Interviu cu Andi Cucoaneș – cercetator ELI-NP

A trecut ceva timp de la ultimul interviu pe Acorduri din Suflet, dar aici timpul este relativ, iar atenția noastră se va îndrepta acum către Andi Cucoaneș și ELI-NP. Andi este un cercetător pasionat de fizica nucleară. A revenit în țară pentru un proiect despre care prea puțină lume știe: ELI-NP sau laserul de la Măgurele.

Au scris ziarele despre laserul de la Măgurele – ELI-NP, a scris și Vice și azi vă voi invita și pe voi, dragi cititori, să aflați mai multe. Evident, nu voi lăsa doar laserul de la Măgurele să vă fure ochii. Am să vă prezint și un om din spatele ELI-NP, un „motoraș” al acestui proiect, pe Andi Sebastian Cucoaneș.

Proiectele de impact nu se realizează fără oameni pasionați, cu o gândire outside the box și cu dorința de a depăși limitele științei. Am fost onorată de promptitudinea cu care Andi a acceptat invitația de a ne împărtăși din viata sa profesionala.

Recunosc, nu mi-a plăcut fizica în liceu. În schimb m-a pasionat tot ce se poate explica cu ajutorul ei. Interviul are ca scop împărtășirea unei „particule” din tot ce se întâmplă în cercetarea din România, o parte din ELI-NP.

Andi Sebastian Cucoaneș – omul pasionat de fizică nucleară

În prima parte a interviului, lumina deloc difuza va cădea asupra cercetătorului Andi Sebastian Cucoaneș și a evoluției sale profesionale. În a doua parte a acestui o să aflați mai multe despre laserul de la Măgurele.

De unde a apărut pasiunea pentru fizică?

Fizica și matematica (de fapt în ordine inversă) au fost principalele mele preocupări din viața de elev. Îmi amintesc că în liceu (N. Grigorescu din Câmpina, Prahova) nu eram cel mai bun din clasă la aceste domenii. În schimb, îmi amintesc că profesorii erau minunați și clasa avea un nivel foarte ridicat. Nu am câștigat vreo olimpiadă națională la aceste discipline, dar mă străduiam să înțeleg cât mai mult. Cu timpul, lucrurile au alunecat spre aceste direcții „reale”. Am început să gravitez în acesta lume a fizicii din care probabil nu voi ieși niciodată.

În concluzie, cred că pasiunea pentru fizică a apărut treptat. Nu-mi amintesc să fi existat un moment care a declanșat-o. Pur și simplu am evoluat natural spre această direcție, cu o viteză mai domoală, ca un râu de șes, nu tumultoasă ca unul de munte.

Ce a declanșat dorința de cercetare a fizicii nucleare și a particulelor elementare?

Fizica nucleară și cea a particulelor elementare mi-au oferit un răspuns direct întrebărilor fundamentale cu care am început studiul fizicii, legat înțelegerea constituienților Universului înconjurător.

Nu a fost o „dragoste la prima vedere”. Felul în care s-au predat aceste discipline la Facultatea de Fizică a Universității București și mai târziu la Universitatea din Groningen au jucat un rol decisiv. Am avut norocul să întâlnesc profesori extraordinari care m-au făcut să înțeleg conceptele specifice acestor discipline. După ce am învățat cum să folosesc „limbajul”, totul a devenit mult mai simplu și totodată fascinant.

Orice experiență în afara țării aduce schimbări în viața unui om. Ce a schimbat masterul de la Universitatea din Groningen la tine?

Într-adevăr am fost bursier Erasmus la Facultatea de Fizică a Universității din Groningen pentru un semestru, în timpul masterului la Facultatea de Fizica din București. Aceea a fost prima experiență de studii pe care am avut-o în străinătate.

Pentru mine, cel care am copilărit în comunism visând jucării și alte lucruri „străine”, contactul cu vestul Europei a fost unul destul de percutant. Am descoperit un alt tip de societate, cu bune și cu rele. Experiența masterului în Olanda m-a ajutat să-mi îmbunătățesc nivelul de limbă engleză și cunoștințele de fizică. Trebuie să recunosc că nu mi-a fost ușor să mă adaptez sistemului de acolo. Programa și stilul de predare erau diferite de ceea ce mă obișnuisem în țară. Am luat totul ca pe o provocare. Nu am obținut note maxime la toate disciplinele, dar am reușit să mă adaptez, desigur cu prețul unui efort susținut.

Probabil că totul ar fi fost puțin mai simplu dacă aveam această bursă în anii mai mici din facultate. Cursurile din anii mici au un grad mare de generalitate fiind dedicate însușirii cunoștințelor de bază, necesare oricărei specializări ulterioare. Metoda prin care aceste cursuri se predau, mi se pare mai apropiată între Facultatea de Fizica din București și cele similare din vestul Europei.

Citește și >>  SusţinCititul - invitaţie la schimbare (interviu)
Privind retrospectiv, experiența de studii în Olanda a fost foarte importantă pentru formarea mea ca fizician.
Andi Cucoanes - statie monitorizare CO2 - Olanda
Andi Cucoanes – statie monitorizare CO2 – Olanda

La Facultatea de Fizică din Măgurele formam o comunitate de colegi, de prieteni, cu o influență benefică asupra fiecăruia dintre noi. Ne ajutam reciproc în înțelegerea problemelor pe care le aveam de rezolvat la facultate și aveam o viața traită în comun în căminul facultății. Traiul fără acești prieteni a fost o provocare în sine. Mi-a fost dificil sa găsesc în altă parte un grup de prieteni similar celui ce l-am avut la Măgurele. Și în Olanda am avut mereu colegi foarte bine pregătiți și cu o disciplina a muncii desăvârșită.

Pe de altă parte, lucruri ce par minore cum ar fi clima sau tipul de mâncare, devin importante când trăiești singur în străinătate cu bani relativ puțini. La acea vreme bursele Erasmus nu erau deloc mari. Reușita în aceste condiții îți oferă o încredere în tine greu de dobândit dacă lucrurile ar fi fost mai confortabile.

Când și cum ai început să lucrezi la detectorul CMS ?

Lucram la Institutul pentru Fizică Nucleară din Măgurele când am fost propus pentru a participa la o colaborare pe care acest institut a avut-o cu Institutul de INFN (Istituto Nazionale di Fisica Nucleare). INFN reprezintă principala structură a cercetării în fizică nucleară din Italia. Am fost acolo împreună cu un coleg de la același institut, de o vârstă cu mine. A fost o experiență extraordinară și am învățat multe lucruri legate de tehnica asociată acestui domeniu și despre nivelul de complexitate pe care actualele detectoare de particulele elementare îl au.

Andi Cucoanes Italia
Andi Cucoanes impreuna cu o parte a grupului CMS de la INFN Pisa, Italia

În cadrul acestei colaborări am participat la construcția „Compact Muon Solenoid” (CMS). CMS alături de „Atlas” reprezintă cele mai complexe detectoare de particule elementare realizate pănă în prezent. Ambele și încă două detectoare specializate, Alice și LHC-B sunt instalate la Large Hadron Collider (LHC). Acolo se află cel mai mare accelerator de particule elementare realizat până în prezent. LHC a găzduit experimente ce au dus la punerea în evidență a bozonului Higgs, una dintre cele mai cunoscute descoperiri experimentale din fizica ultimilor ani.

Sunt mândru că în acest fel am avut o contribuție la o importantă descoperire ce a dus la decernarea premiului Nobel în fizica în anul 2013. În plus, mi-a plăcut mult să trăiesc în Toscana. Italia e poate țara unde m-am simțit cel mai bine.

După proiectul din Italia a urmat un doctorat în Germania. De ce această schimbare?

În perioada respectivă eram implicat în activitatea experimentală de la CERN cu detectorul CMS. De asemenea îmi doream să continui în același domeniu cu un doctorat. Activitatea pe care o desfășuram nu făcea parte strict din mediul universitar, ci din cel de cercetare.

În România o astfel de continuare era mai dificilă în acea perioadă. Cauza era spectrul restrans de activitati ale universităților și institutelor românești în acest domeniu. Ca atare, am aplicat la mai multe universitati din Europa pentru poziții de doctorat în fizica particulelor elementare. După o perioadă de cateva săptămâni de testare a cunoștințelor, am fost primit ca student doctorand al Universității RWTH din Aachen – una din primele 7 Universități din Germania. În 2009 am obținut doctoratul în fizică nucleară și particule elementare cu o teză despre fizica neutrinilor produși în reactorii nucleari.

Andi Cucoanes - Detector Franta
Andi Cucoanes – Detector de neutrini „Double Chooz”, Franta
Ai urmat studii de masterat în Olanda, doctorat în Germania și apoi post-doctorat în Franța. De ce aceaste schimbări și cum ti-au influențat evoluția profesională?

Implicarea în diverse proiecte face parte din cursul normal al vieții profesionale a oricărui cercetător. Din păcate sau din fericire, marile proiecte în fizica particulelor elementare se află în diverse țări, chiar pe diferite continente, în majoritate Europa de Vest, America de Nord și Asia de Est. După părerea mea, această globalizare ajută în promovarea diversității de opinie și în varietatea de abordări profesionale.

Care au fost principalele diferențe între modul de învățare/predare din România și cel din afară la momentul respectiv?

În perioada respectivă am observat în străinătate o colaborare mult mai bună între persoanele implicate în activitatea de învățământ și cele din cercetare și industrie. Această legătură venea la pachet cu beneficii directe asupra formării studenților și integrării lor în activitatea profesională.

Citește și >>  Dincolo de brandul personal cu Ştefan Alexandrescu (Analytic Vision)

Îmi amintesc că deseori persoane implicate în activitatea de cercetare erau invitate la cursuri pentru a completa cu experienta lor noțiunile generale predate. Aceste lucruri au avut un ecou important pentru participanți și au făcut cursul în sine mult mai interesant.

Ce te-a determinat să alegi o carieră în cercetare și nu una universitară?

De multe ori nu prea ai posibilitatea alegerilor. Așa a fost și în cazul acesta. Nu mi-am dorit cu tot dinadinsul o carieră universitară și nu regret deloc. Sunt convins că o carieră universitară poate oferi mari satisfacții profesionale. Totuși dinamismul și contactul cu noul, cu necunoscutul, pot declanșa o pasiune imensă pentru activitatea de cercetare.

Au fost momente în care ți-ai dorit să renunți pentru o reprofilare profesională?

Ca în viața fiecărui om și în a mea au fost și momente dificile. Însă întotdeauna mi-a venit greu să mă gândesc la o reprofilare profesională. După ce ai intrat în acest univers al cercetării în fizică nu-ți mai dorești sa ieși. Cred că cei care au ieșit nu au intrat suficient de mult, iar acesta nu e cazul meu.

Excelența în domeniul profesional cere sacrificii. Ce ai sacrificat pentru a lucra în proiecte precum Compact Muon Solenoid sau ELI-NP?

Nu m-am gândit din perspectiva aceasta, am făcut mereu ce mi-a plăcut. Cei care lucrează în cercetare (și nu numai) știu ca ziua de muncă nu se termină la sfârșitul programului de lucru. O idee interesantă poate veni oricând. La serviciu sau poate când crezi că ești într-un moment relaxant. În acel moment cedezi ispitei și o testezi. Faci niște calcule ca să vezi dacă „merge”, dacă „se potrivește” cu restul de lucruri de care trebuie sa ții cont.

Și astfel, momentul de relaxare se transformă într-unul de muncă. Desigur pentru tine e mai greu să conștientizezi asta. Ești atât de prins de idee și greu îți dai seama ce se întâmplă. Însă pentru cei din jur aceste lucruri pot arăta cel puțin ciudat. Așa că sacrificiul e poate împărțit între tine și cei din jur.

Proiect Franta - detector particule
Detector de neutrini „Double Chooz”, Franta
Participi constant la conferințe în calitate de invitat, publici lucrări pe diverse teme în strânsă legătură cu cercetările efectuate și chiar fragmente pentru cărți. Ce te ține motivat și cum iți organizezi timpul pentru toate acestea?

Mă mobilizez și lucrez destul de bine când sunt pus în situații critice. În cercetare e foarte greu sa fii organizat și să livrezi la timp pentru că mereu se poate întâmpla ceva neobișnuit. Mereu poate fi ceva ce nu „înțelegi de ce e așa și nu cum te-ai gândit că ar trebui sa fie”.

Ajungi să insiști asupra unui lucru ce părea minor la prima vedere o perioadă lunga de timp. Astfel, îți dai peste cap total organizarea inițială. Situații de genul acesta se întâmplă destul de des, dar fac parte din meserie. Pe de altă parte există o multitudine de termene ce trebuie respectate cu strictețe. În general, activitatea de cercetare nu este una „la normă” unde trebuie să „livrezi” un număr de „piese” într-un interval de timp.

O lucrare fundamentală poate dura mult dacă privim scopul final al cercetării, acela de a împinge limitele cunoașterii.

Nu știu exact ce mă ține motivat. Sunt mai multe lucruri aici. De exemplu rămânerea în elita cercetării mondiale impune un standard al activității profesionale foarte motivant. Spiritul grupului de cercetare în cadrul căruia lucrez acum la ELI-NP este de asmenea foarte motivant. Organizarea timpului de lucru nu e niciodata optimă, chiar dacă îmi fac liste de sarcini pe diferite perioade de timp. Așa cum am spus, apare mereu ceva neașteptat însă fac tot posibilul să țin lucrurile sub control.

Ai un mentor care iti oferă suport sau inspirație? Un profesor, un fizician celebru, o persoană apropiată?

Sincer, nu. Lucrez într-un grup de cercetare, iar suportul și inspirația vin de la fiecare dintre noi; discutam și căutăm împreună să găsim soluții la problemele pe care le avem. De-a lungul activității profesionale am cunoscut o mulțime de oameni remarcabili care m-au influențat și format profesional. Însă, nu am avut niciodată un mentor; nu-mi dau seama dacă asta e bine sau rău, așa a fost în cazul meu.

Citește și >>  Interviu cu Ştefan Alexandrescu, autorul cărţii „Căile persuasiunii în negociere”

Cum arată o zi din viața unui pasionat de fizică nucleară?

O plăcere continuă de a face ce iți place întreruptă câteodată de lucruri pe care ești obligat să le faci: acte, documente de achiziție pentru echipamente experimentale etc.

Ai timp liber? Cum îl petreci?

Desigur, încerc să îmi fac, ca orice om normal, cu familia, cu prietenii etc.

Dacă ar fi să o iei de la zero, ai urma același traseu profesional?

Sincer, nu știu. Asta nu pentru că nu îmi place enorm ce fac acum sau pentru că regret ceva, ci pentru ca această întrebare clasică e de fapt una destul de complexă. De exemplu, nu prea înțeleg ce înseamna „zero”. Lucrurile care se întâmplă în copilărie contează. Apoi toate oportunitățile contează. Fără ele traseul profesional e cu totul altul. În cele din urma, dacă ai trăit o viață într-un fel poate nu vrei să ratezi șansa de a o avea pe „a doua” trăită altfel.

Care a fost cea mai mare provocare profesională de până acum?

Marile provocări profesionale pe care le-am avut până acum nu au ținut efectiv de domeniul fizicii în sine, ci de multitudinea de alte lucruri adiacente pe care a trebuit sa le învăț din mers.

De exemplu, detectoarele de particule elementare, colectează cantități impresionante de date. Sunt sisteme foarte complexe, formate din o mulțime de detectori diferiți, specializați pe diferite domenii de funcționare, toate pentru a lărgi plaja de parametrii și gama căutărilor noilor fenomene. Un asemenea detector poate colecta mulți TB de date pe zi și mult mai mulți pe parcursul a câțiva ani de funcționare. O cantitate uriașă de date trebuie analizată cu programe specializate, însa trebuie să se facă și rapid. Desigur în limitele puterii de procesare a sistemelor de calcul disponibile. Este de la sine înțeles că nivelul de cunoaștere a limbajelor de programare cerut cercetătorilor care se ocupa cu o astfel de activitate este foarte ridicat.

Pe de altă parte, marea provocare în activitatea de cercetare reprezintă noul în sine. Tot timpul trebuie să gândești lucrurile altfel de cum ai mai făcut-o, pentru a împinge și mai mult frontierele cunoașterii. Nu poți gândi în șabloane și relativ greu te poți servi de experiența anterioară. Mai ales dacă îți place să încerci mereu lucruri noi, cum e și cazul meu. Provocărilor de acest gen le-am făcut față și le fac zilnic în cariera mea profesională.

Care este motto-ul după care te ghidezi în viață?

Keep it simple.

Ce mesaj le-ai transmite pasionaților de fizică?

Să învețe cât mai multă matematică. Practic matematica reprezintă limbajul prin care comunicăm. De multe ori cuvintele sunt prea sărace în a descrie concepte atât de abstracte cum sunt cele cu care interacționăm în fizica zilelor noastre. A cunoaște matematica cât mai bine este, cred eu, la fel de important ca o limbă străină de circulație internațională pentru un diplomat.

Dar celor mai puțin pasionați de fizică?

Să înțeleagă că acest domeniu ca și multe altele le influențează în bine viața prin multitudinea de aplicații în viața de zi cu zi. Doar un mic exercițiu de imaginație cum ar arăta viața fără aceste aplicații ne proiectează cu multe sute de ani în urma.


Aici se încheie prima parte a interviului, cea despre Andi Cucoaneș, cercetătorul pasionat de fizică nucleară ce a revenit în țară pentru proiecutl ELI-NP sau laserul de la Măgurele. Despre proiectul ELI-NP și cum poate acesta să ajute în lupta împotriva cancerului o să aflați mai multe în partea a doua a interviului.

 

25 Comments

  1. Bratu Gabriela

    iulie 8, 2017 at 4:09 pm

    imi place sa citesc despre oameni care chiar au facut ceva! mie mi-a placut fizica la nebunie, am dat-o la bac in ultima secunda si am luat cea mai mare nota. plus ca si-n facultate ma descurcam binisor. totusi, imi pare rau ca n-am facut o cariera din ea

  2. Rokolla

    iulie 8, 2017 at 1:04 am

    Fizica nu a fost niciodata punctul meu forte. Cred ca nu am inteles-o la momentul acela. Toata admiratia pentru acest domn si pentru pasiunea lui

  3. DeyutzaBlog

    iulie 8, 2017 at 1:02 am

    Hmm acest interviu chiar ma face mandra de romanii nostrii.Ma bucur ca mais unt si romani care vor binele Romaniei.Stiu ca sunt multi romani destepti si cu ajutorul carora am putea ajunge America sau China diin urma dar din pacate sistemul si Romania in general ii impiedica sa dea tot ce e mai bun

  4. Lucruri privite de jos in sus

    iulie 7, 2017 at 12:25 pm

    In astfel de momente ma simt si mai mandra ca sunt romanca. Felicitari pentru un asemenea interviu, am invatat cate ceva, desi fizica nu a fost punctul meu forte.

  5. Camelia

    iulie 6, 2017 at 9:19 pm

    Felicitari pentru interviu! Un articol asupra caruia am revenit de mai multe ori.
    Cu totii ar trebui sa fim mandri pentru ca un roman isi va lasa amprenta asupra stiintei universale. Apreciez pasiunea pe care o pune in proiectele sale. Felicitari lui!

  6. Raluca Brezniceanu

    iulie 6, 2017 at 12:38 pm

    Este un domeniu interesant si mai greu de inteles modul acestor actiuni fundamentale pentru cei ca noi, cei mai putin avizati. Pe aceasta tema am vazut in ultima vreme cateva documentare pe canalul DaVinci Learning si chiar daca de profesie sunt inginer trebuie sa spun ca nu mi-e usor sa inteleg dinamica, rezultatele experimentale si modelele teoretice. De exemplu inca nu mi-e clar la ce se refera citatul lui Wolfgang Pauli: „Nu numai că nu e corect, nu e nici măcar fals!”

  7. Mirabela

    iulie 6, 2017 at 12:23 pm

    Eu am fost corigenta la fizica intr-a 11a. Nu mi-a placut fizica niciodata, desi in generala imi placeau experimentele de la ore. Conteaza foarte mult profesorul si stilul lui de a preda. Dirigul nostru din liceu ne-a fost prof de fizica. Era un tip super, dar un profesor prost. Stia multa carte, dar saracul nu reusea sa se faca inteles. Degeaba stii pentru tine, daca nu esti in stare sa-i inveti pe altii. Cred ca de aici a fost problema. Profesorul nu a reusit sa ne insufle dragostea lui pt fizica, noi nu ne-am dat interesul si uite asa nu m-am inteles eu cu materia asta, chiar daca la mate eram as.

  8. adndefemeie

    iulie 6, 2017 at 11:26 am

    Eu cu fizica am fost mereu certată. Însă maematica mi-a plăcut începând din liceu.
    Citind interviul mi-am dat seama cât de mult contează influenţa unor oameni în viaţa şi evoluţia unui om. Mă bucur să descopăr un om care nu zice că pasiunea pentru fizică o are de mic şi că nu poate trăi fără ea. Căci mai toţi sunt aşa.
    Mă bucur să citesc despre reuşitele lui şi despre simplitatea sa.
    Felicitări!

  9. Loredana

    iulie 6, 2017 at 11:00 am

    Cat de tare!!!! Nu am fost fana a fizicii, ba chiar mi-a fost greu sa o invat si prin urmare, cum nu m-a pasionat, am incercat sa stau departe si sa invat cat sa trec clasa cu bine :))
    Dar mi se pare foarte misto ce face domnul acesta! Cred ca e super faina experienta sa si informatiile pe care le-a acumulat in decursul anilor!
    Mult succes!

  10. Miss Bear

    iulie 6, 2017 at 9:37 am

    Numai cuvinte de lauda pentru acest domn. Recunosc ca nu prea m-a pasionat fizica, insa atunci cand vezi cate poti realiza cu ajutorul ei, iti da de gandit.

    Sa speram ca proiectul ELI-NP o sa fie un succes; avem nevoie de cat mai multi aliati impotriva cancerului.

  11. Podocea Corina

    iulie 6, 2017 at 9:17 am

    Felicitari pentru articol/interviu!
    De astfel de oameni are nevoie Romania! Cu astfel de oameni trebuie sa ne mandrim! Despre astfel de oameni trebuie sa se scrie, sa se vorbeasca mai mult. Si atunci vom putea spune cu mana pe inima: Sunt mandru ca-s roman!!!

  12. Claudia`s Choice

    iulie 5, 2017 at 11:39 pm

    Nici mie nu mi-a prea placut fizica in liceu. Creierul meu e putin mai special, ca sa reusesc sa inteleg ceva, trebuie sa dea dovada de logica, iar pentru mine, fizica nu dadea 🙂 Apreciez insa oamenii pasionati de asa ceva, mai ales daca fac un lucru bun pentru societate cu pasiunea lor. De abia astept si partea a doua.

  13. Mihaela

    iulie 5, 2017 at 10:43 pm

    Felicitari pentru interviu. Marturisesc ca nu stiam nimic nici despre el, nici despre laserul de la Magurele dar ma bucur ca astfel de oameni exceptionali aleg sa revina in tara si sa daruiasca celor de aici ceea ce au acumulat in atatia ani de pregatire in strainatate. Ma face sa fiu mandra ca sunt romanca si abia astept a doua parte a interviului.

  14. doina racoti

    iulie 5, 2017 at 8:16 pm

    Citind articolul tau mi-am adus aminte de profesorul de fizica din liceu. Datorita lui am iubit fizica.

  15. Andraxela

    iulie 5, 2017 at 7:55 pm

    In primul rand, felicitari pentru obtinerea acestui interviu! Andi Cucoanes demonstreaza inca o data faptul ca geniile prefera simplitatea, axandu-se pe lucrurile care chiar sunt utile societatii. Am citit ca acest laser de la Magurele ar fi cel mai puternic din lume si ca ar putea vindeca boli precum cancerul sau crearea unor habitate pe planeta Marte. Este chiar de admirat omul acesta! Ii doresc mult succes si sper sa realizeze ceea ce isi propune 🙂

  16. Antoaneta

    iulie 5, 2017 at 6:23 pm

    Ma bucur mult ca ai publicat acest interviu (inteleg ca este doar prima parte, deci va fi cel putin inca un articol pe acest subiect) pentru ca avem ocazia sa vedem dincolo de imagine, dincolo de ceea ce apare in presa. Unii oameni muncesc din greu pentru ceea ce doresc, altii au noroc. Depinde mult si de factorii care influenteaza vietile noastre. Ma bucur ca s-a intors in tara pentru a face ceva intr-un domeniu atat de putin cunoscut, dar nu ma pot intreba daca e fericit aici dat fiind sistemul si “civilizatia” care sunt (din pacate) inca in urma cu mult. Ii urez “Succes!” in tot ce isi propune sa realizeze.

  17. cherryqueendee

    iulie 5, 2017 at 5:58 pm

    imi aduc aminte cu drag de orele de fizica din gimnaziu. a fost prima mea legatura cu fizica. insa a disparut treptat pentru ca am urmat o alta facultate, urmandu-mi o alta pasiune.
    insa nu inceteaza sa ma uimeasca oamenii care lucreaza in cercetare si care isi dedica poate intreaga viata pentru a lasa ceva urmasilor. 🙂 Felicitari!

  18. Diana Ion

    iulie 5, 2017 at 3:49 pm

    Foarte interesant articolul, informatiile furnizate de acesta…cinste lor, acestor oameni care duc cu mandrie numele Romaniei peste mari si tari!!!

  19. coco

    iulie 5, 2017 at 3:36 pm

    prea multe lucruri despre laserul de la Magurele nu stiu decat din povestile unui cunoscut, fizician constantean care a lucrat acolo! multumim pentru informatii!

  20. Codruta Romanta

    iulie 5, 2017 at 3:12 pm

    Sper ca de acum să existe cat mai mulți oameni de acest fel! Sper ca povestea lui, care este demnă de urmat, să-i facă pe tineri să-și dorească mult mai multe de la viața! Astept partea a doua a interviului….

  21. ella

    iulie 5, 2017 at 2:39 pm

    Fizica nucleara mi se pare un domeniu fascinant, si ma bucura faptul ca avem oameni de valoare care lupta pentru idealurile lor.

  22. Deea

    iulie 5, 2017 at 11:54 am

    Si eu iti multumesc pentru acest interviu! Si eu sustin persoanele care aleg sa faca masterele in afara si consider ca sunt mult mai detaliate si captivante decat cele din tara noastra… cel putin pe partea asta a ingineriei…

  23. Vali Gabriel

    iulie 5, 2017 at 11:39 am

    Cinste lui! Avem nevoie de astfel de oameni… Din păcate țara își bate joc de ei, tot ce avem mai de preț emigrează pentru calitatea vieții mult superioară României. Și observ în prezent că România nu dă semne de revenire! Oricum, felicitări pentru articol, nu am mai citit de ceva vreme cu atâta interes!

  24. Alexa

    iulie 5, 2017 at 11:31 am

    Foarte interesant articolul si ma bucur sa vad tineri cu adevarat pasionati de ceea ce fac – mai ales in cercetarea in fizica… ma bucura faptul ca oricat de greu ii s-a parut nu a renuntat la acest domeniu…asta inseamna pasiunea adevarata!

  25. Patricia Lidia

    iulie 5, 2017 at 10:51 am

    Mulțumesc pentru acest articol-interviu. Mă bucur enorm când citesc despre tineri pasionați de știință, care au reușit să își facă o carieră în domeniu. Ei sunt adevăratele modele pe care ar trebui să le aibă copiii și tinerii, să vadă că se poate să fii “cool” și fără să apari în ipostaze compromițătoare la TV. Cu permisiunea ta, voi arăta articolul tuturor cunoscuților mei!

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Interviuri
Alexandra Ușurelu – muzică, suflet, emoție
Alexandra Ușurelu – muzică, suflet, emoție

Ziua de 14 februarie 2017 a adus-o pe Alexandra Ușurelu la Iași, într-un concert cu Muse Orchestra, unic și impresionat....

Închide