Hai să acționăm mai mult și să compătimim mai puțin!

Nu m-am transformat în 2018, dar am ajuns în punctul în care îmi doresc să schimb câte ceva în mentalitatea celor din jur și azi aș vrea să vorbim despre cum acționăm!

Noi suntem un popor orientat către a compătimi orice se întâmplă în jur și de a veni și cu faimoasă replică „se putea și mai rău”. Când vine vorba de acțiune, habar nu am pe cine lăsăm sau pe cine așteptăm să acționeze.

Ori ne-am uitat prea mult la filme cu Superman sau Supergirl, ori pur și simplu nu ne pasă și mai bine compătimim, decât să facem ceva.

Despre ce vorbesc? Pfff… exemple sunt cu carul, timp să fie să stăm să le povestim.

Hai să luăm ceva clasic: prietenul/prietena nemulțumit/ă de locul de muncă.

Toți am trecut măcar o dată prin povestea asta, nu? Ieșim la o cafea și el/ea ne povestește despre cât de trist e la muncă. Trecem peste detalii și ajungem la ce facem?

Varianta 1: Ne plângem și noi – evident se poate și mai rău și clar la noi e mai rău!
Varianta 2: Ne prefacem că ne pasă, ne arătăm stupefiați de situație și schimbăm subiectul.
Varianta 3: Îi amintim de fostul loc de muncă unde clar era mai rău și cumva îl scoatem tot pe bietul om vinovat de situația în care este.

Am mai ratat ceva? Dacă mai e o variantă, vă rog să completați voi în comentarii!

Cum ar trebui să acționăm?

E mai mult decât evident că nu voi spune ceva ce nou, dar întrebarea ar fi de ce nu aplicăm ce știm. Consider că ne tratăm prietenii cu mănuși și preferăm să compătimim decât să îi scuturăm.

Citește și >>  Pentru cei care au renunțat la mine

Cu orice problema s-ar veni la noi, ar trebui să ne extragem un pic din contextul de prieten și să fim raționali. Nu contează că o să le spunem ceva ce avem noi impresia că le va scutura pământul de sub picioare, contează o facem.
Nu e ca și cum n-ar fi conștienți de ce le spunem, nu-i așa? Toți știm în adâncul sufletului nostru ce să facem, doar că preferăm să vină confirmarea din exterior. De cele mai multe ori nu vine.

Bun, trecem de introduceri și păreri persoanale. Când omul are o problemă, el îți povestește despre ea pentru că vrea o soluție. Tu ce faci, cum acționăm?

1. Încetezi să compătimești omulețul!

2. Iei o foaie de hârtie și îi scrii omulețului toate calitățile pe care le are și i le spui cu voce tare și argumentat ca să-i intre în cap.

3. Când ceva nu merge reparat, trebuie schimbat. Job-ul, alimentația, iubitul, sala, cafeua, muzica… Hai să nu ne mai chinuim în contextele în care nu aparținem! O viață avem și nu avem timp să o irosim cu smiorcăieli.

4. Scoate omul din butoiul de melancolie, dezamăgire, compătimire

L-ai ascultat 30 de minute, l-ai compătimit 5, i-ai dat soluții 10 minute și acum ce urmează? Să îl scoți de unde este, să-i arăți alte perspective ale vieții, să îi povestești despre cum se hrănesc pinguinii și orice altă nebunie ce l-ar face să râdă și uite.

Bun… avem exemplul cu job-ul. Ce facem? După ce știm ce poate și ce nu poate prietenul/prietena îi recomandăm să aplice la câteva job-uri. La vreo 10 de preferat ca să fie de unde alegere. Dacă simțim că nu sunt genul care să lucreze într-un colectiv, îi putem sugera să înceapă o afacere. Toți ne pricem la ceva extraordinar de bine, doar avem nevoie să fim împinși de la spate.

Citește și >>  Acorduri din Suflet împlinește 4 ani
Hai să acționăm mai mult și să compătimim mai puțin!

Cu siguranță fiecare dintre noi știe ce sfaturi să ofere și când să le ofere, important este să o și facem. Cum ar fi să începem să acționăm mai mult și să compătimim mai puțin? Aștept părerile voastre în comentarii. Keep in touch!

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

ianuarie 13, 2018

12 Comments

  1. Loredana

    ianuarie 17, 2018 at 1:19 pm

    Imi place perspectiva ta si da, consider ca avem nevoie sa iesim cumva din confortul creat! Sa ne ajutam prietenii, colegii, chiar daca poate putem parea duri, sigur ii va ajuta! Mai rar astfel de oameni. Toti ne compatimim, toti ne plangem de mila – unii mai mult, altii mai putin, dar important este sa avem cui spune oful si el/ea sa ne ia de mana si sa ne incurajeze – asta nu e rolul prieteniei?

    1. Bianca Ionel

      ianuarie 17, 2018 at 9:07 pm

      Da, acesta este rolul prieteniei, dar si sfaturile conteaza foarte mult. Eu am patit sa primesc doar dat din cap si atat si iti jur ca mi-as fi dorit sa fiu scuturata sau sa mi se ofere o solutie.

  2. Claudia`s Choice

    ianuarie 15, 2018 at 11:50 pm

    Eu nu ma plang, de felul meu. Insa atunci cand o mai iau pe aratura, prefer o scuturare decat manusi pufoase 😀

  3. Doina Racoti

    ianuarie 15, 2018 at 9:58 pm

    Eu am fost patron ani de zile, am dat gres, m-am angajat bugetar si acum ma plang oricui si oriunde. Imi este greu sa primesc ordine. Ce ma sfatuiti?

    1. Bianca Ionel

      ianuarie 16, 2018 at 8:12 am

      Sa va deschideti alta afacere pe cont propriu.

  4. Raluca Brezniceanu

    ianuarie 15, 2018 at 8:10 pm

    Ai dreptate, trebuie actionat in sensul schimbarii in bine a situatiei, dat pentru aceasta cale trebuie să fim constienti ca avem nevoie de timp. Schimbarea este destinatia noului drum.

  5. DeyutzaBlog

    ianuarie 14, 2018 at 6:35 pm

    Intradevar, ar fi minunat sa actionam, mai ales atunci cand un prieten are nevoie

  6. Mirabela

    ianuarie 14, 2018 at 5:34 pm

    Si eu m-am plans de cateva ori de locul de munca si cum am inceput eu au inceput toti din jur sa se planga. Intr-un fel m-au ajutat, mi-am dat seama ca toti au probleme, pe de alta parte m-am enervat mai tare: chiar sa nimeni din lumea mea sa nu fie multumita de locul de munca? Trist. Nu-mi dau seama daca s-au plans si ei ca sa-mi arate ca se poate si mai rau, sau daca chiar asa de nefericiti suntem la locul de munca. Intre timp eu am rezolvat situatia, am plecat de acolo :)))

  7. paula sosoi

    ianuarie 14, 2018 at 4:02 pm

    Ai dreptate, la noi e totul ca asa vrea Dumnezeu, de parca liberuul arbitru si vointa nu tot el ne-a dat-o dar nah, e mai bine sa lasi totul inseama divinitatii si sa nu iti asumi nimic. Mai putina responsabilitate 🙂

  8. Oana D.

    ianuarie 13, 2018 at 9:10 pm

    Da… eu am alt punct de vedere. Cand ma plang cuiva, o fac ca sa ma descarc, nu ca sa fiu ajutata. Daca vreau ajutor, il cer explicit, dar cand doar povestesc, sau ma revolt de ceva, este ca sa scap de energia negativa care ma apasa. Am nevoie doar sa fiu ascultata, nu vreau sfaturi, vreau sa fiu inteleasa. Atat. A vorbi cu cineva despre problemele stresante este o terapie in sine. Insa enorm de multa lume intelege gresit aceasta dorinta a mea de a vorbi.

  9. Muncitorul

    ianuarie 13, 2018 at 7:34 pm

    Intradevar, ar fi minunat sa actionam, mai ales in privinta prietenilor. Problema e ca ei oricum vor actiona dupa cui va duce capul. Pentru ce sa ne „batem” capul ?! Un sfat este de ajuns, daca doreste sa asculte bine, daca nu, la fel.

  10. Mihaela Curea

    ianuarie 13, 2018 at 4:25 pm

    De multe ori oamenii nu vor să iasă din butoiul cu melancolie. Oricât ai încerca să le explici să vadă partea plină a paharului, nu doresc. Sunt puțini cei care acceptă sfaturi cu inima deschisă și aplică pentru a avea o viața mai bună.

  11. Alexandru Panait

    ianuarie 13, 2018 at 2:12 pm

    Un articol foarte frumos redactat. Din punctul meu de vedere, Romania este plina de astfel de persoane care in loc sa ajute in adevaratul sens al cuvantului o persoana, acestea ii ling ranile si ii lasa in aceeasi stare. Nu pot nega, si eu am fost asa, dar am invatat ca in viata mai degraba dai o palma strasnica peste fata cuiva, ca sa il trezesti la realitate… decat sa stai si sa ii plangi de mila sau sa il iei cu „of, of, ce rau imi pare… mai zi-mi”. Este de-a dreptul penibil si nu cred ca merita nimeni sa fie compatimit pentru flecusteturi. Singurul motiv pentru care vad compatimirea ca fiind un lucru bun este in cazul unui deces, insa nici acolo foarte agresiv ca se ajunge intr-o alta extrema.

    http://www.alexandrupanait.com

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
M-am săturat să fiu singur! bianca ionel blogger iasi
M-am săturat să fiu singur!

Nu, nu e despre mine azi, e despre tine, suflet sătul să fii singur! Nu e prima dată când scriu...

Închide