Liber! Liber! Liber!

Liber! Liber! Liber!

Așa se termină cartea citită azi, Cosmetica dușmanului – Amélie Nothomb. Impresionantă carte, profundă și foarte bine scrisă. M-a ținut captivă între paginile ei de la început, până la final. O astfel de lectură lasă urme adânci în conștiința mea și întrebările nu întârzie să apară.

Nu pot să nu vorbesc despre cușca în care ne ținem tot ce e mai rău din personalitatea noastră.  Știi, uneori devenim inconștienți de ceea ce facem?! Suntem răi și nu vrem să ne recunoaștem acele momente de răutate supremă, inventăm persoane inexistente pe care să dăm vina. Noi suntem singurii vinovați de toată durerea din viața noastră.

Și eu am zile în care nu reușesc să-mi stăpânesc emoțiile. Plâng, râd, țip, iar plâng. În acele zile parcă nu sunt eu.

Uneori am senzația că îmi lipsește cineva. Am impresia că am nevoie de acel cineva și starea mea sufletească se schimbă. Am nopți când nu dorm. Am dimineți în care cearcănele mele trădează toate grijile și problemele ce m-au apăsat o noapte întreagă. Mai adânci decât acele cearcăne sunt urmele din suflet.

Cine vede în sufletul nostru?

Prea puțini sunt cei care ne analizează comportamentul, ne înțeleg stările și văd dincolo de zâmbet și o imagine aparent perfectă.  Uneori îmi doresc să existe o legătură între mine și cineva drag și prin această legătură să simtă tot ce se petrece cu mine. Nu știm cum să le arătăm oamenilor din jurul nostru că avem nevoie de ei. Ascundem momentele în care ne simțim slăbiți și când suntem întrebați alegem mereu să negăm totul. Se adună prea multe în noi și suntem prea singuri…

Ne dorim mereu pe cineva care să fie aici pentru noi, pe cineva în care să avem încredere și care să se bucure pentru noi, când noi am putea să facem acest lucru pentru noi.

Ne simțit slăbiți, storști de puteri și avem senzația că nu avem nimic din ce ne dorim și din ce ne-ar face fericiți. Ne dorim o persoană care ne să asculte toate gânduri și care să ne prindă de mână și să ne facă să ne simțim mai bine, mai fericiți, mai puțin goi și izolați de lume. Ne dorim adrenalină și ne dorim libertate…

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: