Dacă până acum ai tăcut, acum de ce faci atât de multă gălăgie?

M-am așezat pe canapea și am simțit-o cum oftează în locul meu. Mi-am luat laptopul în brațe și pentru a nu știu câta oară am deschis un document nou și mi-am propus să scriu. Despre ce? Despre nimicurile cotidiene, despre vise, lună, ploaie, despre orice și mai puțin despre mine.

Când vine vorba de mine prefer să mă arunc în tăcere, deși aș urla cu tot sufletul și din tot sufletul. M-am îngropat în tăcere de atât de multe ori încât simt că a devenit ca o a doua piele pentru mine. Dar azi nu e despre mine, azi e despre gălăgia ce îmi inundă mintea.

Dacă până acum ai tăcut, acum de ce faci atât de multă gălăgie?

Am tăcut un deceniu și aș putea să tac în continuare. Mi-am luat ca accesorii în fiecare dimineața controlul. Ar fi putut să se termine lumea în jurul meu și aș fi continuat să tac. Sentimentele mele nu aveau formă, erau doar tăcere. De fiecare dată când mi-a fost dor am tăcut. Am continuat să tac chiar și în momentele în care dorul făcea răni în mine. Era felul meu de a arăta că sunt puternică. Azi tăcerea se transformă în țipăt, iar puterea în slăbiciune.

Nu mi-am dorit să fiu niciodată o persoană gălăgioasă, dar acum sunt. Mă lupt cu mine de câteva săptămâni să revin la tăcere. Mă lupt cu mine revin ceea ce am fost: tăcere! Doar golul ce-l port în suflet îmi readucere tăcerea pe buze, dar gălăgia rămâne în mine. Aș vrea pentru o secundă să știi tot ce îmi inundă sufletul până la lacrimi și tot ce-mi tulbură somnul noapte de noapte.

Citește și >>  Dialog (part I)

După un deceniu de tăcere vreau să vorbesc. Doar să vorbesc, calm și liniștit. Au țipat prea multe gânduri în mine, n-am putere să mai țip și eu. Ți-aș spune ce simt, dar nu ești aici să asculți. De fapt, cred că îți place mai mult de mine tăcută. E mai simplu așa. Și chiar dacă ți-aș spune, ai crede că am luat-o razna. Atâția ani de tăcere și acum, peste noapte, o mare de gălăgie? Pentru ce? De ce?

Și eu aș fugi de mine…

11 Comments

  1. Bratu Gabriela

    septembrie 18, 2017 at 6:32 pm

    eu nu sunt genul care sa taca si nici nu cred ca aduce nimic bun… mai bine vorbesti cat poti de mult si de tare, sa te descarci

  2. Diana

    septembrie 16, 2017 at 12:42 am

    Superb….n-as fi putut descrie mai bine starea asta…

  3. Raluca Brezniceanu

    septembrie 15, 2017 at 4:15 pm

    E binevenita o astfel de galagie, prin ea defulam tot ceea ce am adunat in timp: imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute. Ce zici vrei sa facem galagie in doi sau mai bine zis in doua? Poate asa scap si eu sa mai refulez continuturi in scopuri de aparare si mai eliberez subconstientul.

  4. Rokolla

    septembrie 15, 2017 at 3:16 pm

    Eu cred ca trebuie sa spui ce ai pe suflet in momentul ala si sa nu tii in tine. Nu-ti face bine sa te interiorizezi si descarcandu-te treptat, risti sa lasi furtuna sa treaca pe langa tine. Eu sunt agitata, vorbesc mult. Mai tare sau mai incet! Nu pot sa tin prea mult in mine si atunci cand o fac simt cum ma apasa problemele si sunt mult mai emotiva

  5. DeyutzaBlog

    septembrie 13, 2017 at 9:37 pm

    Trrebuie mereu sa comunici si sa iti spui doleantele

  6. Stefania Medelet

    septembrie 13, 2017 at 11:04 am

    Iti inteleg perfect galagia, e foarte greu sa te intorci la liniste stiind ca simti acel gol imens care nu va putea fi umplut niciodata.

  7. Zi și Noapte

    septembrie 13, 2017 at 11:01 am

    Eu cred ca sa taci este o problema, nu sa vorbesti. Intotdeauna este bine sa iti spui nemultumirile chair daca uneori deranjeaza 🙂

  8. Mihaela Curea

    septembrie 12, 2017 at 8:22 pm

    Nu cred că e un lucru rău să vorbești, să te exprimi, să comunici!

  9. coco

    septembrie 12, 2017 at 6:52 pm

    eu nu tac… nu sunt galagioasa dar nu tac nicicum… am tacut candva si am acumulat multe frustrari, mai bine spun ce am de spus frumos!

  10. Cristina Barbieru

    septembrie 12, 2017 at 3:45 pm

    Probabil, uneori adunam atat de multe suparari, nemultumiri incat la un moment dat ne vine sa urlam. E bine sa spunem la timpul potrivit ceea ce ne apasa pentru a nu avea repercusiuni asupra noastra odata cu trecerea timpului.

  11. Mihaela

    septembrie 12, 2017 at 10:56 am

    Cred ca atunci cand pastram atat de multe lucruri sub tacere trebuie sa gasim un mod de descatusare…daca nu in cuvinte atunci in pasiuni.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Proza
Poti sa-mi spui orice bianca ionel blogger iasi
Poți să-mi spui orice!

„Poți să-mi spui orice!” Priveam în gol și îmi legănam picioarele gândindu-mă la cuvintele lui. Știam că pot să-i spun...

Închide