Cu suflet și din suflet un bilanț pentru 2019

A venit și acel moment din an când, după emailurile de mulțumire și rapoarte către clienți, aleg să îmi trag sufletul și să scriu un bilanț pentru 2019. Am fost tentată să-l scriu după formatul anilor anteriori dar mi-am dat seama că nu mă mai regăsesc în el. Spre bucuria mea, asta înseamnă că m-am schimbat și cu singuranță e în bine această schimbare.

Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte 2019 acelea ar fi: conștientizare, înțelegere, acceptare, învățare, redescoperire, renaștere, claritate și asumare. Toate aceste cuvinte au venit cu provocări, lacrimi, crize de furie și cu momente în care m-am asezat în locurile mele de suflet și m-am bucurat de tot ceea ce mi se întâmplă, așa câte 2-3 minute, pentru că mai mult încă nu știu cum se face, dar învăț!

În fiecare an obișnuiesc să spun că „am trecut prin foc” și vizualizând anul 2019 aș râde acum de „focul” din anii anteriori. Consider că „focul” din fiecare an de până acum m-a pregătit pentru cel de anul acesta. Așa e cursul natural al lucrurilor. Avem nevoie sa „ard” pentru a crește și am înțeles că „arderea” devine tot mai mare până voi ajunge la varianta mea cea mai autentică.

Bilanțul pentru 2019 sau copacul anului

Sintagma anului 2019, aleasă chiar în primele zile din ianuarie, a fost „să fim noi”, un plural la „să fiu eu”, pentru că mi-a fost frică de singurătate, de individualitate, de mine. Încă îmi este.

Pe 21 decembrie 2019 am înțeles că eram un „noi” mai altfel: Roxana, Bianca și acea parte din mine care așteaptă iubire pentru a se vindeca. Mereu am avut senzația că sunt împărțită în 3 bucăți, dar anul aceasta am conștientizat care sunt acelea. Am să le spun frumos, am să le spun după titlul unei cărți pe care o recomand: „Trauma, anxietate și iubire”, de Franz Ruppert.

Mi-am dorit să-mi fac bilanțul pentru 2019 altfel și am cerut îndrumare în acest sens. Am primit ca temă să desenez un copac al anului 2019 pe o coală de flipchart sau pe ceva mai mare. Am răscolit tot Google-ul cu idei de astfel de copaci… provocarea cea mai mare fiind pentru mine ce scriu pe rădăcinile copacului. N-am rezonat cu nimic.
E și asta o lecție: să încetezi să cauți în exterior și să fii o adaptare după ceva și să alegi să găsești în tine și să arăți ceea ce ești.
M-am trezit pe 21 decembrie cu o dorință de a desena acest copac pe peretele dintr-o cameră. Și fix asta am și făcut. Am desenat copacul fără rădăcini, pentru ca mai apoi să simt că vreau rădăcinile să fie făcute din palmele mele.
Știi când te murdărești de culori și îți lipești palmele pe pereții din casă?! La mine a fost prima dată când am făcut asta și e pff… magic!
Bineînțeles, am gândit culorile pentru „rădăcini” și mi-am dat seama că vreau să fie un curcubeu. Am început cu roșu și când am ajuns la portocaliu mi-am dat seama că vreau ca mâinile să se unească și mai apoi am simțit nevoia să mai adaug încă o amprentă de mână semnificând toate rădăcinile cu care am venit pe această lume.
Ce a ieșit? Magie!
copacul anului 2019 - bianca ionel blogger iasi
Am decorat copacul cu floricele făcute cu degetele și cu poze cu momente de suflet din 2019 și momente care m-au făcut să zâmbesc, să învăț, să fiu… eu.

De la magia copacului 2019 la realitatea în cuvinte…


În tot desenul meu magic este și un fulger ce iese din nori. Pe el am scris „divorț”.
E un subiect despre care n-am scris pe blog și nici nu prea am vorbit în offline, deși e la modă să faci o postare de aia cu cât de happy ești după un divort și ce viața cool ai acum că ești singură. M-aș minți pe mine și pe voi. Am viața pe care aleg să mi-o construiesc zilnic, cu bune și cu rele. Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“ – o spun psihologii și eu dau din cap afirmativ. E o lecție de viață, e o suferință în spate, e o moarte a lucrului la care am visat și sperat când am spus „da”: familie.

Nu știu dacă am să scriu o postare despre divorț, nici nu știu dacă sunt în punctul în care să spun că-s vindecată 100%. Tot ce pot spune e că m-a scuturat alegerea aceasta și cu siguranță a fost punctul de plecarea în evoluția mea din acest an. E o experiență cu două tăișuri: o pierdere care m-a adus în punctul de a îmi înfrunta fricile cele mai ascunse și o provocare în a mă accepta fără rolul de „soție” fără a mă transforma într-o victimă.

2019 a însemnat conștientizare

Am conștientizat că în viață pierzi timp și energie agățându-te de lucrurile și oamenii care nu sunt meniți să rămână pentru totdeauna lângă tine.

Au fost multe momente de „wow” pe parcursul anului, când mi s-a aprins „beculețul” și toate acele momentele au contribuit la pacea cu care încă nu m-am obișnuit ce apare în sufletul meu destul de des în ultima perioadă.

2019 a însemnat înțelegere

Am înțeles că rolurile pe care le am nu îmi definesc viața. Contează esența mea, contează ce sunt eu fără acele roluri. E simplu să joci un rol, să respecți niște reguli – scrise de societate de cele mai multe ori – dar când rămâi fără acel rol, cine ești? Poate de asta suntem atât de zdruncinați când pierdem câte un „rol” pentru că uităm SĂ FIM NOI și fără el.

2019 a însemnat acceptare

M-am educat să accept că pot să fac atât cât am nevoie în acel moment și oricât aș trage să fac mai mult, mai bine, mai altfel… voi face mereu exact așa cum simt și cât simt.

2019 a însemnat învățare
  • Am învățat să încetez să pun presiune pe mine.
  • Am învățat că e fain tare să lenevești pe canapea la Netflix o zi întreagă fără remușcări și victimizări – il dolce far niente cum s-ar spune italienii.
  • Am învățat că există viață și fără organizarea excesivă fără de care nu puteam trăi și am învățat că nu totul stă în a-ți trasa obiective.
  • Am învățat să cer suport în momentele în care simt că nu mai funcționez. În 2019 a fost prima dată când am făcut asta. Până acum trăgeam de mine și aveam așteptări de la mine să pot face orice, oricând și să depășesc orice situație de una singură.
  • Am învățat să las oamenii să plece, inclusiv pe cei pe care îi doresc din totul sufletul în viața mea.
Am vise – nu obiective
Mental îmi pot trasa un drum, dar ce m-a învățat 2019 e că totul se întâmplă la nivel emoțional și mental. Pot atinge sau nu un vis în funcție de cum evoluez emoțional și mental și cred că în fiecare zi evoluez câte un pic. De aceea un obiectiv stabilit azi, cu mintea și emoțiile din prezent, e posibil să îl privesc diferit peste o lună.
Un vis e mai valid decât un obiectiv, din punctul meu de vedere, și cred că motivația din spatele lui e atât emoțională cât și mentală.
2019 a însemnat redescoperire

O redescoperire a mea, în prima etapă, și mai apoi a lumii, văzută cu alți ochi. M-am redescoperit în vacanțe singură, în ieșiri în oraș de una singură și în alte bucurii ale vieții pe care până într-un anumit punct credeam că au sens doar în doi. M-am răsfățat, poate prea puțin, și am ales să îmi ofer ceea ce simt că am nevoie în anumite momente ale vieții.

2019 a însemnat renaștere

Am renăscut de atâtea ori în acest an încât mi-am dat seama că voi face asta la infinit de fiecare dată când va fi nevoie. La fiecare „renaștere” a mea s-au schimbat lucrurile în jurul meu (profesional și personal) dar mai ales oamenii.

2019 a însemnat claritate

Uneori am avut o ceață pe ochi și în suflet și n-am știu încotro mă îndrept. La fiecare popas mi-am dat timp să las ceața să treacă și să obțin un minim de claritate. Am fost oarbă de multe ori, cu siguranță am să mai fiu dar faptul că știi că ești „orb” în anumite situații consider că îți dă claritate.

2019 a însemnat asumare

2019 a însemnat asumarea propriei vieți. Am trăit mult după a face și a fi pentru alții și în 2019 am ales într-un final să mă salvez pe mine și să-mi asum viața cu bune și cu rele și mai ales cu toate alegerile pe care le fac, de la ce aleg să citesc și mănânc până la ceea ce fac pe partea profesională și personală.

Mi-am asumat și am ales să mă privesc cu bunătate în zilele în care nu eram în formă maximă și abia acum, când scriu articolul, pot să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am făcut pentru mine în acest an.

De fiecare dată când m-am văzut că îmi căutam scuze sau am dat vina pe diverși factori externi m-am oprit fără să mă autoînvinovățesc. Așa cum am spus și mai sus, am acceptat că sunt pregătită să duc anumite lucruri până într-un anumit punct și mi-am asumat abandonarea unora sau nereușita în momentul respectiv pentru altele.

Asumarea a venit la pachet și cu momentul în care am început să încetez să mă simt responsabilă pentru cei din jurul meu. Fiecare e responsabil de ceea ce simte și face și oricât am fi blamați sau felicitați de emoțiile rele sau bune pe care le stârnim în cei din jur, noi nu suntem responsabili de ele.

Fiecare dintre noi simte ceea ce are în interiorul său și da… uneori apăsăm „butoane” oamenilor cu care interacționăm dar nu suntem responsabili de „reacția” lor, ci doar de „reacția” noastră.

Pentru 2020

Nu am liste pentru 2020, am doar vise, unele mai mici, altele mai mari. Visez să călătoresc cât mai mult și să fiu EU în varianta cea mai apropiată de sufletul meu în fiecare zi.

Știu că mă așteaptă un an frumos, un an în care mi-am asumat ceva roluri la care doar am visat în anii anteriori și știu că în mâinile mele stă puterea de a „picta” un 2020 după sufletul și pe sufletul meu.

Voi continua să scriu aici, să programez și să conturez ceea ce a pornit anul acesta sub numele de Authentic Digital Marketing, voi continua să fac voluntariat în JCI Iași unde voi fi și președinte în 2020, voi continua să cânt compoziții proprii sau cover-uri și cine știe câte voi mai face și toate mă vor aduce mai aproape de mine.

Am să închei cu Îmi pare rău, Iartă, Mulţumesc, Te iubesc. ❤

2 Comments

  1. Mihai

    decembrie 31, 2019 at 11:26 am

    Astea nu-s ginduri de afisat public. E un demers launtric, sint chestiuni individuale pt intelegerea carora – asa cum speri tu – ceilalti nu au contextul. Asa ca nu ajuta nimanui.
    Iar tie, daca ai vrut cumva sa arati lumii ce mari ispravi ai realizat tu in 2019, iti va dauna. La multi ani si in 2020 continua in tacere lucrarea inceputa, te felicit pentru ea!

    1. Bianca Ionel

      ianuarie 2, 2020 at 11:28 am

      Mulțumesc pentru sfatul de a continua în tăcere ceea ce am început. A fost alegerea mea de a împărtăși ce simt și cred fără să aștept nimic de la cei care citesc. Cred că sunt responsabilă de ceea ce îmi poate face rău sau nu și în cazul în care „expunerea” aceasta îmi va dăuna, îmi voi asuma ca de fiecare dată ceea ce mi se întâmplă.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
floarea soarelui bianca ionel blogger iasi
Azi, floarea soarelui a încetat să-mi zâmbească

De la finalul lunii iunie am început să admir în drumul meu spre serviciu o floarea soarelui crescută lângă drum,...

Închide