- Nimeni nu te întreabă cum te simți -

Toți te întreabă ce mai faci, dar nimeni nu te întreabă cum te simți. Ce e în sufletul tău, ce gândești în cele mai grele momentele din viața ta?! I-ai obișnuit pe cei din jurul tău cu banalul „sunt bine”, urmat în mintea ta de alte cuvinte. Cuvinte ce ar spune de fapt ceea ce simți.

  • Cum să-i spui unui om că te simți rău, singur, nesigur pe tine și pe deciziile tale?
  • Cum să spui unui om că te simți fericit și implinit când în ochii lui citești tristețea?
  • Cum să spunem celor din jur ceea ce simțim și cum ne simțim?
  • Cum să încetăm să răspundem cu ce facem, sau cu unde ne ducem?

Î: Ce ai făcut azi?

R: Am fost la serviciu.

Î: Și merge treaba, câștigi bine?

R: Da, merge, e bine.

Nimeni nu te întreabă cum te simți

Oare nu merităm să fim întrebați cum ne simțim la serviciu? Dacă ceea ce facem ne aduce mulțumire sufletească, ne provoacă, ne împlinește? Ne raportăm doar la verbul „a avea”. Nu contează ce, atâta timp cât ai. Uităm că mai important decât orice am avea este ceea ce simțim și cum ne simțim cu ceea ce avem.

„Unii au totul și sunt nefericiți. Hai mă lași? Au totul, cum să fie nefericiți?!”

Ei bine, ei sunt nefericiți! Noi plecăm de la premisa că ei au tot, inclusiv un suflet fericit, împăcat. Inclusiv oameni care îi înțeleg și îi susțin. Oamenii cu care pot vorbi despre orice și orice. Oare chiar au tot? Și noi avem oameni cu care putem vorbi, dar simțim acei oameni aproape de noi? Îi simțim acolo sau îi simțim ca și cum au venit să facă inventarul, cu ce avem noi, ce au ei și la urmă să tragă linie și si să vadă care are mai multe?

De multe ori am senzația că în spatele acestui „ce faci?” se ascunde o continuă comparație și competiție pe care ne clădim viața. Începem să adunăm lucruri în jurul nostru, începem să luăm decizii doar pentru a îi depăși pe cei cu care interacționam.

De asta suntem nefericiți.

De asta ești privit ciudat pe stradă dacă îndrăznești să zâmbești.

De asta e atâta răutate în jur.

Pentru că adunăm tot ceea ce au alții fără a ne gândi dacă noi chiar avem nevoie. Pentru că vrem să fim ca alții fără a ne întreba dacă ne vom simți împliniți. Pentru că vrem totul fără a cântări cât din acel tot ne definește și cât din acel tot putem duce.

cum te simti azi

Când ai întrebat ultima oară un om cum se simte și nu în contextul în care acesta era bolnav?

Au fost momente în care mi-am dorit să fiu întrebată cum mă simt. Treceau prin mine o sută și o mie de stări. Voiam să aud acea întrebare pentru a mă strădui să definesc acea stare și pentru a putea căuta o rezolvare, un echilibru. Nu m-a întrebat nimeni. Am ales să spun unor persoane fără să fiu întrebată cum mă simt. Nu eram chiar în cea mai bună formă și am rămas surprinsă de reacții. Nimeni nu se aștepta să mă simt așa, pentru că în fața lor păream de fier. Ei bine, nu sunt de fier. Am și eu momentele mele proaste. Am și eu momente în care mă simt slabă, imatură, dezorientată, singură, lipsită de inspirație și sens.

Trăim într-o lume în care nimeni nu te întreabă de ce ai luat o decizie, de ce plângi, de ce ești trist, de ce porți numai negru, de ce nu reușești să te concentrezi suficient etc. Trăim într-o lume în care ești judecat înainte să fii întrebat. Trăim într-o lume în care toți au așteptări, dar nimeni nu are timp să te aștepte să ieși dintr-o stare proastă, să depășești un moment care te-a marcat, să fii tu. Nimeni nu are timp să te asculte înainte să te judece.

Ce-ar fi dacă oamenii ar înceta să mă întrebe ce fac și ar începe să mă întrebe cum mă simt?

Iar dacă starea mea nu va coincide cu așteptările lor să nu mă privească uimiți, ci să vină cu o rezolvare, cu o vorbă bună, cu o experiență în care starea lor a fost asemănătoare cu a mea.

Cum să faci asta? E simplu, mai simplu decât ai crede, în momentul în care vorbești cu cineva și acesta îți povestește chiar și de o experiență banală, întrerupe-l și întreabă-l „cum te-ai simțit atunci?”.

De ce să faci asta? Pentru a crea o conexiune mai puternică, pentru a arăta că ești acolo și îți pasă, chiar dacă nu ești genul de persoană care să strige asta în gura mare, chiar dacă de multe ori te întrebi cum să arăți că îți pasă. 


Întrebarea mea pentru voi este: Ce ați simțit citind această postare?

Fllow me

Bianca Ionel

Programator pasionat de muzica și scris. O combinatie de extreme. O visatoare și o iubitoare de lucruri mărunte.
Fllow me

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel (vezi toate)

Bianca Ionel

Programator pasionat de muzica și scris. O combinatie de extreme. O visatoare și o iubitoare de lucruri mărunte.

One thought on “Nimeni nu te întreabă cum te simți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe despre Ganduri
bianca ionel rezumat octombrie
25 de lucruri ce mi-au schimbat luna octombrie

Am decis ca la fiecare final de lună să fac o listă cu lucrurile care mi-au schimbat luna, lucrurile care...

Închide