În teniși albi

Stau și să privesc totul în pantaloni la dungă, în tricoul cu mesajul „I hope” și teniși albi… aproape albi… Aș fi putut să-mi bag picioarele și gata! Dar, mă știi. Mă încăpățânez să fiu aici. Stau pe marginea prăpastiei și privesc spre casă. Am fost la ea și m-au întâmpinat niște gâze. Am abandonat-o câteva zile.

– De ce?

– Nu aveam ceva suficient de bun…

– Pentru cine? Pentru tine sau pentru public?

– Pentru tine.

– Ce treabă am eu? E casa ta. Ce ai făcut azi acolo?

– Am încălțat papucii tăi.

– Care papuci?

– Cei pe care i-ai lăsat acum ceva timp prin casă.

– Nu-mi amintesc. Și zici că i-ai încălțat?

– Da, da, mi-am băgat piciorușele în ei. 38 nu e tocmai mărime de piciorușe, dar astea sunt detalii. Dacă eram mai mică ai fi râs de mine.

– Oricum râd și acum, dar nu e râsul meu.

– De fapt, dacă eram mică mă aruncam în niște tocuri și cădeam după primul pas.

– De unde tocuri?

– Hei, îmi strici imaginea! Oricum arăt caraghios în papucii tăi.

– Trăiești pe picior mare, la propriu.

– Aha, la figurat e doar o iluzie. O știm amândoi. Omul și caracterul său e tot ce contează.

– Ce căutai în papucii mei?

– Am meditat…

– În papucii mei ai meditat? Eu nu meditez în papucii altora. Nu meditez în papuci.

– N-am meditat în ei. I-am încălțat, m-am plimbat un pic și apoi am meditat. Desculță și liberă.

– Liberă, zici?! Păi și ce ai căutat cu ei?

– Să înțeleg, să văd ce s-a schimbat.

– Nu s-a schimbat nimic. A trecut doar timp. N-ai nevoie să stai în papucii mei pentru a înțelege asta.

– Da, a trecut timp. Prea mult timp pe drumuri. Am plecat pe drumuri diferite în fiecare zi pentru a ajunge în același punct cu papucii prăfuiți de timp. Mi-am lăsat tocurile acasă. Am plecat în teniși albi cu gândul de a mă întoarce cu ei la fel de albi.

– Și?

– Mai bine luam tocuri! Aș fi mers mai cu eleganță prin praf, pietre și ploaie… gâze.

– Tot aici ai fi ajuns, posibil cu tocurile rupte, cu degetele rănite, cu bătături. Ai ales bine să nu-ți complici viața.

– Nu ai spus tu că femeile trebuie să meargă mereu pe tocuri?

– Am spus multe, dar nu toate se aplică ție. Tu nu doar mergi prin viață, tu schimbi viața.

– Și drumul? Drumul contează cel mai mult. Sunt mai multe provocări pe tocuri.

– E mai provocator să mergi cu eleganță în teniși albi. Uită-te la ei, încă sunt albi!

– De unde eleganță? Nu chiar albi…

– Nu cere imposibilul de la tine. Sunt albi. Acceptă asta! Fără regrete și fără dorința de a fi trăit mai mult, mai intens, mai altceva. Ai trăit exact cât ai avut nevoie la intensitatea potrivită ție. Încetează să crezi că ar fi putut fi altfel. Dacă ar fi stat acasă pe post de bibelou tot nu erau suficient de albi.

– Dacă alegeam tocurile oare cum era?

– Ai ales teniși pentru că asta ai simțit. Nu ți-ai dorit să pășești cu grijă, ci să mergi hotărâtă către acel ceva.

– Era despre tine și am ajuns la mine.

– Nu ai ajuns în papucii mei pentru mine. Ai ajuns să îți oferi ție niște răspunsuri din papucii mei. Ai picioarele umflate, de asta te strâng tenișii. Ai mers prea mult fără pauză. I-ai dat jos și te-ai lovit de prea multă libertate și te-ai gândit să îți pui niște limite. Ți-ai găsit limitele în papucii mei. Acum ai găsit și răspunsurile?

– Mă dai afară din papucii tăi?

– Sunt ai tăi acum, dar nu îți vei găsi în ei răspunsurile. Poți în schimbi să vii lângă mine, desculță și liberă, să privești totul și atât. Lasă gândurile pentru câteva secunde și simte…

– Mă dor picioarele…

– Doar picioarele?

– Și ele…

– Și mai ce?

– Răutatea.

– De ce o lași să ajungă la tine?

– Nu o las, dar ajunge, chiar și în casa din prăpastie.

– Tu ai făcut drum și l-ai lăsat liber.

– Da, pentru mine și pentru cei dragi.

– În casă mai intră și gâze și țânțari, fără voia ta. Te vor bâzâi, te vor pișca pentru că atât pot face până îi dai afară.

– Rămâne pișcătura, bâzâiala.

– Și? Ar fi prima dată când te pișcă sau te bâzâie o gâză pierdută pe aici?

– Nu. Credeam că și-au găsit altă casă.

– Dacă pot veni și aici să te bâzâie o vor face mereu.

– De ce?

– Pentru că pot, pentru că știu că deranjează, pentru că vor să te distragă. Sunt doar gâze rătăcite. Mai bine ai arunca după ele cu papucii.

– Nu stric papucii pe ele.

– Îți strici sufletul și starea. Trebuie să renunți la ceva material și nu la ceva spiritual. N-ai nevoie de papucii ăștia decât să arunci cu ei în ce intră aici nepoftit. Să înțeleg că ai ajuns aici, ai găsit gâze și mi-ai luat papucii să meditezi la ele?

– Când o zici așa sună a timp pierdut. Tu ce-ai fi făcut?

– Eu sunt eu, tu ești tu. Tu meditezi la gâze înainte să le dai afară. Te complici inutil. E plin de gâze în jur, dar nu te poți opri să le întrebi dacă n-au altă treabă. Nu te oprești să meditezi la ele. Nu pleci din casa ta ca să fie ele confortabile acolo. E casa ta.

– Poate aveau nevoie de ceva.

– Da, să te bâzâie pe tine. Și tu aveai nevoie de liniște când ai coborât, dar lor nu le-a păsat. Vorbim de 5 minute de teniși albi și drumuri când de fapt pe tine te-au deranjat niște gâze? Le faci și o postare în care le spui că psihologic vorbind au o problemă. Gâzele alea nu au capacitatea de a înțelege asta. Sunt gâze. Arunci cu papucii după ele dacă nu ies de bună voie afară.

– Murdăresc pereții…

– Da, da… strici papucii… exact. Și sufletul tău nu-l strici? Ai să ai o pată pe perete care îți va aminti că ești nemiloasă cu cei care te bâzâie de aiurea. Dovada clară și pentru alte gâze plictisite și rătacite. O să o vadă și o să plece bâzâind pe alții pentru că tu ai creat un precedent. Hai, coborâm să alungăm gâze?

– Cobor singură și vin înapoi.

– Nu! Mă chemi să văd opera și să sărbătorim. Papucii nu-i iei să te ajute?

– Am teniși, teniși albi. 🙂

2 Comments

  1. Raluca Brezniceanu

    iulie 22, 2017 at 9:42 pm

    Dialogul tau m-a dus cu gandul la filmul „O zi in pantofii altcuiva” o poveste despre maturizarea unui adult, poveste care indica ca nu-i niciodata prea tarziu sa devii ceea ce esti in sufletul tau.

    1. Bianca Ionel

      iulie 22, 2017 at 11:02 pm

      Raluca, nu l-am văzut, dar m-ai făcut curioasă. Merci pentru recomandare.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
HR Summit Iasi 2017
HR Summit 2017 la Iași

Ediția cu numărul cinci HR Summit 2017, denumită generic The SuperHeRoes Conference ce reunește manageri și directori de resurse umane...

Închide