Interviu cu Ştefan Alexandrescu, autorul cărţii „Căile persuasiunii în negociere”

Ştefan Alexandrescu, căruia i-am luat un interviu anul trecut pe care l-am publicat aici, s-a ţinut de cuvânt şi a oferit cititorilor săi mult-aşteptatul volum „Căile persuasiunii în negociere”, despre care puteţi să citiţi câte ceva aici.

Numărându-mă printre puţinii care au avut accesul la carte înaintea publicului larg, m-am hotărât să îi iau acest interviu, în preajma lansării cărţii sale.

Bianca I.: Ştefan Alexandrescu, spune-mi ce înseamnă pentru tine această carte?

Ştefan Alexandrescu: Pentru mine, să realizez această carte sub forma la care am adus-o acum a fost una dintre cele mai dificile sarcini pe care mi le-am propus până acum, din punct de vedere editorial.

Simt cumva că toată experienţa mea de a scrie şi a publica converge spre această carte. Îmi place să cred că am învăţat mult pe parcurs, din ce am scris, din cum am scris, din feed-back-urile pe care le-am primit şi din modul în care am organizat structura acestei cărţi.

Bianca I.: Totuşi, cartea porneşte de la articole deja publicate, deja apreciate, încă din 2007

Ştefan Alexandrescu: În primul rând, din conţinutul cărţii, două treimi am scris în 2011-2012. Toate articolele a trebuit să fie rescrise, actualizate şi îmbunătăţite. Apoi, nu se cuvine, ca respect faţă de cititor, să alcătuieşti o carte pur şi simplu lipind-o din bucăţi. E oribil.

Am citit asemenea cărţi şi arată ca o însăilătură. Sub nicio formă nu aş vrea aşa ceva pentru cititorii mei. Am dorit să ofer maximum din cunoştinţele mele, actualizate, bazându-mă pe informaţie concretă, şi să elimin toate părţile mai puţin reuşite ori depăşite.

Bianca I.: De ce nu ai publicat mai mult din ceea ce ai scris despre negociere?

Ştefan Alexandrescu: Pentru că a trebuit să aleg. În realitate, e mai greu atunci când ai mai mult material ca punct de pornire (vezi aici o listă de articole), deoarece trebuie să triezi. Am vrut ca aceasta să fie o carte pentru începători. O carte destul de accesibilă, care să spună ceva nou şi pentru specialişti, dar nu am vrut să o fac un tratat.

Apoi, aş spune că este mai degabă despre persuasiune, şi mai puţin despre negociere. Şi una din regulile fundamentale în persuasiune este să nu spui tot ceea ce ştii. Aşa că am editat la sânge.

Bianca I.: Ce ţi s-a părut cel mai provocator în această experienţă?

Ştefan Alexandrescu: Structura, pe de-o parte. Şi activitatea de formatare, pe de altă parte. Atunci când m-am apucat de redactarea cărţii, nu aveam o viziune clară despre cum să organizez conţinutul, pentru că am început să rescriu articolele şi nu ştiam în ce ordine este cel mai indicat să le aşez.

Au fost multe zeci de ore de muncă ce s-au dus la coş atunci când mi-am dat seama că greşisem fundamental. A scrie o carte pornind de la articole cred că este chiar mai greu decât a scrie o carte de la zero. Standardele pentru o carte sunt mult, mult mai ridicate decât pentru un articol. Chiar dacă e vorba de articole care au fost apreciate pozitiv.

O altă provocare a fost formatarea. O parte din misiunea mea de a organiza complexitatea a stat în modul în care am formatat cartea. Mi s-a întâmplat la un moment dat că am pierdut munca de aproape o săptămână la formatare, din cauza unei probleme software.

A trebuit să o iau de la capăt. A fost îngrozitor. Am fost demotivat vreme de luni întregi. Şi acum cred că aş fi putut să fac o treabă mai bună, dar dacă las latura perfecţionistă din mine să controleze totul, nu mai scoteam cartea nici la anul.

Bianca I.: Ai avut parte de susţinere pentru lucrul la această carte?

Ştefan Alexandrescu: Am avut parte de susţinere, dar oamenii pe care îi pot număra practic la această categorie sunt mai puţini decât degetele de la cele două mâini. M-am simţit foarte singur şi foarte prost în această experienţă, iar deşi articolele primiseră feed-back-uri pozitive individual, mi-a fost foarte greu să obţin păreri utile de la cei cărora le solicitasem asta. Nu ştiam dacă ceea ce am scris, cum am scris şi cum am organizat, era de valoare sau nu.

Cel mai mare sprijin moral a venit de la Răzvan Nidelea şi de la Constantin Pavel, iar faptul că practic toată lumea cărora le-am cerut permisiunea de republicare a răspuns bucuros „da” mi-a uşurat foarte mult munca. Mă refer în mod deosebit la Bruno Medicina, Andy Szekely şi Ionuţ Ciurea. E adevărat că sunt foarte mulţi oameni care abia aşteaptă să citească cartea şi deşi încă nici nu am lansat-o, am deja două liste de aşteptare. Dar oameni care să mă ajute efectiv în timp ce am scris-o… puţini.

Bianca I.: Cu toate acestea, sunt mai mult de 10 persoane la rubrica de mulţumiri

Ştefan Alexandrescu: Jumătate din persoanele cărora le mulţumesc m-au ajutat sau m-au susţinut în decursul redactării articolelor, nu al cărţii, iar aceasta este o modalitate prin care mă bucur să le recunosc contribuţia, căci dacă nu ar fi fost articolele, cu siguranţă că nu ar fi fost nici cartea.

Bianca I.: Am înţeles că a fost chiar un conflict public cu cineva în legătură cu publicarea acestei cărţi

Ştefan Alexandrescu: Nu aş spune chiar „un conflict public”. A fost o neînţelegere care s-a rezolvat până la urmă folosind nişte tehnici de persuasiune mai „forte” ca să zic aşa. A fost pentru mine o ocazie în plus pentru a pune în aplicare ceea ce am învăţat în această arie. Din păcate, gestiunea drepturilor de autor în mediul online presupune şi a trata cu situaţii în care acestea sunt încălcate şi atunci pun problema destul de ferm.

Bianca I.: Te-ai apucat să scrii cartea în primăvara lui 2011 şi ai terminat în toamna lui 2012. De ce atât de mult?

Ştefan Alexandrescu: Offf… Ştiu, e mult. M-am luptat mult cu mine, pentru că am vrut să iasă foarte bine şi sunt nemulţumit că a fost o muncă foarte ineficientă, dar sper că măcar a fost eficace. Am scris şi am rescris, şi am rescris până când am fost mulţumit de ceea ce a ieşit.

Bianca I.: E greu să tai pasaje sau capitole întregi, nu?

Ştefan Alexandrescu: Da. Însă atunci când îmi dau seama că mă învârt în jurul cozii, că e redundant sau că bat câmpii, e mai bine să rămână la mine în calculator decât să ajungă în mâinile cititorului. Sper că am făcut o treabă bună, dar aştept feed-back-ul cititorilor, pentru a şti asta sigur.

Bianca I.: Cât ai tăiat?

Ştefan Alexandrescu: Nu mai ştiu, dar pot să-ţi zic că am lucrat 5 versiuni ale manuscrisului, toate diferite între ele. Ceea ce e acum cred că seamănă doar 20 % sau mai puţin cu ce era în primul draft.

Bianca I.: Cât este o carte de popularizare şi cât este o carte de specialitate?

Ştefan Alexandrescu: Îmi place să cred că este o carte de popularizare, însă foarte nişată şi adresată unor oameni serioşi. Nucleul şi spiritul ei nu este deloc academi. Însă am vrut să păstrez cartea cât mai aproape de ceea ce poate fi demonstrat prin cercetare.

De aceea, am adăugat la sfârşit cât mai multe referinţe şi precizări bibliografice din cele pe care le-am folosit la realizarea lucrării. Există o întreagă secţiune pentru cititorii care vor să verifice prezumţiile cărţii sau care vor să înveţe mai mult. Cartea conţine peste 125 de referinţe şi recomandări bibliografice şi peste 70 de referinţe şi recomandări filmografice.

Bianca I.: Ai povestit mult despre această carte şi este aşteptată de mulţi de cel puţin un an de zile

Ştefan Alexandrescu: Dacă aş fi ştiut că îmi va lua atât de mult, nu suflam o vorbă. Am învăţat să scriu această carte pe cont propriu. Iar de acum încolo, orice viitoare carte, sper că îmi va lua mai puţin timp. Cred că unul din motivele pentru care sunt puţine cărţi româneşti pe subiectul negocierii e tocmai că e foarte dificil să vii cu ceva cât de cât nou şi relevant în această arie. Eu îmi doresc ca această carte să devină una de referinţă pentru cititorii ei.

Bianca I.: Crezi că această întârziere îţi va afecta credibilitatea?

Ştefan Alexandrescu: Nu cred că o va afecta într-un sens negativ. Aştept ca munca mea să îmi fie judecată la valoarea pe care o are în forma ei finală. Chiar şi dacă vine mai târziu. Cred că aşa cum arată acum, îmi va creşte credibilitatea profesională. Va seta un nou standard de performanţă în ce priveşte ce aşteaptă clienţii şi cititorii de la mine.

Bianca I.: Plănuieşti să scoţi şi o a doua ediţie revizuită şi adăugită?

Ştefan Alexandrescu: Hmmm (zâmbeşte)… prefer să nu mai revin la proiectul ăsta prea curând. Poate peste vreun an, doi.

Bianca I.: Nu cumva faci un lucru prea mare din efortul de a scrie această carte?

Ştefan Alexandrescu: M-ai întrebat, aşa că îţi răspund. Nu pot să spun că am scris-o pocnind din degete, pentru că nu e adevărat. Ştiu, sunt unele super-programe care te învaţă cum să scrii o carte într-o săptămână. Eu nu le-am urmat şi nici nu ştiu care cititori şi-ar dori să citească o carte scrisă într-o săptămână.

Bianca I.: Crezi că a fi autor este ceva care se învaţă?

Ştefan Alexandrescu: Cu siguranţă, este ceva care merită studiat, pentru că mi se pare că lipseşte. În ziua de azi, oricine îşi poate face un blog. Asta nu înseamnă că şi oricine are habar să scrie. Sunt convins că dacă aş fi urmat un curs de specialitate pe acest subiect, de genul „cum se scrie o carte”, în afară de cele două tangenţiale pe care le-am făcut, aş fi reuşit să fac o treabă mai bună. Nu mi-e ruşine nici cu ce am făcut ca autodidact.

Bianca I.: Ce cursuri ai făcut?

Ştefan Alexandrescu: Am făcut un curs de marketing cultural şi editare de carte cu Lidia Bodea în 2006 şi un curs de scenaristică, ţinut de Mihnea Columbeanu între 2009-2010.

Bianca I.: În mod deosebit, în două capitole, ai reluat cele 50 de tehnici şi tactici de negociere ale lui Ştefan Prutianu şi cele 48 de legi ale puterii. Nu crezi că era mai bine doar să le referi în cărţile originale?

Ştefan Alexandrescu: Le-am reluat în primul rând pentru că mi se par absolut fundamentale, de bază. Apoi, nu este ca şi cum le-am copiat la mine în carte môt-à-môt. Am luat doar ideile principale şi le-am dezvoltat în felul meu. I-am încurajat într-o manieră foarte vizibilă pe cititori să citească respectivele cărţi.

În plus, pentru cei care din diferite motive nu îşi cumperă cărţile – amândouă mi se pare că ar costa peste 100 de lei, sau, mă rog, nu are timp să le caute la bibliotecă. Am rezumat ce mi s-a părut a fi cel mai practic şi util. Spaţiul ocupat de cele două capitole în carte este cam a opta parte din carte.

Bianca I.: OK. Mulţumim frumos.

Ştefan Alexandrescu: Şi eu mulţumesc, şi vă invit să urmăriţi blogul meu în limba română, Discerne, pentru a afla când şi unde vor fi lansările cărţii şi de unde poate fi achiziţionată cartea.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: