Cum se fac buletinele la Roman (o poveste adevărată)

Din când în când sunt nevoită să mă întorc în oraşul natal şi cu treburi „oficiale”, dacă le pot zice aşa. Impresiile sau depresiile de după îşi pun de fiecare dată amprenta asupra mea şi revin la Iaşi cu un gust mai mult decât amar. Dacă cineva îşi imaginează că un amărât de buletin nu poate da dureri de cap, vă spun eu, la Roman poate da şi dureri de picioare, nu doar de cap. Pentru cei care încă n-au trecut prin „chinurile facerii buletinului la Roman”, am să vă povestesc eu, din experiența mea, cum stă treaba.

Cum se fac buletinele la Roman – partea I

Se ia una bucata cetăţean romaşcan, se aranjează mai mult decât în rest ca să dea bine în poză şi merge încrezător spre sediul celor de la Evidenţa Populaţiei pentru a-şi face buletinul. Programul pe acolo începe la orele 08:00 şi variază în funcţie de zi, fie până la 14:00, fie până la 18:30 în ziua de joi. Ora 7:45 ar fi una mai mult decât decentă pentru a ajunge în locul ce te va face să arzi de nervi, de cald şi din alte motive. De departe poţi observa o coadă, ca la covrigi sau moaşte şi speri că poate, poate e un nene acolo care vinde covrigi sau poate se dă ceva la promoţie. Cu fiecare pas conştientizezi că acea codă este, fără doar şi poate, pentru buletine.

STOP!

Suntem în secolul XXI, secolul vitezei, secolul în care tehnologia ne conduce viaţa, secolul în care şi magazinul de la colţul blocului are un site online unde vinde conserve. Tu, cetăţean romaşcan, şcolit la facultăţile din Iaşi, din fericire în domeniul IT, cu o carieră de programator fericit, îţi doreşti ca tot ce vezi în faţa ta să fie o halucinaţie de la soarele de afară. Nu, nu, nu! Nu, este! Vei intra pe uşa ce te duce spre adevărul ce distruge orice vis al tehnologiei avansate şi te vei izbi de concetăţeni de ai tăi, nervoşi, obosiţi, transpiraţi, ce au grijă să îţi spună că „Tu eşti după doamna!”. Care doamnă? Pentru o secundă îţi imaginezi că în momentul în care ai trecut pragul clădirii, un dispozitiv electronic ţi-a scanat faţa şi a trimis un sms individului ce pare să le ştie pe toate, eventual cu numele tău, pentru a te aşeza alfabetic la un rând dominat de o mişcare browniană. Din păcate imaginaţia ta e prea mare, poate ar trebui să încetezi să mai visezi la tehnologii avansate, cel puţin când vii la Roman.

După cinci minute petrecute acolo te izbești de realitate: cei care stau lipţi de uşă şi par a fi primii ce vor intra în camera buletinelor sunt prezenţi acolo de la orele 5 ale dimineţii! Mda, unii chiar n-au somn acasă, sau nu pot dormi că n-au ieşit bine în poza din buletinul ce urmează a fi schimbat. Aproape de ora 8, un funcţionar ne anunţă că trebuie să ne aşezăm frumos în partea dreapta a uşii şi în ordinea pe care o ştim noi, cu buletinul sau certificatul în mână și vom primi un număr de ordine, de la o colegă de a lui. Minunat! Se face ora 8:00, colega nu apare, dar îi vom acorda sfertul academic. După aproximativ 8 minute apare o doamnă ce ne avertizează că va împărţi 50 de bilete cu numere de ordine, iar dacă suntem mai mulţi de 50, vom vedea ce se mai întâmplă. Sfârşitul primei părţi? Da. Cum s-a terminat? Doar 50 au primit număr de ordine şi din cei 50 mulţi au fost nevoiţi să revină luni, pentru că în 6 ore e imposibil să faci 50 de buletine.

– Sfârșitul primei părți –

Ce am învăţat până acum?

Dacă vrei să îţi faci buletin la Roman, vii de la ora 5 să stai la coadă. Ce-i drept, mi-a amintit de nopţile în care stăteam să prind cazare la facultate, dar am o presimţire că tot un romaşcan s-a trezit să vină cu noaptea în cap pentru a fi sigur că nu îi ia careva locul mult visat din camera de cămin.

– Partea a II-a  –

Partea a doua din povestea „La buletine la Roman” începe la ora 5 dimineaţa când realizezi că eşti a 5-a sosită. Yey! Unii au ajuns la ora 4. După cum spuneam şi mai sus, fix ca la cazări. În curând, dacă nu se schimbă nimic, vor veni la 3, apoi de la 2, de la 1 şi treptat vor ajunge să doarmă acolo, cu păturică şi pernuţă. Bravo! Ca la noi, la nimeni! Să nu uităm că suntem în anul 2015 şi nu e vreo poveste de înainte de ’90.  Aventura mea s-a încheiat cu bine, am reuşit să intru să depun dosarul şi să fac pozica. Nu a 5-a din păcate, pentru că mai erau care intrau să pună o întrebare despre dosar şi plecau fără dosar, mai intrau să întrebe când pot scoate buletinul şi plecau cu buletin, dar acestea sunt detalii. Nimic nou, nimic care să mă surprindă. Aceste intrări şi ieşiri arată de fapt de ce nu există timp nici pentru cei 50 de oameni cu 50 de numere de ordine, şi de ce unii sunt nevoiţi să mai stea încă o dată la coadă, să se mai trezească încă o dată de la 4 sau 5 pentru a spera că măcar de data asta intră şi ei să îşi facă buletinul.

Sfârșitul părții a II-a

Rândurile de mai jos, le-aș putea încadra în „Dacă aș fi o zi primar la Roman, sau orice altceva cu putere de decizie prin administrație”, dar le voi lăsa ca impresii sau mai bine zis depresii, și voi strecura idei de îmbunătățire a sistemului actual, cu speranța că cineva, cândva va face ceva cu ele.

– Partea a III-a  –

Ce „impresie”/”depresie” am? Păi să vedem, de la ora 5 la ora 8, cu o doză generoasă de cafea, aş putea face rapid un site, cu un calendar, de unde cetăţeanul romaşcan să îşi aleagă 10 minute în care să vină frumos şi elegant să îşi facă buletinul în ce zi are el chef. Acum să îmi sară în cap toţi cei care nu ştiu să butoneze un calculator. Ok, revizuim „depresia”! Luăm una bucata domniţă bună cunoscătoare a butonatului unui PC şi în mediul online, dacă nu ştie, o instruim şi o asezăm într-un birou de relaţii cu publicul, unde să ofere tutoriale de cum se face programarea online pentru buletin. Aşa e mai prietenoasă treaba? Domniţa să aibă şi multe tone de răbdare, ca să facă faţă distracţiei. Eventual, pentru cei care nu deţin pc şi net acasă să îi ajute ea cu programarea online. Prea multă muncă oare pentru un funcţionar public? Aducem două domniţe? Sau mai bine aducem şi un domn că să îşi ţină companie.

Ce mai putem facem? Un Proiect European prin care să implementăm un sistem informatic la Evidenţa Populaţiei la Roman? În 2015 putem face multe pentru a evita statul la cozi de la 4 dimineaţa. Mentalitatea oamenilor o schimbăm mai greu. Ştiu că e vina romaşcanilor că vin acolo de la 4 sau 5 dimineaţa. Curios că pensionarii fac asta. Ei, care au atât timp liber, tot ei sunt cei care ne dau nouă, celor care lucrăm viaţa peste cap. Noi tineretul din ziua de azi cu atâtea pretenții, nu?

E neplăcut să vii de la Iaşi, să pleci o zi de la serviciu şi să nu rezolvi nimic şi să mai fii nevoit să mai lipseşti şi alte ore din următoarea zi pentru că iubiţii tăi concetăţeni aleg să facă rânduri de la 5 dimineaţa pentru un buletin. E de râs, e de plâns.

Dacă printr-o minune, vreo oficialitate a oraşului Roman citeşte această postare, să nu mă înţeleagă greşit, dar mi se pare strigător la cer ce se întâmplă la buletine. Deşi s-a scris prin presă acum ceva timp despre această problemă, de prin 2013 (articolul îl puteți citi aici) nu s-a luat nici o măsură. De ce?! Cred că suntem ocupați să facem vaporașe pe Moldova și n-avem timp de nimicuri de genu, nu?!

N-aş vrea să mă gândesc la faptul că sunt şi alte locuri unde e posibil să fie această problemă. Înainte de a pleca la facultate, acum 6 ani, îmi doream să mă întorc în Roman, să fac ceva, acum, după fiecare vizită cu treburi oficiale, îmi doresc să fiu cetăţean ieşean şi nu romaşcan. Nu am să spun că la Iași totul e roz, dar așa buni – răi cum sunt cei din conducere, mai fac ceva cât de cât în trend cu tehnologia actuală. Ei au progrămări online la buletine. Nu arată savant, nu e nimic extraordinar, dar au. Îți alegi ziua, un interval orar, treci nume, prenume, C.N.P, email și ai scapat de stat la cozi interminabile.

Dacă duceţi lipsă de programatori, aveţi unul chiar în spatele acestor rânduri pline de frustrări şi poate schimba măcar o părticică din rutina oraşului Roman.  Eu nu vreau să mai stau la cozi de la 5 dimineaţa pentru un buletin. Toţi pensionarii ăia care vin de la 5 dimineaţa, nu merită să stea în picioare 3 ore, doar că să intre ei primii. Dacă vă pasă, măcar de ăştia de stau la Roman şi vă votează, ar trebui să faceţi o schimbare. Noi, ăştia tineri, plecaţi la facultate, angajaţi prin Iaşi sau Bucureşti ştim că suntem cantitate neglijabilă pentru voi, că realizările şi carierele noastre nu contează pentru voi, pentru că nu stăm în Roman, nu vă votăm, deci nu contăm. Dar măcar părinții mei merită respect din partea voastră, merită să nu stea la cozi, să nu se trezească de la 4 dimineața pentru un buletin. Măcar cei care încă își mai muncesc pe brânci prin Roman merită să nu își piardă 2 zile pentru un buletin, că nu îi plătiți voi pentru timpul ăla în care au stat la coadă.

Stau și mă întreb, câți ani vor mai trece până când se va schimba ceva? E nevoie să scrie presa din străinătate de cozile noastre de la buletine sau cumva e un record care trebuie doborât? Cu siguranță cel al nepăsării, ca să nu zic nesimțirii a fost doborât de mult.

E trist ce se întâmplă, e bătaie de joc și mă doare, pentru că e orașul în care mi-am petrecut 19 ani din viață și undeva în adâncul sufletului meu încă mai sper să se schimbe ceva în bine. Să înceteze toate promisiunile cu vaporașe, telegondole și alte elemente de astea fabuloase și să se facă ceva care chiar să conteze pentru romașcani și să le facă viața mai ușoară.

Un simplu site pentru programări la buletine poate schimba multe. Întrebarea mea este cât de multe vreți voi să schimbați cu adevărat? Sunteți dispuși să evoluați și să ascultați vocea unui tânăr, sau vă încăpățânați într-o atitudine superioră ce duce Romanul în top cele mai prost organizate orașe? Aș vrea să văd și eu pe un pliant într-o campanie electorală că se trezeste X și spune că vrea să implementeze un sistem informatic prin toate instituțiile publice și nu promite tot felul de ciudățenii ce au nevoie de miliarde de euro și sute de aprobări. Pentru acela aș veni de la Iași și aș vota!

Aștept o minune!

***

SFÂRȘIT NEFERICIT

Update – În data de 4 aprilie 2016 a fost implementat un sistem de programări online, o copie fidelă a sistemului de la Iași, echipa din spate, fiind chiar una din Iași. Oricum, un BRAVO pentru schimbare.

2 Comments

  1. Ce trebuie să faci după ce îți iei un apartament? - Bianca Ionel - Acorduri din suflet

    decembrie 17, 2015 at 6:29 am

    […] făcut buletinul ultima oară, la Roman, povestea magică a buletinului la Roman, o puteți citi aici. La Iași a fost de vis, mi-am făcut programarea online și nu am stat la coadă de la 5 […]

  2. Alexandra.

    iunie 22, 2015 at 10:51 am

    Am auzit și eu de aceasta practică din 2 surse: tata care mergea la schimbul 1 la muncă și mereu se amuza (și ne amuza și pe noi) cu minunata coadă ca la „mocănceală” – sper că am scris bine și 2. o mătușă a fost nevoită să-și schimbe buletinul în AUGUST și s-a stat la rând în echipă 2-3 zile.
    Deci mai rău se poate.
    Mă ia groaza că și eu sunt născută în August și mai am puțin până la reînnoirea buletinului. Oare mama de ce nu s-o fi gândit la asta?? Planificare pe termen lung = 0!

    Mda.. facem noi haz de necaz, dar sincer nu cred că se va schimba ceva. S-au investit banii în ștrand, să sperăm că se vor muta cozile acolo. De la răsăritul soarelui sau mai devreme chiar!
    Cu drag,
    O mică romașcancă.

    1. Bianca Ionel

      iunie 22, 2015 at 12:00 pm

      Alexandra, sper să ai mai mult noroc decât mine, sau alţi romaşcani trecuţi prin chinurile facerii buletinelor şi să nu prinzi cozi prea lungi în august. Din păcate în Roman se inveşteşte în orice, mai puţin în ce e cu adevărat nevoie, şi nu o văd pe mamaia de 80 de ani la ştrand, în schimb o să stea la buletine, la coadă, pentru un nepot/nepoată.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: