A doua zi în Țara Sfântă

Mă doare spatele groaznic. Toată noaptea mi-a fost frig și am simțit un curent. Numai pe noi românii ne trage curentul. Aș da vina pe geam, dar la cât de greu am deschis plasa de țântari mi-e greu să cred că ar fi fost deschis. Cred că n-a fost izolat bine. Bine că am stat doar noaptea asta aici!

Am prins răsăritul și l-am pus pe Facebook cu puținul internet pe care am fost norocoasă să-l prind. În țară la orice colț de magazin ai net. Aici, nici semnal la telefon nu ai tot timpul.

Răsărit a doua zis în Țara Sfântă
Răsărit a doua zis în Țara Sfântă

Ieri m-am și speriat când am încercat să o sun pe mama și mi-a intrat imediat o voce de femeie ce vorbea într-o limbă doar de ea cunoscută. Jumătate de oră am tot ascultat-o câte 2-3 secunde speriată. Eram între granițe și ar fi trebuit să fiu fericită că semnalul era singura mea problemă. Alții tremurau îngroziți la minele de peste gard.

Acum mânânc orez pentru a-mi ține de foame până diseară. Acasa, la ora aș fi băut o cafea sau aș fi dormit. Mai sigur, aș fi dormit. Nici nu m-ai știu de când n-am mai mâncat la 6 dimineața. Cred că din școala generală, când la 7 începeam orele.
Hai gata smiorcăitul! Programul e program și trebuie respectat. Mi-am luat o apă cu gust de nes sau de pământ ars ce ar trebui să mă țină trează toată ziua și m-am îndreptat spre autocar. În câteva minute plecăm spre noi destinații.

A doua zi în Țara Sfânta începe cu soare și multă zarvă

Prima oprire este la Biserica de pe Muntele Fericirilor. Soare, cald, frumos. Nici nu zici că e a doua zi de noiembrie. Când am plecat din Iași aproape ningea, iar aici mă pot bucura încă de rochițele de vară. E super aici, pare rupt din rai totul. Soare, verdeață, flori, liniște. Ce îți poți dori mai mult? Așa biserică frumoasă și înconjurată de flori și copaci ce par să atingă cerul, rar vezi.

Peisaje de lângă Biserica de pe Muntele Fericirilor - Țara Sfântă
Peisaje de lângă Biserica de pe Muntele Fericirilor – Țara Sfântă

Am luat un suc din fructul pasiunii și m-am urcat în autocar. Sorbeam din ele ușor. Era dulce-acrișor și foarte rece. Numai bun pentru a îi da energie și pentru a te înviora. Tot să îți începi așa dimineața.

Următoarea oprire a fost la Biserica înmulțirii pâinilor și a peștilor. Aici priveliștea nu mai era atât de prietenoasă, dar liniștea părea să îmbrace locul. Mi-a atras atenția un cactus imens ce se afla în parcarea de la intrare. Avea mediul perfect pentru a se dezvolta și nu s-a sfiit să o facă.

Cactus Biserica înmulțirii pâinilor și a peștilor
Cactus Biserica înmulțirii pâinilor și a peștilor

Ne-am continuat drumul prin zone arse de soare și păzite de Marea Galileei. Pământul e roditor, clima prielinică pentru două recolte pe an, dar soarele își lasă amprenta pe aceasta. Sunt zone unde ierburile scurte iau foc și lasă în urma lor mici grămezi negre, ce par de la distanță pierte. Nu sunt pietre. E doar pământ ars.

Pământ ars de soare din Țara Sfântă
Pământ ars de soare din Țara Sfântă

Următoarea oprire este la Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cana Galileii, locul în care apa a fost transformată în vin. Toată lumea era nerăbdătoare să guste din mult lăudatul vin. Am gustat și eu, dar nu a fost tocmai pentru preferințele mele. Avea cu totul alt gust, dulce, dar puternic. Prea puternic pentru ora 10:00 a dimineții.

Floare din grădina Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cana Galileii
Floare din grădina Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cana Galileii
Ce am mai vizitat în a doua zi în Țara Sfântă?

Era doar ora 10:00 și noi terminasem de vizitat 3 locuri în Țara Sfântă. Era clar că urma să fie o zi lungă, dar smiorcăielile nu își aveau locul și nici rostul. E un pelerinaj pe care îl faci doar o dată în viață, sau cel puțin așa se spune.

După jumătate de oră eram deja în drum spre Mănăstirea Schimbarea la Față, de pe Muntele Tabor. Aici am avut timp să îmi trag sufletul cât am așteptat microbuzele ce ne-au dus pe Muntele Tabor.  Cred că a fost locul în care nu ne-a grăbit nimeni, deoarece eram condiționați de mijlocele de transport ce soseau din jumătate în jumătate de oră.

A fost singurul moment de respiro, pentru că a urmat un maraton de locuri importante din Țara Sfântă. Iordan, unde ne-am primit toți binecuvântarea cu apă din râu, Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan și Biserica Sfântul Prooroc Elisei. După toate acestea simțeam că am nevoie de mâncare și o pauză, dar ghidul ne-a anunțat că mai avem un pic pentru ziua de azi.

Am pornit spre Muntele Ispitirii, pe care nu l-am urcat, ci doar l-am privit de la poalele acestuia. Nu ar fi avut nimeni puterea să urce pe munte și deja era târziu.

Muntele Ispitirii - Țara Sfântă
Muntele Ispitirii – Țara Sfântă

Aproape ora 16:00 și ziua nu se încheiase. Ne-am relaxat un pic privind muntele și descoperind faptul că în acesta erau sute de chilii ale unor preoți sau călăugări ce au ales să rămână în singurătate.

Așezări din Muntele Ispitirii - Țara Sfântă
Așezări din Muntele Ispitirii – Țara Sfântă

A zecea oprire din ziua a doua în Țara Sfântă a fost la așezământul românesc de la Ierihon. Deja era noapte și ne mai aștepta un drum lung spre hotelul unde urma să fim cazați pentru următoarele nopți. Aștept impresiile voastre în comentarii și până data viitoare keep in touch!

Dacă articolul a fost pe palcul vostru, vă invit să-l distribuiți și pe rețelele voastre de socializare.

 

2 Comments

  1. ADN de Femeie

    martie 26, 2017 at 11:35 am

    Vai ce aglomerat program. Eu clar nu aş fi făcut faţă. Îmi place să văd locurile şi să le observ în tihnă. Dar îmi place tare mult cum ai relatat experienţa.

    1. Bianca Ionel

      martie 26, 2017 at 12:13 pm

      Mulțumesc mult Carmen. A fost aglomerat, dar plăcut.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
tu cum scrii un titlu atractiv
Tu cum scrii un titlu atractiv?

Dacă citești acest articol înseamnă că titlul meu a fost suficient de atractiv, iar tu ai nevoie să știi cum...

Închide