E frig și e luni!

E frig. Am aruncat un ochi către termometru. Arătă 25°C, dar eu îmi simt degetele aproape înghețate pe tastatură. Jumătate de zi programez înghețată pentru că unora nu le pasă de condințiile în care muncim. Ți-e frig? Îmbracă-te! Aș putea lejer să-mi iau concediu medical, doar mă sfârcâi de o săptămână. Dar nu. Eu stau și îngheț, eu sunt angajatul model. Alți colegi pleacă în concediu o săptămână că s-au lovit la un deget. Eu nu plec nici când mă îndop cu pastile. Mi-am agățat o unghie în tastatură și s-a rupt, pot pleca acasă? Dramele colegilor sunt mai sâcâitoare decât frigul.
Fiecare weekend e dedicat însănătoșirii.

E frig și e luni!

Așa e de jumătate de an. Lumea pe afară e în balerini, eu încă nu vreau să renunț la cizme. Îți vine să mergi la serviciu când știi că te așteaptă acolo Ice Age 6? Nu. În fiecare zi de luni se duce o luptă în interiorul nostru. Ne oferim 100 de motive să rămânem în pat și nici unul care să ne ridice de acolo. Facturile, ratele și micile plăceri îi fac pe cei mai mulți să se ridice. Pe mine nu. Dacă ar trebui să muncesc pentru nevoile materiale aș prefera să stau acasă.

– Cu ce mergi luni la munca?
– Cu forța!
– Ma refeream, cum mergi?
– Înjurand!
– Bai, eu te intrebam cum ajungi acolo.
– Cu depresie!
Cam aste sunt răspunsurile date de foarte mulți. Cum merg eu la muncă? Cu mașina. Cu ce stare merg? Aici avem de povestit.

Cum merg în fiecare zi de luni la muncă?

Mă trezesc destul de greu dimineața, dar nu lunea. În fiecare zi de luni mă trezesc înainte de a suna alarma. În minutele care mai sunt până aud alarma îmi iau doza de căldură, pentru că deja știți, la mine e frig. Vara e o plăcere, dar în rest am motive să iau pastile.

N-am să vin cu texte precum „căldura vine din suflet”, pentru că mulți colegi au impresia că îmi lipsește sufletul. Sunt programator, n-am timp de dulcegării și chestii drăgălașe. Când eu mă chinui cu o eroare de o oră, mă cuprinde o căldură… dar n-ai vrea să o simți și tu. Ce faci tu acolo? Nimic, scriu cod, cum scriu texte pe blog. Doar că acolo dacă uit un punct și virgulă e grav. Dă cu eroare și dacă sunt înghețată am să mă dezgheț în căutarea ei.

Revenim la ziua de luni și mersul la muncă. Dacă nu suporți ziua de luni pentru că trebuie să mergi la muncă, atunci problema ta e cu munca, nu cu ziua de luni. Când faci ceea ce îți place, nu contează condițiile în care muncești. Bine, ar trebui să fie decente. Dar angajatorilor le pasă mai mult de profit, decât de angajați. Să stai în frig 6 ore din 8 nu știu dacă e decent și normal. Asta dacă nu lucrezi la frigorifice sau la Polul Nord.

E frustrant și totuși găsesc energia de a merge cu drag lunea la muncă. Nu pentru colegi, nu pentru bani, ci pentru pasiunea mea de a programa. Dincolo de nervii acestui job, există pasiunea de a face ceea ce îmi place. Dacă nu facem ceea ce ne place, orice stare am avea va fi amplificată de cel puțin 10 ori. Vom critica tot ce e în jur și 4 ore pe zi le-am petrece repetând ce nasol e la muncă. Dacă e chiar așa nasol, poți să-ți dai demisia. Fă ce-ți place! E frig? Pune o vestă cu blană pe tine!

Limitările financiare ne țin într-un loc în care nu ne place?

Ehh, da nu e chiar ușor. Ca n-am cu ce plăti facturi, rate, cei 2 copii. Nu pot pleca. Ei, dacă nu poți pleca, atunci taci și îndură. Am convingerea că limitările financiare nu sunt realul motiv pentru care sute de oameni se complac în locuri de muncă ce nu le aduc satisfacție. Rămânem acolo pentru că ne este frică. Pentru că societatea ne-a îndoctrinat să nu ne dăm demisia. Ce va spune asta despre noi? Ce va crede un angajator care o să vadă 3 locuri de muncă schimbate. Că nu sunt bun?

De ce nu ar crede că ești un om care vrea să evolueze, care nu suportă rutina și vrea să facă ceea ce îi place? Știți de ce am plecat eu de la ultimul loc de muncă? Pentru că mă plictiseam groaznic. Deși făceam ceea ce îmi place, eram sătulă de rutină, începusem să merg fără chef lunea și toată săptămâna. Am fost criticată și neînțeleasă. Aparent era bine acolo, lucram alături de soțul meu și era tot ce și-ar fi dorit cineva. Mie nu-mi mai era bine. Și am plecat în locul în care acum stau și îngheț de frig, dar nu mă plictisesc. Soțul meu a plecat și el la o lună de acolo. Eu eram motivul pentru care și el stătea și se plafona. Acum nu mai lucrăm împreună și tot mergem cu drag la muncă.

Contează oamenii de la muncă?

E un compromis. Beau pastile, dar fac ce-mi place. N-am colegi prea de treabă, n-am un șef care să-mi aprecieze munca, dar astea sunt detalii. Detalii de care ne agățăm când nu vrem să plecăm dintr-un loc sau când vrem să plecăm. Eu le-am exclus din start. Am fost afurisită și am ales să nu mă atașez de oameni. Am încetat să mai aștept aprecieri de la oameni care nu sunt din domeniul meu. Ei vor avea impresia că nu fac nimic wow.

Nu-mi pasă de ce cred ei! Când merg acasă și îi povestesc la al meu ce „avioane” am mai făcut și el vrea să știe mai multe, atunci e marea fericire și apreciere.

Nici eu nu aș putea înțelege greutatea din a face prețuri la produse. Mi se pare banal și simplu, chiar plictisitor. Poate nu e așa. Poate omul pune în pasiune și se bucură la fiecare preț umflat cu 300%. Dacă și el vine cu drag la muncă în fiecare zi, atunci e bine. Suntem 2.

Indiferent de ceea ce alegi să faci, important e să-ți placă și să faci acel ceva cu pasiune. Dacă tragi o linie cu rigla în fiecare zi și ești fascinant de felul în care ții rigla și de rezultatul final, bravo! Dacă lipești etichete la produse, dar ai grija ca fiecare etichetă să fie perfect dreaptă, tăiată la linie și aplicata pe acea parte a produsului care să nu-i ia din informațiile prețioase, din nou, bravo.

Ziua de luni are nevoie de oameni care merg cu drag la muncă

Să credem în noi și în capacitatea zilei de luni de a ne oferi o șanșă de a face lucruri frumoase și unice! Primesc rar un „bravo”, dar am ajuns în punctul în care nu mai am nevoie de el. Nu lucrez pentru un „bravo”. Lucrez pentru mine și îmi spun singură „bravo” după fiecare moment mai dificil și după fiecare cârd de erori rezolvate cu succes. Dacă azi nu voi reuși să rezolv o eroare, nu voi da vina pe ziua de luni.

Ce vină ar putea avea o zi? Nu voi da vina pe colegii prea gălăgioși care îmi pun în dificultate capacitățile de concentrare. Nu voi da vina nici pe frigul din birou și nici pe șeful care n-ar aprecia niciodată munca mea. Voi da vina pe mine. Pentru că nu m-am dedicat suficient, pentru că nu pus suficientă pasiune și nu am putut să fac abstracție de tot pentru a realiza ceea ce îmi doresc.

Dacă ți se rup pantalonii lunea, o să dai vina pe ziua de luni. Dacă se rupt marțea, vei da vina pe material. Cam așa e cu toate lucrurile pe care le facem și nu ies lunea. Hai să privim ziua de luni ca momentul de start. Să fie lunea primul pas pe care îl facem spre ajunge la final și nu ziua în care vrem să atingem finalul. Săptămâna e lungă, nu ne presează nimeni să batem un record. Doar noi ne stabilim limitele și doar noi putem vedea altfel lucrurile.

Tu cum mergi la muncă lunea? Faci ceea ce îți place sau îți găsești scuze?

11 Comments

  1. Diana Timofte

    aprilie 25, 2017 at 11:23 pm

    Nici eu nu ma plang de ziua de luni, desi am facut-o. De fapt ma plangeam de toate zilele :)). Pentru ca imi uram job-ul, dar acum l-am schimbat, sunt pe cont propriu si zilele au devenit mai frumoase si mai amabile cu mine :).
    Din punctul meu de vedere conteaza sa iti placa ce faci, indiferent de ziua sau de ora la care o faci.

  2. Alexandra Haliga

    aprilie 25, 2017 at 7:24 pm

    Parcă-s eu când merg lunea la școală.
    În fiecare zi din săptămâna trezirea la 5, deoarece nu mai avem voie să ajungem la 8 pentru că vine brigada!
    Eu una mă trezesc atât de greu, dar odată ce am ieșit pe ușă sunt plină de energie, mai ales când are trenul întârziere, pff!

  3. Vyo Vyoleta

    aprilie 25, 2017 at 5:29 pm

    Din pacate, nu lucrez momentan sunt acasa sa cresc copilul. Dar ai foarte mare dreptate si inteleg perfect sentimentul.

  4. Stefania Petcu

    aprilie 25, 2017 at 12:30 pm

    Mai e vorba si de locul unde mergi…de placut imi place ceea ce fac, dar e prea mult de alergat si locul imi da o stare mai neplacuta…dar trec toate!

  5. Rokolla

    aprilie 24, 2017 at 11:17 pm

    Tu ai perfecta dreptate in ceea ce spui doar ca nu toata lumea merge u drag la munca, nu toata lumea este atat de dedicata ca tine. Imi pare rau ca trebuie sa tremuri sa te indopi cu pastile. Ma gandesc ca in domeniul tau, angajatorii se respecta si nu ma gandeam ca ar fi probleme de genul

  6. Claudia`s Choice

    aprilie 24, 2017 at 10:06 pm

    Sa stii ca eu fac parte din oamenii care nu urasc ziua de luni. Am avut si eu un job unde inghetam maxim. Din toamna si pana in primavara aveam vesnic picioarele gheata.

  7. Deea

    aprilie 24, 2017 at 9:00 pm

    Drumul catre job lunea este foarte greu, pentru ca sunt super obosita din cauza faptului ca a trebuit sa ma trezesc devreme. Din fericire dau randament chiar si lunea 😉
    I guess I’m lucky 🙂

  8. Loredana Manciu

    aprilie 24, 2017 at 5:24 pm

    Sa tii minte aceste motive faine si cand o fi mai greu! Da, ne plafonam de multe ori intr-un job care nu ne aduce satisfactii si bucurii , dar atunci cand ai datorii si nu iti permiti sa lucrezi pe un salariu mai mic cu 1000 de lei….iti spun sincer…ca ramai acolo! Pana speri sa gasesti altceva…si uite asa, trec anii….

  9. Iasmina

    aprilie 24, 2017 at 4:34 pm

    Ziua de luni e doar o zi ca oricare alta si cred ca in loc sa ne plangem, a trebui sa ne bucuram ca avem din nou ocazia unui inceput. Scuze pot fi multe, dar doar cand faci ce iti place vei simti satisfactie, pe cand daca lucrezi doar pentru bani, vei suferi in timp.

  10. Diana Maria

    aprilie 24, 2017 at 2:29 pm

    Te inteleg perfect la partea cu frigul, abia astept vara! Să fie cald si acasa si afara si la birou <3

  11. Antoaneta

    aprilie 24, 2017 at 12:24 pm

    Eu lucrez de acasa, dar am atatea de facut printre treburile mele incat uneori nu rezist fara agenda si planificari.
    Din cauza ca lucrez de acasa, multi au impresia ca stau degeaba asa ca fie comenteaza prosteste (iar eu incerc sa nu ii iau in seama!), fie imi dau de lucru in plus in ideea ca …tot esti acasa si ai timp…de ce nu faci si aia si pe ailalta, de ce nu te duci acolo si acolo etc

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ziua de luni
Saptamana Patimilor
Ziua de luni și Săptămâna Patimilor

Era 5 dimineața și în mintea mea începeau să se lege mii și sute de gânduri. Nu înțelegeam durerea pentru...

Închide