nu aș fi intrat în fiecare joc de pe telefonul său în cautarea balenei. Mă simt ca un spion. Îmi spionez propriul copil și îi răscolesc telefonul.

Dacă aș găsi balena albastră aș înțelege că e o problemă între mine și el. Toată educația pe care i-am oferit-o ar fi în zadar. Aș eșua ca mamă, ca părinte. Ce motive ar avea copilul meu pentru a-și instala un astfel de joc? Ce l-ar face să se îndepărteze de mine și să cadă pradă lui? E tânăr, e mic, dar suficient de mare să înțeleagă atât de multe. E al meu și are nevoie de mine!

Ar trebui să vorbesc cu el!

Am ieșit din baie. Am lăsat telefonul lui din mână pe masă și am mers spre camera lui. Ușa era întredeschisă, iar liniștea din jur îmi dădea fiori. Oare ce face? Fiecare pas spre camera lui mă făcea să-mi simt inima cum bate mai tare și mai tare. Am ajuns în dreptul ușii și am privit în camera. Era la birou. Auzeam penița stiloului cum își urmează cursul pe hârtie. Își făcea temele și stătea frumos pe scaun cu spatele drept. Exact cum l-am învățat!

La un moment dat s-a oprit. A început să-și miște nervos piciorul drept. Ceva s-a întâmplat! Așa fac și eu de fiecare dată când mă aflu în impas. De parcă m-am relaxa toată zbânțâiala asta. Mai mult mă agită. Am intrat în cameră.
– Ai nevoie de ajutor?
S-a întors și m-a privit fix. Am vrut să-mi ascund privirea de a lui, pentru că mă simțeam rușinată. Simțeam că am eșuat ca mamă. Trebuia să vorbesc cu el de prima dată.
– Sunt mai grele exercițiile astea la mate, dar mă descurc. S-a întâmplat ceva?
– Aș vrea să vorbim când termini temele.
– Despre ce?
Am înghițit în sec și mi-am făcut curaj să rostesc cele două cuvinte ce m-au măcinat de zile bune. L-am privit în ochi și i-am pus mâna pe umăr.
– Despre balena albastră, iar spus cu vocea tremurândă.
A zâmbit și m-a îmbrățișat.
– Nu te teme, n-am descărcat jocul și nici nu o voi face. Termin tema și vorbim.

Piatra de pe sufletul meu a dispărut. Trebuia să fac asta de prima oară, dar am crezut că e mai simplu să o fac pe spionul. Ne transformăm în spioni de fiecare dată când nu avem curaj să vorbim cu ei. Noi ne stricăm relația cu ei. Noi îi facem să fugă de noi, să nu ne mai împartă din probleme. Noi îi îndepărtăm și îi aruncăm în mare.

Noi suntem balene albastre!

Noi suntem balene albastre când încetăm să ne mai gândim la ei și ne gândim doar la noi. La ceea ce va spune vecina de la patru, colega de la muncă, societatea. Copilul alege să se îndepărteze de la drumul său când noi încetăm să comunicăm cu el.

E mai simplu să dăm vina pe cei care inventează jocurile, pe cei care controlează tot ce e în online, decât pe noi. Balena albastra a ucis ziua de luni, ce vrei să fac? E vina lui Budeikin că a lansat jocul, nu a mea. Ce ai fi vrut să fac eu, doar nu pot controla ce face copilul meu. Am evoluat, nu ne mai controlăm copilul. Îl lăsam liber. Așa e cerința acum. Ce vină am eu că se schimbă regulile jocului?!

***

Nu sunt mamă, încă!

Nu vreau să critic pe nimeni. Nu vreau să caut vinovați. Nu sunt mamă, încă.

Balena albastră mă cutremură și pe mine. Mă strânge în spate gândul că al meu copil va fi expus la și mai multe pericole. Mă strânge în spate ideea că îmi voi controla copilul și nu voi vorbi cu el. Din cauza mea va fi nesigur și vulnerabil în fața unor astfel de jocuri.

Ar trebui să fiu oarbă pentru a nu vedea semnele schimbării de comportament. Ar trebui să nu-mi pese decât de mine, dacă nu aș fi atentă la anturajul copilului meu. Ar trebui să nu fiu părinte, dacă al meu copil ar cădea pradă balenei albastre…

Acest articol e o invitație la comunicare. E o invitație la joacă și la viață. Nu trebuie să-ți controlezi copilul. El are nevoie să-l asculți, să-l înțelegi, să fii acolo pentru el.

Nu lăsa balena albastră să ucidă ziua de luni!


Sursă foto: deschide.md

17 Comments

  1. Eva Luna

    martie 24, 2017 at 9:01 pm

    Eu chiar nu le am cu jocurile. Singurele pe care le-am jucat, practic de cand eram cat masa, Jenga sau Rummy cu fratele, si Mahjong pe telefon. Atat!
    Zic ceva sa razi: am aflat de balena albastra de la mama. Ea m-a sunat si mi-a explicat ce si cum, de parca era o mare impatimita a jocurilor. Ea e mai mult cu puzzle-urile, asa ca m-a lasat un pic masca ca stia despre tampenia asta, ca altfel nu pot s-o numesc. Bine pot, dar ar suna ceva de genul beep-beeeep-beeeeeep!
    Si ca sa inchei: balena albastra nu ar trebui sa ucida si punct. Un joc ar trebui sa te destinda, nu sa spui game-over la viata. Frumoasa postarea si tare mi-ar placea sa fie si adevarata. In sensul ca pustanii astia ar trebui sa mai lase la o parte „ce zice lumea. ce face lumea. ce-o sa creada lumea dac zic sau fac X, Y, Z lucru. s.a.m.d”
    Din fericire pentru mine, eu m-am eliberat de lanturile in care ma „tinea” societatea pe la 15 ani, asa ca pielea mea a devenit destul de groasa in privinta parerilor neinvitate. Tot ce sper eu, e ca tinerii din ziua de azi sa constientizeze ca totul trece. Oricat de greu ne-ar fi intr-o anumita perioada, peste cativa ani nici nu ne-o vom aminti. Ar trebui sa constientizeze ca lipsa comunicarii, a respectului, a empatiei, chiar si lipsa educatiei, toate astea pot ucide sau baga in serioase belele pe cineva. Tot ce sper eu, e ca tinerii care trec prin ceva anume si sunt intr-o stare precara a mintii si a sufletului, sa realizeze ca nu sunt singuri si ca au optiuni.

  2. ella

    martie 21, 2017 at 8:32 pm

    Timpul petrecut efectiv cu copiii nostri e esential, jocurile si tv-ul ii fac sa traiasca realitati virtuale.

  3. Ira

    martie 21, 2017 at 11:21 am

    Wait, what?? Nu stiam despre Balena Albastra si nu prea intelegeam la ce se refera articolul tau. am cautat acum. Cum am ajuns la asta? De ce n-a fost interzis?
    Articolul tau e emotionant. Nu stiu cum m-as comporta daca as avea copil, inca n-a venit vremea sa ma gandesc la asta…

  4. Loredana

    martie 21, 2017 at 10:45 am

    Hai ca m-ai facut sa inchid tot si sa citesc cu atentie articolul!
    Am auzit ceva la televizor – de multe ori ma uit cu socrii mei, dar evit, pentru ca ma ingrozesc stirile, ma deprima ce se intampla…
    Insa ce se intampla e cat se poate de real! Doamne, ajuta-ne!!!
    Suntem atat de prinsi cu viata, cu grijile zilnice, cu probleme si task-rui de indeplinit, incat uitam cele mai elementare lucruri intr-o familie – comunicarea, deschiderea, sinceritatea…blandetea si rabdarea! Mi se pare atat de greu sa fii parinte..cu adevarat, cea mai grea meserie din lume!

  5. Gia Gianina

    martie 21, 2017 at 9:57 am

    Nici eu nu sunt mama si inca nu am experimentat pe pielea mea acest sentiment, insa articolul este foarte emotionant si pot spune ca am ramas cu un sentiment asa in suflet dupa ce l-am citit. Felicitari!

  6. Bratu Gabriela

    martie 21, 2017 at 7:38 am

    sincer, cred ca trebuie sa fii un om slab sa joci acest joc. nu stiu de unde a aparut, cine l-a inventat si de ce am aflat asa tarziu de el, dar e o mare prostie. nu stiu cum as reactiona daca (ipotetic) copilul meu ar face pasul asta. trebuie sa cunosti foarte bine oamenii, in general, ca sa-ti dai seama de schimbari. si e esential s-o faci, pentru ca altfel se intampla tragedii

  7. Stefania Petcu

    martie 20, 2017 at 11:05 pm

    E o lume grea, nu sunt mama, sper ca voi fi, dar in zilele noastre e greu sa cresti un copil ca la carte cu atatea tentatii in jur…comunicarea este si va fi cea mai importanta in orice fel de relatie.

  8. Rokolla

    martie 20, 2017 at 11:05 pm

    Comunicarea este totul. Eu am primit multa comunicare din partea parintilor. Am vorbit absolut orice si chiar despre sex. Asa procedez si cu sotul si cu copilul meu si sper ca niciodata sa nu am probleme.
    Balena albastra este un joc tampit inventat de niste persoane cu probleme. Problema este ca tot pe persoanele cu probleme ii afecteaza …. pacat

  9. Andreea

    martie 20, 2017 at 9:19 pm

    Sa stii ca si eu sunt interesata de acest subiect de ieri, chiar daca nu am copii. Nu stiu cum nu poti sa iti dai seama ca al tau copil are pe mana o taietura in forma de balena si ca se trezeste la 4:20 si se uita la lucruri infioratoare. Cate sinucideri, cati parinti ciudat de iresponsabili! Exista si opusul Balenei albastre, Balena roz, care te indeamna sa faci fapte bune (unele sunt putin exagerate, dar nu iti pun viata in pericol).

  10. Butterfly

    martie 20, 2017 at 6:51 pm

    Nici eu nu sunt mama dar comunicarea este esentiala in relatia cu copii, si aici vorbesc din punctul de vedere al copilului 🙂

  11. Diana Timofte

    martie 20, 2017 at 6:34 pm

    Nu am copii…dar m-am bucurat sa citesc articolul tau. Profund…emotionant si cu mult adevar…

  12. Anamaria

    martie 20, 2017 at 4:54 pm

    Sunt surprinsă să văd ce diferențe enorme sunt intre generatii. Acum 15 ani eram și eu tânără… Dar jocuri de genul acesta erau de domeniul fantasticului.
    Au auzit zilele trecute de joc și am rămas fără cuvinte. Îmi place cum ai reușit să realizezi cu mamele/parintii de adolescenti. E ușor să privești din afara și să comentezi ce fac greșit părintii unor copii… Comunicarea e mereu răspunsul, însă uneori e foarte greu să comunicăm, să ne punem gândurile în cuvinte potrivite urechilor de adolescenti!

  13. Crina Matei

    martie 20, 2017 at 2:22 pm

    M-a relaxat enormat dar m-a si emotionat articolul tau. Frumos!

  14. Nicole

    martie 20, 2017 at 1:07 pm

    Extraordinar articol, m-a emotionat profund! Chiar ieri am deschis aceasta discutie cu fiica mea. Cred ca e imposibil sa fii mama si sa nu-ti treaca prin minte macar un gand de ingrijorare. Exact cum ai spus si tu… comunicarea este esentiala, intelegerea si prezenta noastra in viata copiilor. Felicitari!

  15. Claudia`s Choice

    martie 20, 2017 at 1:01 pm

    Tare greu cu copiii in ziua de azi. Nici eu nu sunt mama, inca, dar mi-e frica pentru momentele in care va trebui sa-mi tin copilul departe de elementele negative.

  16. Iulia Negoescu

    martie 20, 2017 at 11:58 am

    Asa de frumos ai scris articolul, ca m-am emotionat. Ieri am aflat despre balena albastra si sunt inca in stare de soc. Nu mi-am putut niciodata imagina ca cineva ar lansa o asemenea atrocitate sub forma de joc, avand ca destinatari suflete nevinovate de copii. Mi-e teama si totodata sunt revoltata…

  17. Cosmin

    martie 20, 2017 at 10:45 am

    E frumos articolul mi-a placut. Cam asa se intampla lunea. Nu e tocmai o zi buna.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ziua de luni
ziua de luni incepe cu schimbare bianca ionel blog
Ziua de luni începe cu schimbare

Ziua de luni începe cu schimbare, iar acest lucru poate fi de multe ori considerat o adevărată provocare. Pentru fiecare...

Închide