Despărțiri, relații, libertate

Mereu încercăm să găsim o soluție pentru a supraviețui despărțirilor, fie de prieteni dragi, persoane iubite sau de cel/cea ce îl/o credeam destinat/ă nouă.
Înțelegem poate prea târziu, sau înțelegem în momentul în care suntem capabili să acceptăm asta, că nu suferim pentru că am fost părăsiți sau pentru că am pierdut pe cineva, suferim pentru că nu știm cum să manevrăm relația cu noi înșine.
O despărțire te obligă să te descoperi pe tine și să dai alt sens vieții tale, un sens diferit clădit mereu pe o speranță nelimitată și totuși atât de greu palpabilă, te obligă să vezi relația cu tine însuți sau să descoperi o nouă relație cu tine însuți.

Ce facem după o despărțire?

Uneori, avem obiceiul de a nu renunța la speranța că acel suflet se va întoarce, ne va suna, ne va chema. E mai simplu să sperăm, decât să acceptăm că am pierdut pe cineva. Dacă acel suflet sună, renaștem o dată cu speranța noastră și ne afundăm într-o continuă așteptare, uneori ușoară, alteori dureroasă.
Din prima clipă a dimineții ne imaginăm momente, ne imaginăm un telefon sunând, un sms, un ciocănit la ușă. Avem acel suflet pierdut atât de prezent în viața noastră încât noi părem fantomele. Nu conștientizăm că ajungem să purtăm acele persoane în noi pentru că doar așa sentimentul că am fi pierdut ceva dispare. Ele sunt în sufletul nostru și prezente la fiecare mișcare a noastră. Dar noi suntem prezenți la propria noastră viață?
Recent o prietenă bună a plecat în Italia pentru a-și finaliza ultimul semestru de studii și mi-am dat seama că am suferit pentru că a plecat. M-am simțit părăsită, goală și lipsită de sens. Plecarea ei a fost poate și într-un moment al vieții mele când am o nevoie disperată de oameni în jurul meu, tocmai pentru a mă face să mă regăsesc pe mine. Atunci am descoperit și altă opțiune de a supraviețui unei despărțiri.

Nebunesc sau nu, am ales să ascult acea parte din mine care îmi șoptea timidă: „Trezește-te! Ai o viață care așteaptă să o trăiești, să fii tu. Îndrăznește să fii tu însăți, acceptă acel spațiu și timp al tău și valorifică-l pentru tine!”. Acea parte din mine, acea voce o aud zilnic. Uneori mai hotărâtă, alteori mai slabă, dar e mereu acolo și nu renunță la mine.
Ar trebui să mulțumim oamenilor care pleacă din viața noastră, chiar și pentru un semestru la studii, pentru că ne oferă ocazia de a ne re-inventa, de a ne regăsi și de a ne bucura de plăcerea de a ne aparține nouă, de a ne scutura și de a fi prezenți și însuflețiți pentru noi.
Avem tot timpul libertatea de a fi noi, libertatea de a face alegeri și de a ne asuma riscuri, de a renunța la lucrurile obținute prea ușor și chiar la compromisuri, dar nu profităm de ea. Ne asumăm atât de rar riscul de a ne rătăci, de a ne îndepărta, de frică să nu îi pierdem pe cei din jur, și nu de frica să nu ne pierdem pe noi.

***

Căutăm mereu să găsim distanța potrivită pentru a ne proteja de posibilile despărțiri, pentru a nu ne prăbuși, pentru a nu dispărea în gol în momentul în care rămânem singuri.
Sunt oameni care ne oferă acea libertate și îi privim ca pe niște monștrii insensibili, dar ei ne arată că pot păstra în același timp și iubirea pentru noi, dar și iubirea față de ei. Sunt acei oameni care ne învață ca putem să nu ne mai simțim rupți în două, putem să avem liniște interioară și nu un permanent conflict. Ei au găsit echilibrul, în timp ce noi suntem epuizați în căutarea unei ieșiri, care să nu ne facă rău nouă, dar nici celui drag.
Nu va exista niciodată o soluție care să se aplice pe oricine, dar cred că suferim mai puțin după o despărțire dacă avem libertatea necesară într-o relație. Avem nevoie de spațiu pentru noi, avem nevoie de acel spațiu pentru a ne iubi pe noi și pentru a ne dedica nouă timpul necesar. Avem nevoie de acel spațiu pentru a ne retrage în liniștea lui la fiecare ceartă și pentru a putea privi detașat lucrurile, pentru a putea căuta o soluție în noi și o soluție care să ne definească.
Apreciați și mulțumiți oamenilor care vă dau libertate într-o relație, pentru că acei oameni vă vor binele, vă vor prezenți în viața lor și definiți în totalitate de ceea ce sunteți, de ceea ce vă pasionează și de ceea ce faceți cu voi și pentru voi în acel timp liber.

  1. Despărţiri, relaţii, libertate | DISCERNE

    iulie 7, 2015 at 4:00 pm

    […] post de Bianca Roxana Ionel. Publicat iniţial aici. Copyright (C) Bianca Roxana Ionel, 8 februarie 2015. Dacă ţi-a plăcut acest articol, atunci te […]

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
bianca ionel canta
Noi, ăştia singuri!

Te-ai gândit vreodată că drumul lângă persoana de lângă tine, te duce spre nicăieri? Se apropie ziua de 14 februarie,...

Închide