Închidere de an – Bilanţ 2012

Mai sunt câteva zile până când 2012 se va încheia şi recunosc, nu am fost niciodată o iubitoare de contabilitate, dar am ales să intitulez ultima postare pe acest an astfel pentru că 2012 e anul în care am făcut ceea ce a trebuit şi nu întotdeauna ceea ce mi-am dorit.
Bună sau rea, contabilitatea, a fost parte din viaţa mea în 2012 şi chiar dacă dupa 3 ani de facultate cu profil economic nu i-am găsit logica, ea va rămâne o treaptă peste care mai mult am sărit decât am urcat.

Citind şi alte bloguri, am observat un trend în a face liste, „To do list!”, pentru 2013. Ei bine, eu nu voi face aşa ceva, pentru că nu am fost niciodată omul care să-şi facă planuri, şi să-şi schiţeze drumuri la început de an.
Voi încerca să trec prin tot 2012, să îl analizez cu bune şi rele şi să punctez acele lucruri care să nu le mai fac în 2013, acele lucruri care mi-au încetinit din viteza de urca şi care, de ce nu, m-au făcut să merg în marsalier.

Aşadar, luna ianuarie, a fost o lună în care m-am luptat cu oameni din viaţa mea. Luptat cu oameni, e mult spus, m-am luptat cu felul de a gândi şi încăpăţânarea unora. Încăpăţânare ce a depăşit-o cu mult pe a mea, care măcar e defect de zodie. 🙂
Frazele care mi-au ghidat luna au fost cu siguranţă : „Imposibil e cuvântul meu preferat și unicul care mă motivează! Poți să-mi spui că e imposibil, că nu voi reuși pentru e că e tot ce am nevoie pentru a lupta, e tot ce mă motivează, e tot ce mă face să îmi găsesc drumul!” şi „A visa înseamnă a crea! Dorința este o chemare! Să construiești o himeră înseamnă să provoci realitatea.”
A fost cu siguranţă luna care m-a pregătit sufleteşte pentru următoarele 11.

Februarie a fost luna în care am început să pierd oameni dragi din viaţa şi să leg prietenii cu toţi colegii de la facultate. A fost luna în care am pierdut şi am câştigat în mod egal. Totuşi am fost marcată în continuare de oamenii din jurul meu şi pentru a conchide luna februarie a fost un semn de întrebare mare :„Iarna a pus stăpânire și pe inimile oamenilor! Mi-e dor de oameni calzi mai mult decât de vară! Cu ce să vă deszăpezim sufletele?”

Martie, off Doamne, în 2012 am aşteptat primăvara cu sufletul la gură, credeam că nu mai vine. Niciodată nu mi-a plăcut frigul. Martie a fost luna în care am stat în facultate mai mult ca niciodată, proiecte în echipă, prezentări, a fost frumos, a fost o lună veselă din toate punctele de vedere şi luna în care a fost pe repeat melodia Paulei Seling – Prin ochii tăi pot visa. http://www.youtube.com/watch?v=tE0GAld8USs&feature=share

Cu primăvara a renăscut şi romantismul în sufletul meu, chiar dacă nu aveam cu cine să-l împărtăşeşc.

Aprilie, luna mea! Aprilie a fost exact ca mine, o combinaţie de extreme, dar o luna frumoasă, o lună care a lăsat în urmă foarte multe amintiri plăcute, o lună în care am trăit alături de colegii de facultate clipe unice. Pot spune că aprilie, a fost luna care ne-a unit cel mai mult şi cel mai bine şi luna în care am început să conştientizăm microbul „Info-Ec” şi să ne placă.

Mai – „Orgoliile nasc monștrii fără suflet ce ne spulberă visele!” – epic sau nu m-am întors la oamenii din jurul meu, oamenii cu care nu intracţionam în mod direct, dar care mă influenţau negativ. Poate suferinţa prin care am trecut îşi spunea cuvântul prea târziu, poate pun eu prea mult suflet în tot ceea ce fac, poate…aici încă mai meditez, încă încerc să găsesc o variantă mai bună pentru 2013.

Iunie – „Sa nu stie nimeni ce rani te dor” — Octavian Goga – O lună frumoasă, plină de emoţii, banchetul, ultimele pregătiri pentru licenţă, ultimele clipe dintr-un capitol din viaţa mea. A trecut totul prea repede, aproape că nu am reuşit să realizez când şi cum. A fost luna în care am zâmbit mult, deşi îmi venea să plâng. Prea multă încărcătură emoţională, prea mult stres…

Iulie – luna în care am răsuflat uşurată şi m-am întrebat „Asta a fost tot?” :)) Eram licenţiată, eram pregătită de o nouă etapă, dar şocată de viteza cu care s-au petrecut toate. Revedeam toate momentele din anul I până în anul III, nu-mi venea să cred că s-au încheiat 3 ani de facultate şi mă pregăteam pentru înca 2.

August a fost luna în care pot spune că m-am maturizat cel mai mult. Am avut curajul să pun punct acolo unde trebuie şi să lupt pentru ceea ce mi-am dorit. A fost o lună grea, o lună în care m-am simţit singură, în care am simţit că mă lupt cu morile de vânt şi pentru orice am muncit dublu, triplu, sau înzecit. Acum dacă ar fi să trag linie, toată munca din august, toţi nervii şi tristeţea mi-au adus mulţumirea sufletească de care aveam nevoie în următoarele luni.

26 august, e ziua care m-a transformat, e ziua în care m-am simţit puternică şi capabilă să mut munţii şi ziua în care mi-am simţit rănile mai vechi vindecate. Cu siguranţă timpul trece şi chiar vindecă.

Septembrie – „Există oare un antivirus pentru suflet?
Vreau să-mi protejez sufletul de viruși, viermi, cai troieni și alți „invadatori” care l-ar putea ataca. ” – cu siguranţă un suflet vindecat atrage atacatori, şi „prieteni” dornici să îţi arate că nu eşti chiar aşa vindecat cu crezi. Surpriză, eu chiar am fost vindecată.

Octombrie – facultate, o nouă etapă, un nou drum, emoţii, multe emoţii, de toamnă sau nu, au fost emoţii multe şi am cunoscut foarte mulţi oameni dragi.

Noiembrie – luna în care viaţa mea a început să se contureze şi pe alte direcţii decât cele profesionale. Cred că a fost luna în care am încetat să mai am grijă de sufletele altora, să vin mereu cu sfaturi şi am început să am grijă de sufletul meu. Evident, lucrurile bune se întâmplă când te aştepţi mai puţin şi unde te aştepţi mai puţin dar se întâmplă.

Decembrie – luna aceasta a fost guvernată de teamă, încă este…mi-e teamă că e prea bine, mi-e teamă că de undeva ceva va strica totul. E luna în care mă simt împlinită din toate punctele de vedere şi cred că e normală această teamă având în spate trăiri nu tocmai fericite, momente care din rai s-au transformat în iad.

Să tragem linie, 2012 a fost un an frumos, un an plin şi un an care m-a schimbat şi mi-a adus multe împliniri, emoţii şi clipe de neuitat. Pentru 2013, voi încerca să las frica să nu îmi mai întunece raţiunea, voi încerca să zâmbesc mai mult şi voi încerca să nu mai las oamenii din jurul meu să-mi taie din avânt.

Un 2013 cât mai bun şi mai plin pe toate planuri de lucruri constructive şi frumoase!

1 Comment

  1. my blog

    decembrie 31, 2012 at 3:57 am

    I think this site has got very great written written content blog posts.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
time management in 8 pasi bianca ionel blog
Time management în 8 pași

Absența mea aici e motivată de programul încărcat pe care îl am în ultima perioadă, dar rezist vitejește și fără...

Închide