Câtă durere și iubire e în viața unui blogger?

Sunt un om, cu bune și cu rele, un om care alege să scrie pe un blog despre durere sau despre iubire. O să mă numesc generic blogger, deși uneori am sentimentul că sunt mai mult de atât și alteori am sentimentul că sunt nimic.

Uneori simt că nu am suflet, alteori sunt o visătoare plină de pasiune. O pasiune ce mă distruge, o pasiune periculoasă și o pasiune ce lasă să se vadă prea mult. Aș vrea să spun despre mine că sunt o scriitoare, dar îmi lipsește cartea pe care să vă invit să o cumpărați. E pe o listă, dar programatorul din mine mă ține departe de a bifa cartea pe lista respectivă.

Cred că noi, cei care scriem avem inimile frânte. Nu putem să ne lăsam prada pasiunii fără să avem zgârieturi pe suflet și fără să o simțim cum ne sufocă.

Iubire, pasiune sau doar o iluzie?

O recunosc în mod constat: scriu în scop terapeutic. Toate gândurile și trăirile cele mai intense le scriu. Le dau contur într-o postare prea personală, într-o postare ce într-o zi s-ar putea întoarce împotriva mea sau a unor oameni dragi mie. Uneori pot să fiu motivul unui disconfort, alteori o postare îmi poate sabota relațiile cu cei din jur.

Mi-am asumat asta! De fapt… toate gândurile așternute ar trebui să mă elibereze, dar adevărul e că mă fac să sap tot mai adânc. Uneori simt cum cad în durere și iubire, pasiune și iluzie. Așa ia nastere o variantă a unei iubiri ce posibil să existe sau nu, așa iau nastere gânduri și povești din casa din prăpastie.

Citește și >>  Sfaturi pentru un blogger începator (I)

Și fiecare poveste e agățată de un moment al vieții. Înainte de a scrie mă arunc în el și îl retrăiesc în fiecare milisecundă. E suficient să-mi închid ochii pentru a lăsa totul să se deruleze la infinit în mintea mea. Am mintea și sufletul pline de momente, de mirosuri, de culori și umbre, de lumină și întuneric. Uneori e o adevărată tortură să retrăiesc momente în cele mai mici detalii.

Aș minți dacă ar spune că acele momentele sunt înălțătoare. Acele momente sunt totul opusul euforiei, acele momente mă pun la pământ și sapă în mine până își găsesc punctul din care pot prinde contur prin cuvinte.

Un blogger nu își poate reprima stări

Când vrei să transmiți ceva nu îți poți bloca stările generate în urma unor experiențe. De cele mai multe ori totul se intensifică și mă las cuprinsă de tristețe până simt cum rupe din mine. De multe ori plâng și scriu pentru că e singura cale de exprima sentimentele prin cuvinte.

Uneori țopăi ca un copil în jurul tastaturii și în țopăiala mea scriu cuvinte greșite și fraze fără sens. Mai sunt și zilele în care țip. Țip prin cuvinte și țip la toți cei care mă citesc. Îmi descarc nervii, frustrările și toate emoțiile negative aici. Terapie până la capăt, nu?!

Durerea e cea care îmi declanșează creativitea

Stresul ce atinge cote maxime și îmi impinge mintea spre altceva e o sursă infinită de inspirație. Țara arde și Bianca scrie pe blog. Fix așa e!

N-am să mint că uneori mă bucur de stările mele deprimante. Îmi place când simt că nu mai pot și tot ce îmi rămâne e să scriu. Multe articole de pe acest blog n-ar fi existat dacă viața mea ar fi fost roz.
Cred că durerea e un dar pentru a scrie. Nu e o chestie pe care să o recunoaștem public, dar dacă ar fi o adunare a bloggerilor anonimi sau a scriitorilor anonimi, toți am recunoaște că tânjim după durere pentru a scrie.

Citește și >>  Când postăm pe rețelele de socializare?

Uneori mă îngrozește fericirea. Simt că îmi taie orice inspirație. Mă lupt cu mine să scriu când sunt fericită. Am sentimentul că nu transmit nimic, că din tot ce scriu lipsește esența, povestea, sufletul. Am o notița într-un jurnal în care am scris cu majuscule că fericirea îmi ucide creativitatea.

Îmi place depresia și sunt predispusă la depresie

Am ajuns în punctul în care îmi declanșez singură stări depresive. Unii au nevoie de alcool pentru a scrie. Eu am nevoie de o piesă mai tristă. Știu că tot ce am scris până acum e mărturie a faptului că n-am toate țiglele pe casă, dar cine le are?

Îmi place să mă izolez și să fac parte din stereotipuri. Îmi place atunci când nimeni nu se întreabă dacă în spatele acestor rânduri există un adevăr sau nu? Tuturor ne place lumea în care mizeria e ridicată la rang de artă, în care disperarea te mișcă și ne place să găsim profunzimea în orice gest mărunt.

Îmi place să despic firul în mai mult de patru

Orice gest făcut de cei din jurul meu e analizat din toate pespectivele posibile. De la nevoia omului de a face acel gest până la cele mai nebunești motive. Pentru mine orice gest simbolizează ceva. Timpul din viața mea e consumat în găsirea unor sensuri înțelese doar de mine. Cândva unul din acele sensuri va prinde contur aici, cândva un astfel de sens a prins contur aici. Asta fac eu, ca blogger sau scriitor. Oare ce sunt?

Sunt într-o permanentă cautare de durere și iubire

Dincolo de ce e aici am și o viață ce îmi cere maturitate și responsabilitate. Nu pot trăi în visare și pasiune continuă și nici nu mă pot lăsa în brațele unor stări 24 din 24. De aceea caut durere și iubire în fiecare loc din jurul meu, în oamenii de lângă mine, în frunze, ploaie și vânt.
Fără durere și iubire nu aș exista ca blogger. Fără durere și iubire Acorduri din Suflet ar fi doar un blog despre cărți, make-up și tutoriale din domeniul IT.

Citește și >>  Postează pe Instagram de pe calculator

Vă mulțumesc pentru că mă citiți!

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

martie 24, 2018

2 Comments

  1. Florina

    martie 27, 2018 at 9:12 am

    Super frumos ai scris. Felicitari! Mi-au dat lacrimile! 🙂

    1. Bianca Ionel

      martie 27, 2018 at 9:25 am

      Mulțumesc mult, Florina. Mă bucur că am ajuns la sufletul tău și sper că lacrimile au fost de bucurie și nu de tristețe.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Pentru bloggeri
5 invataturi de la Manafu - Social Media Summit 2018
5 învățături de la Manafu la Social Media Summit 2018

La finalul lui februarie a avut loc Social Media Summit 2018 și vreau să împărtășesc 5 învățături de la Manafu...

Închide