Pilot automat

Am șase zile de când sunt răcită cum n-am fost niciodată până acum și am profitat de starea mea de sănătate pentru a mă studia un pic, sau mai exact pentru a-mi studia comportamentul pe pilot automat.

Când ești bolnav te simți oarecum avariat. Reușesti să faci destule lucruri chiar într-o stare destul proastă și culmea le faci și bine. În momentul în care decizi să îți îndrepți atenția asupra ta și asupra comportamentului tău descoperi că ești un roboțel și funcționezi după propriile tipare. Toți avem o rutină zilnică. Toate acele lucruri pe care le-am putea face și cu ochii închiși sunt stocate în mintea noastră și ne transformă în roboței.

Gândim când suntem pe pilot automat?

Buddha spunea că „omul devine ceea ce gândește”. Ce se întâmplă cu el în momentul în care încetează să gândească? Vor fi suficiente persoane care îmi vor spune că noi mereu gândim, dar tind să vă contrazic.

Când rămânem fără pâine prima reacție este aceea de a merge și a cumpăra sau de a trimite pe cineva să cumpere. De ce? Gândim această reacție sau este una automată, bine stocată în comportamentul nostru? Din păcate este o reacție automată.

Exemplul cu pâinea este unul destul de banal, dar sunt suficiente alte exemple ce ne vor demonstra cât de puțin ne controlăm viața și cum ne lăsăm conduși de alegeri pe care le-am făcut mereu.

De la această teorie putem să ne îndreptăm atenția și asupra deciziilor noastre când vine vorba de partea emoțională. De câte ori nu vi s-a spus că faceți aceleași alegeri greșite? De câte ori nu v-ați întrebat de ce căutați un anumit tipar în viața voastră? De câte ori alegerile făcute au fost gândite? În astfel de situații lecțiile de inteligență emoțională nu par să se aplice pe noi. Oricât am încerca să ne controlăm alegerile nu o vom putea face, pentru că ele deja ne controlează pe noi.

Noi nu ne atașăm de oameni, ne atașăm de tiparul de om

El se află în mintea noastră și atâta timp cât totul se desfășoară la nivelul creierului, nici o emoție legată de un tipar nu va putea fi controlată. Ca programator mi-a fost destul de ușor să îmi dau seama că sunt pe pilot automat.

Erorile se repetă, iar modul de rezolvare a acestora e același mereu, motiv pentru care am un tipar după care reacționez în cazul unei erori. Am constatat că același tipar îl aplic și când vine vorba de o eroare nouă. Tot atunci am constatat că am încetat să mai gândesc și mă comport precum un calculator.

E dificil să schimbăm oameni. Cel mai dificil este să ne schimbăm noi rutina și să ne oferi o nouă perspectivă asupra lucrurilor și asupra modului în care acționăm. Mi s-a spus de foarte multe ori că aș gândi prea mult. După 6 zile de agonie, ajung la concluzia că singurele momente în care mai gândesc sunt acelea în care decid să scriu ceva pe blog. Și aș putea spune că și atunci am mici dubii.

Nu am găsit încă soluția de a mă scoate de pe pilot automat. Am conștientizat problema și fiecare decizie ce urmează să o iau va fi însoțită de întrebarea „De ce așa și nu altfel?”.

Vă invit și pe voi să vă motivați deciziile. Să le regândiți până deveniți siguri că au fost luate de voi și nu de pilotul automat ce zace în interiorul vostru. Keep in touch!

11 Comments

  1. Claudia`s Choice

    octombrie 3, 2016 at 9:38 am

    Asa patesc si eu cand „ma setez”. 😀 Uneori imi merge, uneori nu!

  2. Mutu Narcis

    octombrie 2, 2016 at 9:29 am

    Articol super reușit!

    1. Bianca Ionel

      octombrie 2, 2016 at 9:43 am

      Mulțumesc.

  3. Rokolla

    octombrie 2, 2016 at 1:18 am

    Si eu intru in priza câteodată si am impresia ca nu reușesc sa imi fac toate taskurile pe care mi le propun pentru zilele astea …. păcat ca ma tine in frâu copilul si ma mai infraneaza

  4. yonella

    octombrie 2, 2016 at 12:10 am

    Eu mereu parca sunt pe pilot automat, dar fac tot posibilul sa mai schimb si cate ceva.

  5. Oana Alexandru

    octombrie 1, 2016 at 8:44 pm

    Si eu ma simt ca robotelul mereu, exact asa cum spui, pe „pe pilot automat”

  6. Irina Sima

    octombrie 1, 2016 at 5:10 pm

    Ai mare dreptate. Si eu simt ca intru pe pilot automat si parca nu ma regasesc….

  7. vyo vyoleta

    octombrie 1, 2016 at 1:05 pm

    nici nu vreau sa ma gandesc daca voi fi racita, stiu ca voi sta in casa si imi va fi destul de greu …

  8. Bratu Gabriela

    octombrie 1, 2016 at 12:33 pm

    cred ca de multe ori intram in stare asta de ”pilot automat”, cum o numesti tu, pentru a scuti un efort in plus. si ceva timp, de fapt. eu tind sa ies din starea asta de inertie atunci cand dau de ceva cu adevarat important. prefer sa judec totul la rece, sa fiu sigura ca asa e bine si asa nu

  9. Claudia

    octombrie 1, 2016 at 11:09 am

    Ooo, da! Daca ai sti de cate ori nu am incercat si eu sa ies de pe pilot automat. Insa cu greu se poate face asta. Cu efortul zilnic in primul rand de a constientiza ca esti pe pilot automat. Si apoi.. vine greul, sa preiei controlul.
    Si da, nu suntem atasati de oameni ci de tipare 😉
    Foarte frumos ai scris despre asta 😉

    1. Bianca Ionel

      octombrie 1, 2016 at 11:21 am

      Cred că pasul cel mai dificil este conștientizarea acestui pilot automat, apoi începem să gândim și să fim atenți la deciziile pe care le luăm.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
pentru cei care au renunat la mine bianca ionel blog
Pentru cei care au renunțat la mine

Sunt oameni care au renunțat la mine, pentru că am fost nebună, insuportabilă, pesimistă, o influeță negativă în viața lor,...

Închide