Pe drumul tău #1

E aproape inevitabil să nu te gândeşti la momentul în care el a ajuns pe drumul tău, sau poate tu pe drumul lui. Important este, că undeva, dincolo de spaţiul fizic şi dincolo de timp s-a întâmplat totul. Niciodată nu va conta locul, contează omul, clipa şi felul în care te face să te simţi. Acea fracţiune de secundă pe care te încăpățânezi să o trăieşti la infinit.
L-ai privit, te-a privit, banal, simplu și totuși greu de uitat.

***

Tu erai prea concentrată la ce urma să fie. El analiza tot ce se petrece în jur, şi din când în când şi pe tine. El a fost curios, a privit dincolo de tine, dincolo de zâmbet, hainele şi parul perfect aranjat şi a văzut un suflet plin de emoţie. Ţi-a aruncat prima minge la fileu!
– De aici se vede cum tremuri! Ai emoţii!
– Eu, emoţii? M-a enervat colegul meu, tremur de nervi! Ai să vezi la final!

Cum a îndrăznit să îţi spună că ai emoţii, aşa de faţă cu toţi cei care te cunosc? El, un necunoscut.
Avea tupeu! Erai conştientă de asta şi te pregăteai deja pentru momentul final, când mai mult ca oricând trebuia să arăţi că eşti stăpână pe situaţie, că nu tremuri şi mai ales nu ai emoţii.
De ce? Ce îţi păsa ţie ce crede necunoscutul în cămasă albă cu dungi albastre care te analiza constant, dar nu mai mult de 5 secunde? Fără să înţelegi te-a prins în jocul lui.
A trecut momentul, l-ai trăit, fără emoţii vizibile, la finalul momentului el te aştepta. Ai avut grijă să îi arunci, ceea ce tu credeai că va fi ultima pasă, fix în teren.
„- Ai văzut? N-am tremurat acum! Ţi-am spus că n-am emoţii!”
El a murmurat ceva, dar erai prea plină de tine pentru a da importanţă. Din păcate roata se întoarce, mereu.

***

Ironia sorţii, trei ani mai târziu îţi doreai să îi auzi din nou vocea, chiar şi pentru câteva secunde. Momentul tău se terminase, necunoscutul a rămas în urma ta, făra ca tu să ştii, că în viitor, tu vei fi cea care rămâne în urma lui. Atunci ştiai să mergi pe drumul către tine şi nu te-ai fi gândit că drumul către el duce spre nicăieri !

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Proza
iadul din noi partea a IIa bianca ionel
Iadul din noi (II)

Da, mi-a fost dor! Și acesta mi-e iadul... Nu doar de tine ci de starea pe care o aveam lângă...

Închide