Cum ar fi dacă o întoarcere ar reprezenta un pas înainte?

Cum ar fi dacă o întoarcere ar reprezenta un pas înainte și nu înapoi – o revenire în prezent?

E trecut de miezul nopții, iar eu număr întoarcerile din viața mea în locul oilor clasice. Asta mă măcină și mă răscolește de aproape două ore. Nu ar fi prima dată când deși frântă de oboseală ajung să meditez la tot felul de idei ce mă iau pe nepregătite, de parcă n-ar fi ale mele.

Ce face un om prins în propriile gânduri la miez de noapte? Caută în DEX sinonime pentru „întoarcere” și o explicație cât mai rațională pentru a îndepărta gândul ce i-ar putea schimba total perspectiva privind multe alegeri.

Am ajuns la concluzia că pot scoate totul din context. Pot da alt sens vieții mele în fiecare zi. Depinde de unde privesc totul. E alegerea mea dacă vreau să-mi ghidez viața după însemnătatea unor cuvinte explicate după DEX sau explicate după cu îmi e sufletul.

De câte ori m-am întors și unde m-a dus acea întoarcere, în prezent sau trecut?

Aș minți dacă aș spune că nu știu rădăcina gândului. Aș minți dacă nu aș recunoaște că o întoarcere a fost de multe ori, în cazul meu, un pas înainte.

Știi de ce? Pentru că uneori am obiceiul de a plecat din situații și de lângă oameni. Uneori îmi este frică și fug. Uneori îmi e frică să trăiesc. Fug de necunoscut și de emoții prea puternice. Îmi e frică pentru că simt că pierd controlul lucrurilor din jurul meu și îmi place să mă amăgesc cu o stabilitate transformată în confort. În acele momente aleg să plec, iar pașii pe care îi fac sunt înapoi și nu înainte.

Citește și >>  Nimeni nu te întreabă cum te simți

De fiecare dată când aleg să plec, fug în acele locuri în care oamenii sau situațiile din prezent nu existau. Fug în locurile lipsite de provocări și în locurile cunoscute prea bine de mine. Știi unde e acel loc? În trecut! Mă ascund după un zid, îmi pun limite și ajung să mă plafonez. Apoi intru în lupta cu demonii, cu fricile și cu dorința de a fi liberă.

Nu tot timpul suntem pregătiți de o întoarcere. Avem nevoie de timp să conștientizăm unde ne aflăm și să fim sinceri cu noi. Avem nevoie de timp să acceptăm motivul pentru care am fugit și să găsim maturitatea de a ne întoarce. La final, întoarcerea este un exercițiu de maturitate. E felul nostru de a ne asuma o greșeală și de a o îndrepta. Și nu vorbesc despre greșeli în fața altora, ci în fața noastră. Acolo greșim cel mai des și ne îndreptăm prea rar.

Întoarcerea repezintă eliberarea și pasul către prezent

Da, am făcut multe întoarceri la viața mea și nu doar din trei mișcări. Toate acele întoarceri au fost către mine, către sufletul meu, către dorințele mele, către necunoscut și către viitor. Ar trebui să lăsăm ideile preconcepute de societate, superstițiile și alte explicații raționale ce ne sabotează viața și să ne întoarcem după fiecare fugă și moment de frică în locul și la omul ce ne oferă emoții, care ne oferă viață.

Hai să facem o întoarcere către noi și către ceea ce ne face sufletul să fie viu!

12 Comments

  1. Corina

    septembrie 21, 2017 at 12:52 am

    Un articol care te pune pe ganduri…
    E frumos ce-ai spus…
    Eu nu prea ma intorc , de felul meu…nici pentru locuri, nici pentru amintiri, pentru oameni-nici atat!
    Deja am folosit prea mult timp din timpul MEU pentru toate acestea- locuri, oameni… A ramas atat de putin pentru MINE!
    Multumesc pentru revelatie! :*

  2. Andraxela

    septembrie 20, 2017 at 8:36 pm

    De multe ori ne mintim singuri cu aceasta ”reintoarcere”. Nu poti ajunge in punctul in care ai fost… Cel putin asa cred eu. Imi place stilul tau de a scrie, este profund 🙂

  3. Claudia`s Choice

    septembrie 20, 2017 at 5:52 pm

    Cred ca uneori intoarcerea e si un semn de lasitate!

  4. Claudia

    septembrie 20, 2017 at 8:46 am

    Eu prefer sa nu ma uit la trecut dar nu reusesc sa fac asta. Uneori ma intorc in trecut si ma bucur de am realizat dar alteori intoarcerea ma face sa sufar… Bine ar fi sa nu gandim decat in prezent si atat.

  5. Rokolla

    septembrie 20, 2017 at 12:36 am

    Te dus si te-ai intors si nu ne-ai zis exact dupa ce te-ai intors. Te-ai invartit in jurul unei idei pe care speram s-o elucidez intr-un final si acel aspect era maturitatea. Cred ca ma invart in cert sau nu port sa inteleg exact sensul cuvintelor tale profunde. Fac o intoarcere si maine asupra articolului tau, poate-l privesc altfel

  6. Albu Steluta Georgiana

    septembrie 19, 2017 at 11:41 pm

    Uneori si eu imi pun aceasta intrebare, dar apoi privind-o pe Jasmine realizez ca am facut cele mai bune alegeri…chiar si cand am gresit!

  7. Diana Ion

    septembrie 19, 2017 at 9:21 pm

    Nu ma intorc in trecut, consider ca asa cum este nu as schimba nimic la el. Pentru ca fiecare schimbare, ar duce la o alta schimbare, si asa mai departe….

  8. Cristina Barbieru

    septembrie 19, 2017 at 4:04 pm

    Eu uneori as vrea sa ma pot intoarce in trecut si sa mai pot schimba cateva lucruri care nu mi-au facut bine.

  9. Deea

    septembrie 19, 2017 at 3:19 pm

    Eu nu m-am intors niciodata in trecut si nici nu vreau sa fac asta! 🙂

  10. Aluculesei Brindusa

    septembrie 19, 2017 at 2:33 pm

    nu cred ca o intoarcere in timp ar rezolva ceva,cred ca destinul te duce mereu acolo unde trebuie sa fii si unde trebuie sa iti indeplinesti menirea!

  11. Mihaela Curea

    septembrie 19, 2017 at 11:44 am

    Oamenii fug de trecut și încearcă să-l uite. De multe ori însă acolo stau ascunse sentimente si cuvinte nespuse si probleme nerezolvate. Uneori a ne intoarce in trecut inseamna a rezolva o problema pentru a ne putea uita in viitor.

  12. Mihaela

    septembrie 19, 2017 at 9:54 am

    Foarte frumos spus! Sa ne intoarcem in locurile si langa oamenii cu care ne simtim bine.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
Ce i-aș spune copilului meu în prima zi de școală?
Ce i-aș spune copilului meu în prima zi de școală?

Azi m-am dat peste cap să-mi amintesc de primele mele zile de școală. Vă spun cu mâna pe inimă că...

Închide