Cum a fost la premierea piesei de teatru Hangiţa?

A fost sală plină, am râs copios şi cu siguranţă fiecare din cei prezenţi acolo a plecat cu o lecţie învăţată acasă în funcţie de cum şi cât apreciază femeile. Unii posibil să fi înţeles că „orice femei vrea să se simtă servită, dorită şi adorată” şi alţii „pentru a înfrânge femeile, nu trebuie numai să le ignori, ci să și fugi din calea lor!

Piesa poate fi abordată şi înţeleasă din cel puţin trei perspective şi anume: cea a unei femei care nu este apreciată la adevărata sa valoare, cea a bărbatului îndrăgostit de frumuseţea femeii şi cea a bărbatului îndrăgostit, dar prea orgolios să accepte asta. Spun cel puţin trei, pentru că are o acţiune extrem de complexă şi fiecare se poate regăsi în ea în cel puţin una din cele 6 ipostaze jucate cu multă atenţie şi dedicare de cei 6 actori ce au făcut să treacă o oră şi 40 de minunte prea repede.

IMG_20140413_190954

Hangiţa este femeia din zilele noastre curtată de toţi bărbaţii, mai puţin de unul care nu suportă femeile. Plictisită de toţi cei care o curtează, alege să demonstreze că orice bărbat îşi găseşte naşul indiferent de cât de dur ar fi şi oricât de mult ar dispreţui femeile. Ce-i drept, finalul acestui bărbat, Cavalerul di Ripafratta, (interpretat de Toma MORARU, actor, de a cărui prezenţă şi interpretare m-am bucurat şi în Jurnalul unui nebun, tot la Ateneul Tătăraşi) este unul trist, orgoliul său fiind mai mare decât sentimentele ce le avea faţă de hangița Mirandolina (interpretată de Simona SIMIONESEI). Cu siguranţă, în zilele noastre acest comportament este destul de întâlnit, aşadar, pot spune că Goldoni, în secolul al XIII-lea s-a confruntat cu aceleaşi probleme cu care se confruntă bărbaţii şi în zilele noastre.

Nu am să dau prea multe detalii despre acţiunea piesei pentru a nu strica surpriza vizionării acestui spectacol, care vi-l recomand cu drag.

IMG_20140413_191251

Actorii m-au surprins prin plăcerea cu care au jucat. Fiecare s-a implicat, a trăit şi a transmis dincolo de cuvinte stările prin care treceau. L-am văzut pe Cavalerul di Ripafratta trecând prin toate stările posibile, pe hangiţa Mirandolina adaptându-se în câteva secunde în funcţie de cadru şi personajul cu care interacţiona, l-am văzut pe Marchizul di Forlipopoli (interpretat de Gheorghe ȘFAIȚER) cum îşi asumă rolul de bogat închipuit şi se agaţă de orice îi pică în mână pentru a impresiona femeile din jurul lui şi pentru a duce o competiţie, pierdută de la început cu  cel care a fost interpretat de Cătălin CUCU, drept Contele d`Albafiorita. Cea care a fost şi Baroană şi actriţă Ortensia, interpretată de Mădălina MUNTEANU, a subliniat foarte bine prototipul femeiei care aleargă după avere, pare a fi stăpână pe situaţie, dar se vinde celui care oferă cel mai mult. Nu în cele din urmă, Dragoş STAN, slujnicul umil, de asemenea îndrăgostit de hangiţă este prototipul bărbatului care aşteaptă şi nu renunţă nici o clipă la iubirea lui, chiar dacă nu are bunuri materiale, el e sincer, înţelegător şi mereu acolo.

IMG_20140413_201527

În spatele unui astfel de moment artistic, au stat cu siguranţă multe ore de studiu pe personaj, multe repetiţii dar şi multă dăruire. Acum ceva timp şi eu am cochetat cu actoria şi cunosc măcar un pic din ceea ce înseamnă munca din spatele şcenei, ce înseamnă să îţi cunoşti personajul, atât de bine încât să îi ştii şi numărul de la pantof, ce înseamnă să studiezi reacţii, oameni necunoscuţi pe stradă, sau chiar apropiaţi, să le analizezi gesturile şi pe şcenă uneori să le duci la extrem, sau să le exprimi doar mimica feţei. Nu e uşor ca faţa să-ţi râdă şi spatele tău să arate că tu plângi, cum nu e uşor să-ţi menţii seriozitatea când publicul râde.

IMG_20140413_195344

Nu e uşor să fii actor, nu e uşor să interpretezi un rol, fie el de slujnic sau de hangiţă. Actorii au meritat aplauzele care nu se mai sfârşeau aseară, dar şi multe altele. De asemenea nu cred că ar trebui să-i uităm pe cei care au făcut munca din spatele şcenei şi care au tremurat şi au avut posibil mai multe emoţii decât actorii de pe şcenă şi anume, şcenograful Nicolai MIHĂILĂ, pe cea care s-a ocupat de mişcarea şcenică Beatrice VOLBEA, dar nici pe regizorul Andrei CIOBANU.

Încă un rând de aplauze, cei drept, virtuale pentru toţi!

IMG_20140413_204701

Vă invit din nou să mergeţi la teatru, să mergeţi să vedeţi Hangiţa de la Ateneul Tătăraşi, să învăţaţi şi să vă bucuraţi de momentul artistic, pentru că merită şi meritaţi.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
Despre super dramatica eclipsă de lună sângerie

Să calmăm spiritele! După sutele de articole apărute peste noapte, care au inundat toată mass-media, agăţând de titlul lor şi...

Închide