Dacă vrei să fii iubit, iubește!

Dacă vrei sa fii iubit, iubește. – Seneca

Să fie oare suficient acest lucru? Și dacă este, atunci de ce iubim persoanele care nu pot să ne ofere și iubire înapoi?

Se spune că atunci când iubești primești tot iubire în schimb. Putem spune de multe ori că indiferent de cât iubim, contează și omul pe care îl iubim. Contează dacă acesta răspunde în același mod sentimentelor noastre. Uneori ne întrebăm dacă iubim cum trebuie. De parcă ar exista o carte sau o regulă după care să iubești. Plec de la premisa că e suficient să iubești, să arăți și să spui, fără să aștepți să primești ceva în schimb. Iubirea nu se cântărește. Nu oferi înapoi aceeași cantitate pe care ai primit-o.

În general, mă bucur de un „Ai grijă de tine!” spus de persoana dragă. Contează enorm, mai ales atunci când acea persoană nu mai este lângă tine. Contează pentru că simți că îi pasă.

Când iubim?

Iubești atunci când înveți să nu mai critici defectele celui de lângă tine și să găsești ceva frumos și special în ele. Iubești atunci când nu ceri nimic la schimb. Iubești atunci când ești capabil să-l lași să plece, să fie liber și fericit chiar dacă nu e lângă tine. Tu cum vezi iubirea?

Niciodată nu am așteptat să primesc iubire în aceeași măsură pe care o ofer.  Percep iubirea în felul meu. Fiecare dintre noi o percepe într-un mod diferit. Pentru el iubire înseamna să îl mângâi pe păr și să-i fac mâncarea preferată. Pentru mine iubire înseamnă să mă strângi în brațe și să simt că treci prin sufletul meu.
Dragostea e ca toate celelalte simțuri. E ca și cum ai privi o floare în grădină, dacă îți place acea floare ești încântat. O privești cu admirație, o uzi și vrei să o vezi cât mai frumoasă. Ea îți oferă o priveliște minunată și tu dacă o înțelegi îi oferi tot ce are nevoie pentru a se menține așa.

Dar, să nu uităm că sunt oameni care nu pot admira florile. Pe aceia cum îi iubim? Cum ne iubesc ei pe noi?

Cum îi iubim pe cei care nu știu să iubească?

Nu cred că putem vorbi nici de o valoare pe care să o punem pe iubire. Ea este exact cum o vedem și o simțim. Dragostea nu se poate vinde și nici cumpăra. Uneori de dragoste nu au mereu parte persoanele care știu să o aprecieze. Dar e dragoste. Nu poți cere de acolo de unde nu este, dar poți crede că într-o zi va fi. Nu poți vedea în cel de lângă tine un tonomat cu iubire în care pui bănuți și îți iei doza. Sau pui dragoste și primești la fel înapoi sau poate chiar mai mult. Iubești pentru că asta simți. Îl iubești pe cel de lângă tine pentru că simți că merită acest lucru. De multe ori îl iubești și când nu merită pentru că atunci are cea mai mare nevoie.

E suficient doar atât?! Trebuie să iubim doar pe cel care vrem să ne iubească, sau trebuie să iubim orice ființă vie din jurul nostru indiferent de unde este și ce face?

Să nu primim oare iubirea pe care ne-o dorim atât de mult pentru că privim cu dispreț omul care stă la colțul străzii și cerșește? Oare nu suntem și noi exact ca el? Oare noi nu cerșim dragoste? Și totuși oferim un bănuț acelui om fără ca el să ne ofere nimic. Să fie oare acel sentiment de mulțumire că am putut ajuta pe cineva răsplata pentru fapta noastră?

Oare trebuie să învățam să iubim pe toată lumea, chiar și pe acele persoane care ne supără, ne deranjează constant? Să fie oare acesta secretul ce se ascunde în proverbul de la începutul postării?

Iubim cactușii? Iubim trandafirii, deși au spini, deși ne înțepăm?

Atunci trebuie să încetăm să-i mai judecăm pe cei din jurul nostru și să îi iubim, așa cum sunt, cu spini sau fără. Iubește!

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: