Pelerin sau turist?

De aproximativ o săptămână încerc să mă pregătesc sufletește pentru perioada 1-5 noiembrie când voi fi plecată într-un pelerinaj în Israel. Încă mă întreb dacă voi fi pelerin sau turist și încă mă gândesc că nu am maturitatea sau apropierea divină necesară pentru a înțelege tot ce se va petrece acolo.

Mi-am pregătit bagajul în proporție de 80%, am ales rochițe lungi, de vară, pentru că spre norocul meu acolo vor fi cel puțin 19 grade și o eșarfă albă destul de lungă ce îmi va acoperi capul și umerii.

Cea mai grea parte acum este pregătirea sufletească. Voi fi nevoită să las la aeroport toate grijile, toate gândurile negative și toate frustrările adunate în tot acest timp. Sincer, nu știu cum va fi sufletul meu la plecare, dar sper să fie altul la întoarcere. Am aflat că un pelerinaj la Locurile Sfinte te schimbă ca om, cel puțin asta au afirmat toți care au fost acolo.

Îmi doream să merg la Ierusalim și în momentul în care am auzit de acestă ocazie nu am stat prea mult pe gânduri. Nu a fost o reacție impulsivă, dar am simțit că acum e momentul. Totuși, pe măsură ce momentul plecării se apropie încep să mă întreb daca 26 de ani e vârsta potrivită pentru a merge acolo. Nu îmi doresc să cad într-un formalism religios, dar nici nu îmi doresc să fiu un simplu turist.

După o cercetare intensă pe net, am observat că oamenii aleg să meargă în pelerinaj la Ierusalim în momente de cumpănă, în căutarea vindecării sufletești sau trupești, sau la bătrânețe în căutarea mântuirii sufletului. Indubitabil a apărut și întrebarea „De ce merg eu?„. Pot spune că merg să îmi regăsesc latura spirituală abandonată de ceva timp și merg cu speranța că voi simți acel ceva unic și real.

Am o încărcătură emoțională destul de mare, o oarecare teamă legată de zbor, deși nu e primul meu zbor și o senzație că nu voi mai reveni (eu) din acest pelerinaj. De fapt, toate aceste stări m-au determinat să și scriu această postare.

1 Comment

  1. DR.LEOVEANU T.IONUT HORIA

    mai 30, 2019 at 9:19 am

    Prin Tara Sultanilor Impreuna cu
    Adela Mariana V.Leoveanu si Ionut Horia T.Leoveanu
    La inceputul lunii mai,mai exact 30 aprilie 2019-05 mai 2019 am facut o frumoasa,minunata,remarcabila excursie la Istambul impreuna cu sotia mea ADELA MARIANA V. LEOVEANU.Biletele au fost cumparate de sotia mea cu mult timp inainte,cam din toamna anului 2018 de la Agentia «Viotrop Travel »,,care lucreaza in conditii de parteneriat cu Agentiile « Christian Tour » si « Hello Holidays ».Din capul locului vreau sa mentionez ca eram pentru a doua oara in « Tara Sultanilor »,dupa ce in cursul lunii aprilie 2019 vazusem tot alaturi de sotia mea frumoasa si grandioasa Capadocia prin aceeasi agentie de turism « Viotrop Travel »,pentru care am tot respectul si recunostinta pentru aceste doua excursii,dar si pentru gama variata de oferte minunate puse la dispozitia clientilor care le trec pragul,si sper sa ne tina mereu la curent cu ceea ce au nou in plan de excursii interne si externe.Se pare ca de data aceasta firma partenera pentru excursia de Istambul a fost Agentia de Turism « Hello Holidays ».In ultimii patru ani am calatorit mult,alaturi de Adela si nu ne vom opri in a mai face si alte excursii peste frontiera dar si in tara.Am vazut mult tari,orase si capitale.Am calatorit si prin tara noastra draga Romania,unde chiar avem locuri minunate,cu oameni minunati si primitori,dar din pacate cu mare durere,si un mare regret trebuie sa marturisesc nu le stim sau nu le vrem sa le valorificam si promovam pe « piata turismului intern si international ».Lucrul acesta real,dar din pacate cumplit de adevarat dupa parerea mea ar trebui sa constituie un mare semn de alarma pentru mai marii tarii care ne conduc destinele,ne guverneaza aceasta mioritica tara in care mai avem resurse materiale,ale solului,subsolului,naturale,istorice si turistice. Un pic nostalgic,un pic mai conservator,un pic mai antic,din copilarie visam sa ma plimb,sa hoinaresc,sa vad tara,lumea,sa cunosc pe viu locuri,tari,civilizatii,sa cunosc oameni,culturi,religii,traditii noi.In vremea copilariei mele toate aceste erau doar « fictiune »,ce o puteam intelege doar din :Drumuri Europe,Teleenciclopedia,Dallas,Linia Maritima Onedin.Nu erau foarte numeroase obtiunile noastre.Ba NU era si MIHAELA de la 19.20-19.30.In acei ani aceste lucruri nu erau posibile din cauza regimului totalitar comunist,apoi anii au trecut si pentru mine si a venit timpul liceului,pregatirii pentru cariera profesionala de medic care cerea multe sacrificii si multa invatatura deoarece admiterea nu era ca acum prin « concurs de imprejurare,dosare,doua sesiuni de Bacalaureat etc ».Anii si timpul nu iarta,sunt singurile lucruri care trec ireversibil,iremediabil,care nu mai pot fi reparate sau modificate,care ne pot influenta de cele mai multe ori viitorul,viata,o alta sansa.Acesti ani au trecut si odata cu ei au adus imbatranirea bunicilor,parintilor,matusii,ani care au venit cu boala,suferinta spitalizari.Moral,omeneste a fost sa le fiu alaturi pana in ultima clipa a vietii cand inevitabilul a venit si au trecut la ce le sfinte.Asa ca visul copilariei mele se lasa tot mai mult asteptat si parca devenea incert,nerealizabil.Acum cu trecerea anilor visul a devenit o arzatoare realitate,o dorinta implinita !Gandurile « unui purtator de inima »,sunt adunate intr-un album de fotografii.Pentru mine fotografierea si filmarea sunt mai mult decat o pasiune,este o modalitate prin care traiesc,retraiesc emotiile pozitive,uneori posibil si negative(functie de situatie),a momentelor imortalizate in acele clipe.Pentru mine noianul de fotografii,zeci de fotografii facute in decursul anilor,fotografii care le fac oriunde,fiind pasionat si de fotografierea instantanee este un album,o adevarata carte mereu vie care dezvaluie trairi,emotii,sentimente,ganduri intime,momente de calda,dulce melancolie.Un album de fotografii,este ca o poveste de lunga durata despre viata,despre trecutul fiecaruia dintre noi,o poveste sentimentala,despre ce spera un « visator »,alaturi de fiinta draga inimii si sufletului lui,care rabdatoare,indulgenta,usor sau mai putin usor accepta din dragoste reciproca chiar si aceasta nebunie…. « hobby pentru fotografie ».Ea incearca sa inteleaga….fotograful si trairile pe care le simte acesta ajungand chiar sa il incurajeze si sustina desi nu intotdeauna are buna dispozitie,si..si..si,atunci cu sonorul dat pe minim « gandeste,gandeste,….si iar gandeste ».Fotografiile sunt reunite in :fericire,iubire,pasiune,exaltare,durere.Ele fotografiile sunt un baleaj intre extremele vietii,cele de mijloc sunt INSASI VIATA CU BUNE SI RELE !Toate acestea fac parte din noi.Cu totii le-am trait macar odata in viata,devenind relevante pentru spectacolul nastere-viata-moarte ! Prin fotografii,prin fotografiere ne eliberam,ne detasam noi insine de povara si greutatea disconfortului trairilor bune sau rele si pornim la drum alaturi de cei dragi,de partenerii de viata,de cei iubiti,de cei pe care ii vom cunoaste in excursii,drumetii,petreceri,revederi cu diferite ocazii,alaturi de gandurile lor si ale celui care fotografiaza sau filmeaza ganduri pe care de cele mai multe ori le simtim ca fiind ale noastre.Astfel ne contopim intr-o singura fiinta,intr-o singura celula care ne da puterea sa trecem mai usor,mai lin prin toate incercarile vietii.Trialul imagine-text-cuget creeaza un univers propriu bine definit in care ne cunoastem,ne recunoastem si ne contopim cu propria poveste si interpretare a vietii determinata de experienta personala.Astfel le dam un singur nume : « FAMILIE,DRAGOSTE,IUBIRE ».In goana noastra nebuna prin aceasta viata incerta,relativa,mai mult sau mai putin scurta(nimeni nu poate sti acest lucru), ar trebui sa ne focusam pe cel drag de langa noi,sa il iubim,si sa cerem doar iubire, sa calatorim intr-un univers plin de imagini,mereu ghidati de gandurile « purtatorului de inima ».Ajungi in viata la un moment cand NU mai esti dispus pentru nici un compromis,nu mai esti dispus sa accepti chiar totul,sa dai socoteala de ceea ce faci si nici sa executi la comanda tot ce ti se pretinde fara a se tine seama ca fiecare avem o viata,doar o viata « alaturi de fiinta draga pe care uneori o asteptam chiar zeci de ani ».Este timpul sa facem lucruri care ne plac,care ne aduc bucurie, o bucurie cat de mica pe care o dorim,e timpul sa fim narcisisti cu noi si cu fiinta draga alaturi de care am decis sa pornim in viata.Sa stim sa pretuim si sa traim clipa,sa nu mai fim ghidati de imboldul ca avem obligatii.Obligatiile trebuie rasfrante doar pentru partenerul de viata si in rest absolut pentru nimeni.Viata poate ar constitui o obligatie fiind unica,iar obligatia ceruta de ea este pacea,armonia,dragostea pentru frumos si EXCLUDEREA SINGURATATII CARE ESTE CEVA HILAR,ORIBIL,DUREROS !
    Timpul trece ireversibil,trece neiertator si uneori nu mai putem opri nici macar pentru un minut viata in loc.Atunci regretam,regretam,oftam.Inima,mintea,sufletul lucreaza doar impreuna si incearca sa descifreze mesajul si semnificatia transmisa de aceste relee,de care creatorul nu s-a putut detasa cand a conceput fiinta umana.Valoarea imaginilor ramase pe pelicula fotografica sau cardul de memorie nu se limiteaza doar pentru a ne descrie pe noi cei care le-am realizat si aparem mai mult sau mai putin in ele,dar si nebanuitul « har » de a descrie locuri,trairi si sentimente,in a ne exprima opinia si parerea fata de persoane care uneori sunt greu de intalnit,care la randul lor empatizeaza si rezoneaza cu tine pentru delectare,incantare,voie buna.Toate acestea ne marcheaza parcursul vietii.Asa a fost si in aceasta excursie la Istambul unde atat eu cat si sotia mea ADELA MARIANA LEOVEANU am avut norocul,bucuria,onoarea si privilegiul sa fim oaspetii unor ghizi de exceptie, ghizi de inima si suflet in persoana domnisoarei ALINA CANTEA si a doamnei NINA MILIAN ghizi profesionisti,licentiati,autorizati si acreditati ai Agentiei Turistice « Hello Holidays ».Escapada noastra sufleteasca a inceput in Bucuresti,in fata Academiei Militare undeva in jurul orei 22.00 unde am fost preluati de domnisoara ghid ALINA CANTEA si domnul sofer MIHAI imbarcandu-ne la bordul AUTOCARULUI VL-16-HLO.Desi afara ploua marunt,mocaneste,cam obositi din cauza drumului de transfer Brasov-Bucuresti pe varianta Cheia,tanara si simpatica noastra ghida parca era « un alternator »,setata sa ne revigoreze si sa ne incarce bateriile acest lucru fiind vizibil de la bun inceput chiar din momentul si modul cum facea prezenta citind catalogul excursionistilor din diferite locuri,de diferite varste si profesii.Desi eram multi,cam 60 la numar in ciuda gandurilor fiecaruia,principiilor si tabieturilor de viata ale fiecaruia ALINA prin spontanietatea si elanul ei tineresc incerca sa omogenizeze grupul,sa ne capteze atentia si interesul pentru ce urma sa vedem in aceasta excursie sa pornim linistiti si relaxati la acest drum mai ales ca era un drum lung,un drum de noapte de sute de kilometrii.Am pornit la drum putin dupa ora 22.00 cam pe la 22.15.Mai atipeam,mai priveam pe geam in perioadele cand in microfon nu se auzea interventia Alinei cu date despre locurile pe care le traversam.De la inceput am remarcat profesionalismul,siguranta drumului,atentia marita,dar in primul rand vigilenta domnului sofer MIHAI,de a ne duce fara probleme pe « drumuri Europene »(aici fiind un remember de suflet al emisiunilor cu acelasi nume a regretatului Aristide Buhoiu).Domnul MIHAI era la acele ore de noapte si un exceptional DJ,cu muzica pe care o punea in surdina sa ne amorteasca oboseala si cumva sa ne faca noaptea mai placuta.Muzica era selectata cu bun gust,rafinament adecvata pe tot parcursul excursiei zonelor strabatute dar si in corelatie cu explicatiile Alinei care facea conexiuni :Romania-Bulgaria-Grecia-Turcia etc.Pe tot parcursul excursiei noastre nu am vazut pe chipul acestui om nici o unda de oboseala,incordare sau ceva care sa ne indispuna pe noi ca turisti.Rabdarea « capitanului »,era evidenta desi se mai intarzia la reimbarcarile in autocar de fiecare data cand faceam popasuri pentru diferite situatii.
    Alina,o da Alina !!!!Ce poti spune despre ea in cateva randuri.Poti vorbi de rau,poti vorbi de bine,poti fi multumit,poti fi nemultumit,poti sa atribui eventualele mici disconforturi in spatele ei,poti sa o judeci ca a facut,o poti judeca ca nu a facut etc.Chiar asa oare ce putem spune sau scrie despre Alina in cateva randuri ?Sa vorbesti despre profesionalism,sa vorbesti despre notiunile vaste de cultura generala,sa vorbesti despre timbrul vocal inconfundabil,sa analizezi debitul verbal,dictia si claritatea exprimarii,sa te referi la elanul ei tineresc,sa analizezi decenta si rafinamentul zilnic al vestimentatiei.Vedeti cred ca ar trebui scrise pagini intregi asa cum ea vorbea minute,zeci de minute fara oprire,fara oboseala.
    OFFF mari batai de cap am acum cand scriu despre ghida noastra,dorind in aceste randuri promise pentru Alina, ca o multumire pentru efortul depus, de cea care cu voie sau fara voie am imortalizat-o in fotografiile facute la diferitele obiective vizitate.Peste ani,poate mai repede voi reciti acest articol,voi revedea pozele,voi vizualiza filmarile facute unde firesc se va auzi si inconfundabila voce a Alinei.Efectiv fata aceasta minunata parca era « 3 in 1 »,de la istorie,la cultura,de la religie la arta,de la rabdare la stapanire,cam ceva asemanator cu o « biblioteca audio ambulanta »,unde noi ca turisti nu trebuia decat sa ascultam,si sa ne activam neuronii pentru a retine cat mai multe lucruri.Regret mult ca nu am toate aceste comentarii.Era imposibil sa le pot avea deoarece eu sunt amator in fotografiere si filmare si nu profesionist.Era perfect sa le poti reasculta simultan cu vizionarea pozelor facute in aceasta excursie.Am mai promis ceva domnisoarei ghid Alina Cantea si nu o iert nici eu,sincer… !!!!(glumesc,zau glumesc).Ea stie ce a facu… !In Tara Sultanilor soarele ardea,briza marii si Bosforului erau parca inexistente,si tanara si energica noastra ghida,inalta,zvelta,frumoasa alerga ca la maraton pe strazile Istambulului,vorbind la microfonul audioghidului(ceva remarcabil pentru confortul turistului),cu mana ridicata tinand cu mandrie si fala steagul nostru tricolor.In finalul excursiei,la ultimul obiectiv turistic din program,pe una din terasele impunatorului palat TOPKAPI,i-am spus ghidei noastre minunate : « esti minunata,esti doxa de cultura,istorie,religie,energie,esti zvelta,frumoasa,ai veritabile aptitudini sportive !!! NUUU INTELEG de unde si cum ai obtinut tu autorizatie pentru ruptul picioarelor si pingelelor ? »Oameni buni Alina NU are nici o vina,stai linistia,super linistita Alina,NU ESTE RECLAMATIE ! Fereasca Bunul Dumnezeu sau Alah ca tot am fost pe acolo pe la turcaleti,e vina ca timpul a fost mult prea scurt,faptul ca motivatele formalitati vamale si de intrare la obiective,aplicate tot din motive de siguranta pentru noi,pentru numarul impresionant de turisti din toate colturile lumii.Din cauza aceasta am ajuns tarziu,mult prea tarziu in Turcia si la Hotelul KAYA pierzind o zi din excursia noastra.As vrea ca acest articol sa fie si in asentimentul si celorlalti turisti care au fost in grija ta dar cel putin te asigur cu certitudine ca noi Adela si Ionut Leoveanu nu avem decat cuvinte de lauda si multumiri pentru efortul depus de tine.Ar trebui sa am taria,puterea,si deschiderea sa recunosc :doctore fa miscare si nu mai invinui ghidul !!!! Iti multumim din suflet Alina,sa fi sanatoasa,voioasa,sa ai deplina sanatate,dar si realizari profesionale de care nu ma indoiesc ca vor veni.Te asigur ca in masura in care va tine de mine voi recomanda ISTAMBUL CU ALINA CANTEA.Mai este ceva…. !!!!Cand am aflat ca nu mai venim cu tine spre tara extazul s-a transformat in tristete.Dar nici de data aceasta Bunul Dumnezeu nu ne-a uitat si ne-a daruit da acesta este cuvantul « magic »,o alta minunata Doamna ghid in persoana distinsei NINA MILAN,pentru care nu ironic si nici arogant as folosi sintagma « doamna colonel ».O femeie destoinica,militaroasa,care se impunea prin prestanta, prin tinuta,prin pregatirea profesionala,prin demnitatea dansei, si autoritate.Era de o punctualitate « obositoare »,dupa fiecare oprire,ne numara de fiecare data inainte sa plecam din nou la drum.Eram mai ceva ca la scoala.Doamna noastra NINA MILAN,cunoscuta de unii turisti din alte excursii,era o fosta doamna dascalita,o dascalita de « veche scoala Romaneasca »,un eminent cadru didactic,al unor vremuri de mult apuse pentru invatamantul romanesc,pentru noi cei mai tomnatici care ne gaseam in acest grup de turisti.Dansa era prototipul dacalului care impunea respect prin a respecta.Ne-a adus aminte de cinstea,respectul si onoare pe care trebuie sa o avem pentru fostii nostrii profesori carora le multumim din suflet pentru stradania si efortul dansilor de a ne face in primul rand oameni,oameni de omenie.Efortul dansilor nu a fost zadarnic.Cel mai important lucru este ca acesti oameni ne-au invatat si educat pentru viata,ne-au educat sa fim demni,cu coloana vertebrala,punctuali,iar cuvantul dat sa fie respectat,sa fie litera de lege.
    Respectul si buna crestere erau « cuvintele cheie »,cu care profesorii nostri ne intampinau la fiecare curs,si ceva launtric imi spune ca de la aceasta regula nu a facut exceptie si nici rabat nici doamna noastra NINA MILIAN.Intoarcerea spre tara,alaturi de dansa si acelasi domn MIHAI,a fost o alternanta intre orele de dirigentie si cursuri de exceptie de patriotism,educatie civica,istorie,geografie,botanica(referiri la vegetatia locurilor prin care treceam),istoria tarii tranzitate,geografia economica a parcursului nostru.Cuvintele sunt mult prea sarace pentru a putea sa o caracterizez pe doamna nostra profesor,acum ghid profesor.Datorita dansei am facut o teleportare in timp in bancile gimnaziului si apoi liceului.Emotia era mare dat fiind bucuria unei excursii de foarte mult timp dorite,de informatiile vaste si bine actualizate pe care le primeam,dar si la gandul inceputului,cu primii ani de scoala cand mama mea mi-a fost si invatatoare.Mda mama,offf exigenta era,cand atunci eu resimteam dorinta permanenta a dansei sa nu pot spune niciodata « NU mai pot,nu stiu,vreau sa merg la joaca si porma sa fac temele ».Da doamna NINA avea autoritatea dascalului si de liceu.Nu am avut curajul,nici indrazneala sa o intreb ce materie a predat,la ce ciclu de elevi a fost slujitor destoinic al catedrei si invatamantului Romanesc.Din nefericire pentru noi ca tara,ca popor dar spre fericirea altora indiferent cine sunt aceia ne pierdem identitatea,valorile morale si sociale,ne distrugem constient si cu buna stiinta originile,ne ingropam vestigiile nu pentru ca nu stiim,nu pentru ca nu putem ci mai degraba pentru ca factori nefavorabili nu ne lasa si nu vor sa depasim aceasta tranzitie in care innotam din decembrie 1989.Aceste lucruri le stim cu totii,mai tineri sau mai putini tineri,unii dintre noi cu o alta crestere si educatie,cu o alta formare,cu alte principii de viata care se pare ca astazi nu mai valoreaza nici « doua parale »,Doamna Profesor NINA MILIAN,cinste dumneavoastra,cinste statutului de dascal,sincere felicitari si aprecieri pentru redutabila dumneavoastra putere de a lupta pentru aceasta tara,pentru grupurile de oameni si turisti pe care ii duceti in tara si peste frontiera aratandu-le ca avem un statut pe care nu trebuie sa il pierdem statutul de ROMAN si putem inca sa mai facem ceva pentru a ne ridica din acest anonimat.Va inteleg durerea si starea nu foarte confortabila ca ati fost nevoita sa lasati catedra,catalogul si cancelaria profesorala.Anii post decembristi se pare ca nu au fost in totalitare benefici pentru multi dintre noi.
    Ca descendent al unei familii de dascali cu mama invatatoare si tata profesor(nu erau prea « amabili la catedra » si nici indulgenti),am incercat sau incerc sa aplic practic educatia acelor ani.Recunosc este cam greu,uneori poate eu devin incomod daca gandesc cu voce tare si mai adun si pe altii de partea mea.Sunteti un luptator cu un patriotism de invidiat,un formator de oameni si suflete.Astazi totul se rezuma la interese,smechereli,sfidari pe fata,profituri obtinute prin a calca pe cadavre,goana dupa averi,dupa bani munciti sau mai putin munciti si daca este posibil cat mai multi,pe minciuni,minciuni,minciuni,pe lipsa de onestitate,pe promisiuni desarte care isi fac tot mai pregnant prezenta in viata noastra.URASC MINCIUNA,URASC TOT CE TINE DE A MINTII PE CINEVA CAUTAND SUPERFUGII.
    Pentru noi Adela Mariana si Ionut Horia Leoveanu dumneavostra NINA MILIAN si domnisoara ALINA CANTEA faceti o echipa de nota maxima 10(zece).Pentru amandoua FELICITARI !Da viata a facut sa pot sa ma bucur de excursii frumoase,de amintiri de vis poate de aceea am uneori si tenta aceasta de a scrie despre ce este frumos,despre lucrurile bune care inca nu au fost inca distruse.Am bucuria ca in « aceasta nebunie » sa fiu sustinut si de sotia mea un partener de exceptie in tot si toate.
    In final am lasat bucuria de a scrie si despre prieteniile acestei excursii.Reamintesc ca mereu cei din urma vor fi cei dintai.Tot destinul a facut ca eu si sotia mea sa cunoastem doua doamne in adevaratul sens al cuvantului,atat la propriu cat si la figurat.Deontologic si profesional,educational voi spune ca dansele se numesc ANCA si DANA.Citind acest articol cu siguranta ca se vor regasi printre aceste randuri.Este ceva deosebit de important ca in excursii de o asemenea anvergura sa poti impartasi trairile,emotiile,sentimentele,sa iti deschizi inima cu cineva.Anca si Dana s-au dovedit acele persoane care au fost setate de viata si felul danselor sa rezoneze cu noi pe aceleasi linii energetice,sa aiba puterea sa discearna binele de rau,sa aiba puterea sa pareze o serie de situatii nu in totdeauna placute.Din momentul acelei excursii tinem legatura cu dansele.Adela nimeni alta decat sotia mea pentru care am o deosebita dragoste,iubire si respect tine legatura cu prietenele noastre.Acestea avide de cunoastere,frumos,de drumetii ne informeaza de carti bune ce merita citite,multe fiind doar la anticariate,exista un permanent schimb de poze de la vernisaje sau cladiri de patrimoniu,ne auzim telefonic,ne intersectam pe Wathsapp.Pun pariu ca cele doua prietene se regasesc fiecare in aceste randuri.
    Da OK prietene,prietene dar au si ele defecte ca orice om.De ce va mirati(glumesc),offf doamne Anca,Dana macar sa fi pus o vorba buna la ALINA sa ne crute picioarele.Dar una peste alta acum tanjim dupa acele momente,dupa Bosfor,dupa pestele mancat pe malul Marii Mediterane,dupa BAZARUL TURCESC,dupa ceaiurile lor.Eu si Adela speram ca viata ne va reuni din nou sa fim impreuna si in alte excursii si de ce nu un REMEMBER ISTAMBUL.Dragele noastre ANCA si DANA fie ca anii care vor veni,timpul,neiertatorul timp care va trece peste voi,peste noi,cu bune sau rele,cu incercari sa nu duca spre uitare aceasta legatura care s-a format chiar din seara plecarii.As indrazni sa spun ca aceasta prietenie sa fie prezenta si in momente de cumpana ale vietii cand nimeni nu se asteapta la ele, sa putem sa spunem cuiva ASTA ESTE PROBLEMA MEA !!
    Felicitari profesionistilor si profesionalismului Agentiilor de Turism :VIOTROP TREVEL,CHRITIAN TOUR,HELLO HOLIDAYS.Fie ca manageri dumneavoastra si toti care lucreaza cu actualii si viitori clienti,clientii dumneavoastra, sa gaseasca in cataloagele dumneavoastra de o ilustratie grafica de exceptie cat mai multe oferte de excursii interne si externe :sejururi,circuite cu destinate cat mai fascinante.
    Cinste efortului dumneavoastra ;OPERATORI,GHIZI,SOFERI.
    Avem o tara minunata cu oameni minunati,cu locuri de vis si suntem datori sa luptam sa aparam onoarea,demnitatea de a fi ROMAN !

    Cu aleasa stima si consideratie, BRASOV-ROMANIA
    DR.LEOVEANU T.IONUT HORIA Miercuri 29 mai 2019

  2. Ziua de luni este despre credință | Blogger Iasi | Acorduri din Suflet

    iulie 9, 2018 at 8:25 am

    […] pe 1 noiembrie 2016 voi pleca în pelerinaj la Locurile Sfinte. Așa cum am scris și în articolul Pelerin sau turist am căutat să mă pregătesc sufletește pentru această plecare. Am ținut să împărtășesc cu […]

  3. Workshop All About Blogging | Blogger Iasi | Acorduri din suflet | Bianca Ionel

    aprilie 29, 2017 at 7:07 pm

    […] de a pleca în pelerinaj în Țara Sfântă am participat la primul workshop marca Kooperativa 2.0 Iași ținut de Andreea […]

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs
Cum a fost la Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs

Proiectul cultural Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs găzduit de Centru Cultural Casa Artelor, pe 22 octombrie 2016...

Închide