- De ce țipi? -

Ai citit bine, de ce țipi? Nu-mi spune că tu ești calmul în persoană și nu țipi niciodată și în nici o situație. Toți țipăm. Unii alegem să țipăm fără motiv la cei din jur. Alții alegem să țipăm în interiorul nostru.

Acumulăm în noi multe energii negative. Mici frustrări aparent neimportante care stau și cresc în fiecare zi, până în momentul în care începem să țipăm la cineva din jurul nostru. Clar, nu ar fi fost motivul să țipăm, dar acel ceva care a declanșat țipătul nostru. A fost picătura care a umplut interiorul nostru prea plin cu frustări.

Cu cât încercăm să fim mai zen, cu atât adunăm mai multe țipete în noi. Tu țipi?

Mai sunt și acele persoane care în situații de stres își manifestă furia și nervii plângând. Acel plâns e tot un tipăt. E un țipăt controlat și ținut în interior, manifestat prin lacrimi. E acel moment când începem să plâgem și simțim cum interiorul nostru vuiește, coșul pieptului ne doare și cu fiecare lacrimă în loc să ne liniștim ne răscolim mai mult și mai mult.

E plânsul pe care nu-l poți controla. E impulsiv și sfâșietor. Prin mintea ta se plimbă toate momentele în care ai adunat mici frustrări și plângi pentru fiecare din ele până în momentul în care o adiere de vânt îți golește interiorul și te liniștești. Atunci e momentul în care ai eliberat și ultima frustare. Îți ștergi lacrimile și mergi mai departe. Ai fi preferat să țipi, nu-i așa? Mai bine să fii isteric decât sensibil.

Dar unde să țipi?

Am avea tendința să fim invidioși pe cei care țipă de fiecare dată când îi nemulțumește ceva. Ei sunt cei care se eliberează în momentul respectiv, în timp ce noi adunăm bine și cât mai mult, pe principiul să dăm dovadă de stâpânire și maturitate. Ce e în noi nu mai contează, e mai simplu să ignorăm.

O soluție nu am, e în natura noastră să țipăm, nu putem ignora țipătul și ne-ar trebui un loc în care să mergem să țipăm la finalul fiecărei zile și să ne eliberăm de toate gândurile negative, de toate momentele care ne-au deranjat și frustrat. Dar unde?

Unde putem găsi un loc de țipat? Într-o pădure, într-o cameră izolată încât să nu ne audă nimeni, într-un loc special amenajat pentru noi. Eu aș vrea un loc în care să țip, nu dintr-un motiv egoist, nu doar pentru liniștea mea interioară ci pentru a evita să îi rănesc pe cei din jurul meu la care ajung să țip.

Privirea omului la care țipi fără motiv naște în noi o vină greu de iertat și greu de purtat. Am putea să ne cerem scuze, dar ar fi prea puțin, am putea să ne cerem iertare, dar ar fi prea mult. De cele mai multe ori alegem să nu spunem nimic și sperăm că totul va fi uitat, dar tu ai uitat când a țipat ultima oară cineva la tine? Eu nu.

Tu unde țipi fără să deranjezi pe nimeni?

Post Views: 1.010
Vrei să fii mereu informat? Abonează-te la newsletter!

Adauga adresa ta de email

Bianca Ionel

Programator pasionat de muzica și scris. O combinatie de extreme. O visatoare și o iubitoare de lucruri mărunte.

18 thoughts on “De ce țipi?

  1. Era acea zicala: „Nu ridica tonul vocii, imbunatateste-ti argumentele.” Desi urasc tipetele, cred ca fiecare din noi are o doza de impulsivitate si depinde foarte mult cum aceasta e controlata. Trebuie sa pastram mereu un echilibru in ceea ce facem si deci sa evitam conflictele si starile tensionate caci pana la urma tot pe noi ne afecteaza.

  2. Țipă! E bine să țipi pentru a te elibera de greutatea gândului care te blochează să vezi bunătatea din tine și din celălalt. Eu țip în Parteneriatele de Ascultare. Acolo am pe cineva care mă ascultă și care îmi transmite înapoi: tu ești o persoană bună, doar că ai uitat cum să ajungi la calmul care te caracterizează din standard pentru că ai fost rănită de multe ori și nu te-ai putut apăra. Poți afla mai multe despre Parteneriatele de Ascultare aici http://sfatulmamei.com/ro/parteneriatul-de-ascultare-1/. PS: Nu e numai pentru părinți, dar mai ales ei au nevoie pentru că sunt făuritorii unei noi generații care nu ar trebui să crească cu tarele celei vechi.

  3. Din pacate in copilarie cei din jur obisnuiau sa tipe. Eu din cauza asta am fost mult timp mai retrasa si tacuta si am tot acumulat in mine, iar apoi am refulat. Obisnuiesc sa tip ca o trauma a copilariei, caut sa ma controlez dar e greu. Oricum de cand am copilul, am reusit sa imi suprim tipetele la gandul ca nu vreau sa treaca el prin ce am trecut eu. Ca sa refulez prefer sa „tip” fara sa ma auda nimeni. La concerte de exemplu :)))

  4. Nu, eu nu tip, dar ridic tonul uneori. Cred ca daca as fi pusa intr-o situatie in care as simti nevoia sa tip, nu cred ca as face-o nici atunci ci mai degraba as plange. Oare am uitat sa tip? Nici nu imi mai aduc aminte cand am tipat ultima oara. Stiu ca in unele orase parca, exista locuri unde iti poti descarca nervii, sa distrugi mobilier, sa tipi… :))

  5. Hmm… nu prea tip de obicei, iar daca am o perioada foarte proasta, prefer sa ma duc undeva si sa-mi ”vars” amarul… Daca cineva m-a deranjat cu ceva, nu am probleme in a-i spune ce m-a deranjat si astfel sa putem sa ”rezolvam” sau nu problema in cauza.

  6. Tip cand ma deranjeaza o situatie sau comportamentul/vorbele unor oameni. Prefer sa ma exteriorizez decat sa las frustrarile sa ma macine mai tarziu, cand se umple paharul de ele. Nu tip niciodata fara motiv, chiar mi se pare fara noima sa fac asta. Dar mi se intampla sa ridic tonul daca provestesc cuiva o intamplare care m-a revoltat, insa asta nu inseamna ca revolta mea are legatura cu persoana careia ii povestesc. Si sincer, cred ca aceia care chiar nu se manifesta normal niciodata, ori au o problema (a nu avea emotii, pe bune, nu mi se pare o normalitate), ori sunt atat de nepasatori incat nimic nu-i atinge. SI nu-mi plac oamenii astia, nu poti avea incredere in ei, ca nu stii niciodata ce zace acolo de unde nu razbate nimic la suprafata. Parerea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
Vreau sa scap de toate
Vreau să scap de toate!

- Nu mai pot și vreau să scap de toate! - Mai bea un pic de apă! N-am înțeles niciodată...

Închide