Evadare-n sticlă

Evadare-n sticlă

Te închid zilnic în clepsidră,
Cu nisip de suflet albastru
Să te ţin strâns la căldură,
Să te văd întreg, sihastru.

Ne-am aruncat în oglindă şi ieri,
Mi-a plăcut reflexia din noi
Tranformari în aburi, din dureri
Secunde oprite de amândoi.

Ai plecat zâmbind din sticlă,
Ai lăsat urme pe drum,
Ce cresc în mine doar frică,
Să nu te trasformi în fum.

Ţi-aş întreba din nou paşii,
Ce îi apasă, de ce le e frig,
Dar voi intra iar în depresii,
Urmele lor îngheţându-ma aprig.

Mi-am agăţat de tine vise,
Mi-am lăsat în tine unghii,
Operaţii pe cord, deschise
Ce le revăd prea rar, când vii.

Te-aş arunca acum cu durere,
Peste mine şi din suflet,
Când nu sunt decât o abatere
În ruta ta zilnică, de atlet.

Ai făcut găuri în sticlă,
Dar, te-am acceptat dinamic,
Am închis durerea-n raclă,
Tu fiind totul, eu nimic.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Poezie
Iubeşte monstrul!

Iubeşte monstrul! Nu suportam să te mai privesc şi te-am făcut cioburi, Asumându-mi cu demnitate anii de ghinion deja trăiţi,...

Închide