Evoluţia este un scop, nu o opţiune!

Mă întreb zi de zi care este scopul meu pe acest pământ şi de fiecare dată îmi servesc la fileu acelaşi răspuns: Să cresc moral, spiritual şi intelectual! Cu siguranţă, toţi avem acelaşi scop, îmbrăcat în alte cuvinte sau trăiri, dar la final toţi ne dorim să evoluăm.
Ordinea creşterii din perspectiva mea nu este una aleatorie, ci foarte bine gândită, pentru că moralul şi spiritualul sunt baza pe care ne clădim restul. Prima oară trebuie să învăţăm să creştem în interior şi apoi intelectual. Trebuie să ne acceptăm sufletul, să ne iubim şi să ne iertăm pentru a ne transforma în entitatea spre care ţintim.

Spuneam acum câteva zile pe profilul de Facebook, că putem trăi respirând un aer poluat, dar nu putem trăi cu un suflet poluat mental. Conştient ne transmitem şi ne inducem stări care ne obturează trăirile puternice. Am vorbit şi în alte postări despre dorinţa umană de a se mutila interior, de a-şi suprima emoţiile doar pentru a nu mai suferi. Toate acestea se fac pornind de la creier şi impunându-ne unele situaţii deformate, care aparent, ne aduc starea de bine.

Din păcate această stare de bine nu durează şi de cele mai multe ori ajungem seara încărcaţi emoţional şi mocnind ca nişte vulcani. Ce facem atunci? Plângem, şi aici am să-i felicit pe cei care aleg această direcţie. Ţipăm şi ne descărcăm frustrările pe cei din jurul nostru, care în loc să scadă, cresc şi ne aduc la nivelul la care începem să ne urâm, să nu ne mai acceptăm şi să ne renegăm propriul suflet.

Respingerea ajunge să fie prima tăietură în rana ce ne-o facem chiar noi şi e o rănă suficient de adâncă încât să ne aducă sufletul în moarte clinică.

Când vom înceta să mai fugim de noi şi de ceea ce simţim vom începe să evoluăm!

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: