Mic tratat de viață interioară – Frédéric Lenoir | recenzie carte

Se spune că o carte nu trebuie judecată după copertă, dar nimeni nu spune nimic despre alegerea unei cărți după copertă, dar cum toate au un început Mic tratat de viață interioară este prima carte pe care am ales-o tocmai pentru imaginea de pe copertă. Cu siguranță imaginea oului spart din care ieșe fie un gălbenuș fie un pui este mai mult decât comună, dar un ou spart din care iese un Univers asta nu vezi prea des.

Privind coperta nu m-am putut opri din a ne vedea pe fiecare dintre noi mici părți din Univers, iar când am început să o citesc, prima frază din prologul cărții mi-a confirmat că am făcut o alegere bună: „A exista este un fapt, a trăi este o artă.”.

Despre Frédéric Lenoir vă pot spune că e prima dată când îl citesc, dar pe lângă faptul că este sociolog, este și romancier, scenarist de benzi desentate și dramaturg. A scris aproximativ 30 de lucrări și pe lângă pasiunea sa pentru scris s-a născut și una pentru natură, fiind co-fondatorul asociației „Mediu fără frontiere”. Cartea sa, Mic tratat de viață interioară, a primit premiul Alef.

Mic tratat de viață interioară – recenzie

Cartea este structurată în 20 de capitole, foarte bine sintetizate și punctat esențialul în aproximativ 150 de pagini. Am să trec prin fiecare capitol și am să vă scriu câteva rânduri sau citate din ceea ce m-a mișcat pe mine și n-am să vă răpesc din frumusețea descoperirii acestei lecturi.

A spune „da” vieții

Capitolul este documentat cu diverse înțelpciuni și paradigme legate de acceptarea vieții, de la stoicism la budism. Acest „da” spus vieții e o invitație la transformarea acelor defecte pe care le vedem în noi, fie ele fizice sau psihologice în atuuri, iar această transformare este cea care ne va aduce armonia pe care o căutăm.

Concluzia ar fi că „toți ne putem găsi echilibrul dintre acceptarea ineluctabilului, a ceea ce nu poate fi schimbat și capacitatea noastră de a transforma ceea ce poate fi transformat”.

Orice limită ne poate stimula să dezvoltăm alte calități, care ar fi rămas poate necultivate”.

Încrederea și abandonarea

Capitolul acesta tratează destul de mult și ideea credinței, dar nu în sensul unei religii monoteiste sau nu, ci credința în ceea ce facem. Mi-a plăcut foarte mult o idee pe care o voi împărtăși și cu voi „[…] dacă nu avem credință că ceea ce vom studia ne va fi de folos, nu vom studia cu seriozitate.”.

Dacă vă întrebați care este legătura dintre credință, încredere și abandonare, am să vă spun doar că în acest capitol este adusă în prim plan ideea de credință în ceea ce facem și încredere în viața ce ne-a fost dată și nu în ultimul rând abandonarea nevoii de control a tot ce se întâmplă în jur.

Prin abandonarea noastră în mâinile vieții, putem atinge starea de liniște sufletească. Vă spun sincer că ideea aceasta m-a pus pe gânduri, mai ales că sunt o mare fană a controlului, dar ideea în sine este foarte bine susținută și documentată atât cu pasaje din biblie, cât și cu fragmente dintr-un discurs a lui Albert Einstein.

Citește și >>  Alege să devii - caiet de lucru pentru dezvoltare personală
Responsabil de propria viață

„Viața cere un angajament.[…] Suntem responsabili de viața noastră. Ne revine sarcina să ne dezvoltăm capacitățile pe care le-am primit, să corectăm un defect, să reacționăm în mod adecvat la evenimentele care apar, să ne creăm relații cu ceilalți sau să trăim retrași în noi înșine. Suntem responsabili de fericirea și nefercirea noastră.”

A acționa și a nu acționa

Acest capitol aduce în lumină importanța pe care o are munca în viața noastră. „Un om care nu face altceva decât să aștepte în lenevie să treacă timpul trăiește cu un gust al neîmplinirii; el nu-și poate dezvolta umanitatea în toată bogăția ei.

Deși se exemplifică foarte bine importanța muncii, pe lângă aceasta se punctează și hiperactivitatea în contextul în care suntem într-o continuă mișcare și transformare și uităm să ne și destindem pe lângă odihna venită din somn, să ne relaxăm în întregime, trup și suflet.

Tăcerea și meditația

În completarea momentelor de relaxare din capitolul anterior, vin și momentele de tăcere, singurătate și meditație. Autorul citează chiar din Aristotel care spunea: „Cu cât contempli mai mult, cu atât ești mai fericit, și asta nu în mod accidental, ci în virtutea contemplării însăși, a cărei valoare este intrinsecă. Fericirea trebuie să fie, deci, o formă de contemplare.”. Chiar și Dalai Lama în întreaga sa activitate își începea ziua cu patru ore de meditație.

Cunoașterea și discernământul

Acest capitol pleacă de la ideea că „ignoranța este cauza tuturor relelor” și pe lângă motivele pentru care ar trebui să cunoaștem cât mai multe se aduce în discuție și ideea de discernământ. Mi-a plăcut foarte mult faptul că s-a făcut și o paralelă cu tot ceea ce știm din Biblie și s-a punctat faptul că ar trebui să supunem toate acele fapte propriului discernământ și să le adaptăm în așa fel încât să rezoneze cu propriile convingeri personale.

Cunoaște-te pe tine însuți

„Cultura contemporană are tendința să reducă obiectivele cunoașterii de sine la tematicile dezvoltării personale: învățăm să ne cunoaștem ca să ne dominăm emoțiile, ca să ne gestionăm mai bine viața de zi cu zi. Acest obiectiv este desigur excelent, dar și puțin simplificator. Este important să înțelegem că, învățând să ne cunoaștem pe noi, avem acces la o percepție mai universală a naturii umane.”

Dobândirea virtuților

Și acest capitol punctează foarte multe elemente care țin de moralitate și creștinism, dar mi-a plăcut foarte mult comparația spiritului uman cu un muschi care se întărește prin antrenament sportiv. Mi-a plăcut mult ideea că avem nevoie să lucrăm zilnic pentru a ne dobândii anumite virtuți, dar în același timp e nevoie să acceptăm că putem și eșua. Dacă am greșit într-o zi nu înseamnă că suntem pierduți, cum nici faptele bune dintr-o altă zi nu ne oferă deplinătatea morală pentru totdeauna.

A deveni liber

Dacă în trecut oamenii erau supuși la prea multe interdicții, în prezent avem prea multe posibilități ce ne aduc o stare de presiune interioară în fața căreia mulți clachează. Incapacitatea de a deveni liberi și de a nu ne mai supune convingerilor sociale, familiale și tradițiilor ne aduc în prezent în depresie. Ține de fiecare să învețe cum să se elibere și să se găsească pentru a fi în armonie.

Iubirea de sine și vindecarea interioară

Iubirea de sine este foarte puțin detaliată la noi și mulți o asociază cu narcisismul iar alții cu egoismul. Iubirea de sine se învață și se cultivă și acest lucru începe chiar în copilărie. Din păcate, nu toți primim iubirea necondiționată de care avem nevoie pentru a învăța mai apoi să ne iubim pe noi înșine.

Citește și >>  Ești pasionat de citit? Găsește cartea FILIT!
Regula de aur

Te întrebi care e regula de aur? Ei bine, e una chiar foarte simplă: „Ce ție nu-ți place, altuia nu face!”. Mai multe despre această regulă și de ce poartă numele de „regula de aur” aflați în Mic tratat de viață interioară.

Iubirea și prietenia

Capitolul al XII-lea din carte vine cu foarte multe cuvinte frumoase spuse despre iubire și prietenie, dar dincolo de frumusețea lor se punctează și regulile de bază ale unei prietenii, clarificate chiar de Aristotel: „O dimensiune esențială a prieteniei este reciprocitatea; nu există prietenie reală decât dacă este reciprocă: noi și prietenul pe care ni l-am ales trebuie să avem aceeași plăcere a relației noastre, să împărtășim în mod real emoțiile și sentimentele, fără ca unul să se forțeze să întrețină această relație doar pentru a-i face plăcere celuilalt.”

Non-violența și iertarea

Acest capitol ne învață să iertăm și să răspundem violenței cu generozitate pentru a depăși dorința de răzbunare și pentru a ne bucura de faptul că am rezistat unui act instinctiv.

Solidarizarea cu ceilalți

Strâns legată de partea de non-violență din capitolul anterior este și partea de solidaritate față de cei din jur și cu capacitatea noastră de a înceta să punem preț pe lucrurile materiale. „A accepta să plătești un impozit mare atunci când câștigi bine este prima manieră de solidarizare”.

Atașamentul și non-atașamentul

În acest capitol se vorbește mult de filosofia budistă legată de non-atașament și de faptul că fericirea și nefericirea depind de iubire, libertate, sănătate și stăpânirea de sine și nu de lucrurile materiale cu care alegem de foarte multe ori să ne înconjurăm. Limitarea umană când vine vorba de atașament apare de cele mai multe ori în cazul persoanelor dragi. Deși Buddha a încercat să impună idea de non-atașament în toate direcțiile vieții, din păcate legăturile afective dintre oameni au fost cele ce nu permis acestei teorii să poată fi aplicată în totalitate.

Adversitatea vieții este un maestru spiritual

Cultul dezvoltat în prezent de către societatea noastră, cel al performanței, al reușitei și „al câștigului” vine la pachet și cu un preț reprezentat de o presiune pe care o simțim fiecare dintre noi într-o mică sau mare măsură. Despre cum ar trebui să privim aceste lucruri, dar mai ales cum ne putem elibera de această presiune, puteți afla în carte.

„Aici și acum”

Nu puteam trece prin atâtea învățături fără a vorbi și despre timp, dar mai ales despre puterea prezentului. Capitolul este o invitație la conștientizare, presărată cu multe învățături ce au ca scop înțelegerea „plenitudinei clipei” și puterea noastră de a savura fiecare clipă ce o trăim.

A îmblânzi moartea

După capitolul legat de timp și de puterea prezentului vine și cel legat de lipsa noastră de control asupra sfârșitului. Câteva pagini din această carte nu vă vor alunga frica de moarte, în cazul în care o aveți, dar am convingerea că vă vor face să înțelegeți că viața cere să fie trăită la intensitate maximă pentru ca fiecare final de zi să-l încheiați cu o conștiință împăcată.

Citește și >>  Ghidul femeii de succes | recenzie carte
Umorul

După capitolul despre moarte să vină unul despre umor, vă spun sincer că mi s-a părut un pic ciudat. Totuși ultimele două capitole nu sunt întâmplătoare și am convingerea că autorul a ales așa pentru a ne readuce la emoția inițială. E nevoie să ne bucurăm de viață, să zâmbim și să savurăm fiecare moment de umor. Uităm de foarte multe ori acest lucru, iar capitolul acesta sigur va avea un efect pozitiv asupra celui ce îl va citi.

Frumusețea

Experiența frumosului este considera una dintre cele mai profunde stări ale noastre. Fiecare cultură a dedicat frumosului o foarte mare atenție și chiar Dostoievski spunea că „Frumusețea va salva lumea”. Exagerat sau nu, cu siguranță puterea noastră de a vedea frumosul din jur ne face viața mai frumoasă și mai bună.

Cartea se încheie cu un epilog și un dialog despre „Cum este o viață reușită?” între Socrate și Jacques Séguéla. Din aceste două părți am să aleg să nu vă mai povestesc nimic și am să vă invit să descoperi voi toate învățăturile cărții, Mic tratat de viață interioară.

Cartea o recomad cu mare drag celor pasionați de dezvoltare personală, dar și celor care vor o abordare mai realistă asupra unor concepte ce par un pic prea filosofice sau visătoare. O să regăsiți citate de la Einstein, Socrate, Platon dar și citate din Biblie. Am convingerea că o să vă placă și o să priviți viața un pic diferit după lectura ei.

Mic tratat de viață interioară poate fi cumpărat atât din librării dar și online de pe site-ul Libris.ro. Aștept cu mare drag părerile voastre despre această carte, dar și alte recomandări de cărți asemăntoare.

Te invit să citești și alte recenzii de cărți:

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Carti
Curajul de a fi vulnerabil - brene brown - recenzie carte
Curajul de a fi vulnerabil | Brene Brown | recenzie carte

„Va trebui să gândești mai puțin și să simți mai mult” - așa aș sintetiza într-o frază tot din cartea...

Închide