Despre mine programatorul

Dacă ar fi să mă întorc în timp și să îmi analizez toate deciziile luate și toți pașii făcuți, lucrurile ar sta în felul următor:

  • mi-au plăcut mașinuțele și nu păpușile. Mă chinuiam să mai cos o rochiță din când în când, dar ieșea dezastru;
  • până în clasa I cântam cât mă ținea gâtul și voiam să devin Tip Top Minitop;
  • din clasa a II-a am început să iau lecții de Pascal, la Clubul Copiilor din Roman, orașul meu natal. Eram puține fete la acel curs, maxim 3 din 30 de elevi.

În clasa a IV-a am dat primul meu examen important. De fapt au fost două, unul la limba română, pentru clasa specială axată pe literatură și unul la matematică, pentru clasă specială de mate-info. Ironia sorții am luat 39 de puncte din 40 la amândouă și pe cererea în care solicitam înscrierea mea în una din aceste clase speciale, am trecut ambele opțiuni, matematică-informatică fiind prima, și apoi literatura. Atunci mi s-a spus că nu contează ordinea, ei mă vor repartiza în funcție de punctaj. Sincer, cred că a contat și am ajuns în clasa a V-a în clasă specială de matematică-informatică;

Ca orice copil silitor mi-am continuat lecțiile de Pascal la Clubul Copiilor. Din păcate profesorul cu care făceam a decedat, cel nou adus nu a reușit să se ridice la nivelul la care ne așteptam și interesul pentru Pascal a scăzut considerabil la fel ca și numărul elevilor din sală. După o perioadă în care și eu am tras chiulul, mi-am luat inima în dinți și am revenit la cursul meu de Pascal, dar surpriză! Cursul nu se mai ținea și în locul lui era curs de canto și pian. Așa cum era de așteptat, m-am înscris;

În V-VIII am făcut mai multă literatură decât matematică. Din motive de organizare, dar orele de informatică se ridicau peste nivelul așteptărilor. Din fericire, sau din păcate eram olimpică la limba română și în timpul liber mă salva muzica, la pian când eram răgușită sau vocal când mă lăsau răcelile și răgușeala;

La sfârșitul clasei a VIII-a am decis să urmez tot matematică-informatică, deși nu străluceam la matematică și nici informatica nu mă dadea pe spate. Toți mi-au spus să aleg un profil uman, dar am fost căpoasă și am ales ce am vrut și ce am considerat eu că era mai bine pentru mine. Niciodată nu mi-a plăcut să aleg calea ușoară și poate aș fi avut o viața liniștită la o specializare umană. Știam că pot scrie și pot participa la olimpiade de literatură de oriunde, asta ca să îi liniștesc pe ai mei și pe doamna dirigintă care clar mă vedea făcând literatură.

În liceu, am mâncat pe pâine și matematică și informatică și limba română. Mi-am scos pârleala pe toți anii în care am făcut cu porția și am reușit să ajung și pe la olimpiada de limba română până pe la județ și pe la concursuri de poezie și la multe, foarte multe concursuri de matematică. Am fost implicată în tot ce s-a putut, de la proiecte Comenius până la concursuri de geografie. Nu mi-a plăcut să învăț, mi-a plăcut să înțeleg ce fac și să mă supun zilnic la tot felul de provocări;

Concursul Mister PI a început să schimbe câte ceva la mine. În primul an am participat la secțiunea Grafică, în al doilea an la secțiunea E. Dacă ar fi să particip iar, m-aș duce tot la Grafică și cred că aș mai face un desen abstract în Paint care să câștige tot un loc 2 sau poate chiar 1 (dovada aici). În cadrul concursului Mister Pi am aflat de programul Finale, folosit pentru a compune muzică și era chiar o secțiune „Muzică”. Nu știam suficientă teorie muzicală pentru a mă înscrie la acea secțiune. Atunci am înțeles că toate se leagă, matematica, informatica și muzica, deci nu eram eu chiar așa ciudată și abstractă în pasiunile mele;

Înainte de stresul cu BAC-ul a fost stresul cu Atestatul în Informatică. Aveam trei probe: una în C++, una în Oracle, și alta practică pregătită acasă, mai precis un site despre Egipt. Primul meu site. Atunci, în clasa a XII-a am descoperit pasiunea pentru site-uri, pentru fonturi și culori. Nu am făcut nimic wow, dar era primul meu site și momentul în care am știut că asta vreau și asta îmi place;

La sfârșitul liceului, eram șocată de notele obținute la BAC (10 la română scris, 9,90 mate și 9,75 informatică). Am copiat? Nu. Note de genu nu obții dacă stai să redactezi din variantele rezolvate. Note de genu obții dacă reușești să scrii cum trebuie, ce trebuie, și să explici, mai ales la mate, fiecare formulă și fiecare alegere și bineînțeles dacă înțelegi ce faci în cei 4 ani de liceu și nu tocești materia ca Gigel.

N-am fost șoarece de bibliotecă, deși aveam permis la biblioteca locală. N-am terminat cu 10 pe linie, pentru că am avut grijă să mai și cânt în timpul liber și să mă mai joc pe afară, ca orice copil răzgâiat. N-am citit toată lectura suplimentară la limba română niciodată. Pe Camil Petrescu, care mi-a picat la BAC, nu l-am suportat cu ultima lui noapte de dragoste și tot războiul descris, în schimb m-au ajutat cărțile de critică literară și toate scrierile lui Mircea Cărtărescu, să fac față distracției.

Era să uit, și experiențele de la olimpiadă au fost de mare ajutor la BAC, pentru că știam deja stilul în care se corectează și cum se numără virgulele din teză, cum se dă punctaj maxim dacă explici frumos într-o propoziție care e substantivul unui cuvânt și nu pui doar un egal din matematică între cuvântul dat și substantivul tău și tot așa…

Puțină literatură ajută și în teza de la matematică și în cea de la informatică. E plăcut să scrii două trei rânduri despre alegerea formulei și despre cum intenționezi tu să abordezi problema și îți aduce și un punctaj pe măsură. Oricât de abstracți și de orientați pe formule și algoritmi ar părea matematicienii și informaticienii, toți au nevoie de explicații și de viziunea voastră.

Ce opțiuni aveam după BAC? Aviație la Brasov (un moft), Automatizări și Calculatoare la Asachi (dacă mi-ar fi plăcut și fizica, eram acolo) și Informatică-Economică la FEAA. Parcă și acum aud cum mi se spunea să mă duc la Finanțe Bănci, că dă bine să lucrez în bancă sau la Afaceri Internaționale, că sună așa frumos. Dar am fost surdă și fixată pe dorința mea. De ce? Sincer, nu știu, pur și simplu așa am simțit atunci și așa am simțit și în anul I când mi-am ales Informatică-Economică.

A contat trecutul? Nu. Mă încadrez într-un tipar de informatician? Nu. Acum 6 ani scriam poezii și proză și îmi stresam vecinii și publicul cu tot felul de melodii. Nu eram un geniu al calculatoarelor și nici un Windows nu instalam perfect, știam în schimb că nu vreau o carieră în C++ și deși îmi plăceau bazele de date nu mă mulțumeau pe deplin.

Voiam să fac site-uri și mă mândream cu site-ul meu despre Egiptul Antic la oricine. A suferit schimbări zilnice și pe el am testat tot ce se putea în materie de HTML și CSS înainte de a înțelege cât de important era totul și cum se leagă. Totuși am ales Informatică Economică la FEAA, deși nu scria nicărieri în programă că mă vor învăța să fac site-uri web sau că voi aplica ce știu deja din Oracle și C++. Era totul nou și diferit.

Am fost întrebată de ce nu am dat la Informatică la Cuza, sincer, nici n-am vrut să aud. Puteam jura că acolo se duc toate geniile în calculatoare și eu nu voiam să mă murdaresc de praf demontând unul. Chiar nu aveam asta în sânge. Voiam ceva diferit, dar care să-mi lase libertatea de a fi mai mult decât un absolvent de informatică. A nu se înțelege greșit, a nu se înțelege că la Informatică Economică vin cei care nu au treabă cu informatica, a se înțelege că vin cei care simt că aparțin acelui loc înainte de a-l cunoaște.

Dacă aș încerca să leg tot ce e mai sus, aș spune că am ales Informatică Economică pentru a îmi îndeplini visul cu muzica. Dacă mă raportez la prezent, se pare că am continuat să le fac pe amândouă și am să vă dezvălui faptul că mă bate un gând să dau la Conservator, dar momentan e doar un gând.

Dacă ar fi să aleg din nou, tot la Informatică Economică aș da, deși nu am fost la o prezentare care să mă convingă să fac asta și nici nu m-a ghidat careva spre acea direcție. A fost alegerea mea în totalitate. Asta am simțit, asta am făcut, și cum a fost, vă voi povesti în următoarea postare, nu pentru a vă convinge să faceți alegerea mea, ci pentru a înțelege cum e să termini Informatică Economică la FEAA.

Continuarea poate fi citită aici.

Alte articole despre mine:

1 Comment

  1. Antoaneta

    iulie 7, 2017 at 9:28 am

    Am citit acest articol cu mare curiozitate pentru ca eram curioasa cine esti, cum te-ai format. O mica parte am inteles-o (la urma urmei nimeni nu poate sa ne cunoasca cu adevarat). Am doi copii si mai e ceva timp pana vor ajunge la examene serioase. Baiatul este pasionat de calculator, insa nu l-am dus pana acum la niciun curs. In vara aceasta ma gandeam sa caut ceva serios unde sa mearga. Macar sa vada daca ii place ori e doar un moft. E mic deocamdata (abia a trecut in clasa a III-a), dar e convins ca vrea sa mearga pe drumul acesta.
    Ce ai scris tu imi arata ca nu gresesc: se mananca mate pe paine la clasele speciale. Asta va trebui sa ii explic si lui ca sa fie in cunostinta de cauza.

  2. Drumul spre Informatică-Economică (II) | Bianca Ionel - Acorduri din suflet

    mai 1, 2015 at 3:59 pm

    […] cum spuneam și în articolul anterior, la Informatică Economică  vin cei care simt că aparțin acelui loc înainte de a-l cunoaște. […]

Leave a Reply