Primul zbor cu avionul

Primul zbor cu avionul a fost pe 18 iulie 2016. Am avut câteva emoții, dar consider că le-am gestionat cu succes. Despre bagajul pe care l-am avut, am povestit în articolul anterior. Cum au decurs lucrurile de la aeroportul din Bacău până la cel din Bologna și înapoi, aflati mai jos.

Biletele le-am cumpărat online. Checkin-ul l-am făcut tot online și am printat pdf-ul primit pe email. Din păcate, am fost nevoiți să mai facem un checkin și la aeroport. Am primit boarding pass-ul, cu numărul zborului și locul în avion, cel ales în momentul în care am cumpărat biletele. Aici se încheie pasul 1, checkinul.

Pasul 2 – Controlul de securitate și acte

Cu buletinul și boarding pass-ul primit de la checkin m-am îndreptat spre controlul de securitate. Aici, am scos din bagaj aparatul foto DSLR și l-am pus într-o tăviță alături de cabluri și încărcător. În altă tăviță am pus punguța transparentă cu produsele lichide. Și în tăvița trei am pus papucii. De ce? Papucii aveau încheietoarea de metal. În momentul în care aș fi trecut prin poarta de control aceasta ar fi făcut semnalat faptul că am ceva metalic. Toate tăvițele, alături de bagaj se pun pe o bandă și sunt fi scanate. După scanarea lor și a noastră prin poarta de control, am luat toate lucrurile și le-am pus înapoi în bagaj.

De aici urmează verificarea actului de identitate sau a pașaportului, în funcție de destinație. Dacă totul este ok se va permite trecerea în camera de așteptare pentru îmbarcare.

Pasul 3 – Îmbarcarea

Până la îmbarcare toată lumea așteaptă frumos. În momentul îmbarcării, dacă pasagerii sunt în proporție de 95% români, începe nebunia. De ce? Pentru că nu știu să formeze rânduri. Lângă rândul format inițial s-au mai format încă cinci. Subtil, câte un pasager se mai băga în fața ta, de parcă decola avionul fără el.

La noi lumea nu știe să stea la coadă, la noi se stă la cozi.

După ultima verificare ne-am îndreptat, unii buluc, alții în liniște către autobuzul ce ne-a dus la avion. Cei care au locurile în față ar fi trebuit să se aseze la un rând la ușa din față, iar cei cu locuri în spate, la ușa din spate. Din păcate în România lumea s-a îmbulzit la ușa din față. În Italia am fost direcționați. În avion, mi-am pus bagajul în locul de deaspra scaunului și am ascultat instrucțiunile date de către echipajul de bord. Mi-am pus centura, mi-am închis telefonul și am așteptat decolarea.

Dispozitivele electronice se închid în avion pentru a nu influența recepționarea corectă a semnalului de zbor, a radarelor de bord și a instrumentelor de ghidaj. Mai simplu, pentru siguranța noastră!

Pasul 4 – Decolarea

Dacă ar fi să compar cu ceva decolarea, ar fi cu senzația pe care o ai când urci cu liftul.

Pasul 5 – Zborul

Au urmat 2 ore în care am privit cerul, norii și m-am bucurat de priveliște. La întoarcere, nu au fost 2 ore prea liniștite. Am prins mici turbulențe, unii pasageri și-au uitat manierele pe acasă. Un copil de 5-6 ani a împins picioarele în scaunul meu tot zborul, fără ca mama lui să-i atragă atenția nici măcar o dată. Alt copil, în timpul turbulențelor se cățăra pe scaunul din față în timp ce mama lui statea lejer pe net.

Cred că poți avea o călătorie liniștită și cu un copil în avion. Poți să îi explici ce se întâmplă, cum se întâmplă și îl înveți să stea liniștit pe toată perioadă zborului. Fără a se urca pe scaune, fără a deranja alți pasageri.

Deși semnalul luminos pentru centuri era aprins, deși ni s-a spus să ne punem centurile, 80% din pasageri au ignorat acest lucru. Erau români. Din păcate nu aveau un comportament tocmai adecvat. Au fost persoane care s-au și descălțat, de sadale. Au fost persoane care au ignorat total faptul că telefoane ar trebui ținute închise la decolare și aterizare. Din păcate, acum înțeleg de ce suntem atât de criticați de străini.

Pasul 6 – Aterizarea, e ca și coborâtul cu liftul. Cu 15-20 de minute înainte de aterizare echipajul de bord ne-a anunțat și ne-a recomandat să ne legăm centurile și să le păstrăm așa până la stingerea semnalului luminos pentru centuri. Din păcate, din nou, nu toată lumea a respectat acest lucru. La aterizare, am observat că aproape toată lumea aplaudă.

Nu este necesar să aplauzi la aterizarea avionului. Poate era o practică întâlnită acum 30 de ani, dar acum nu îi văd rostul.

La dus, pasagerii au așteptat să aterizeze avionul și să se oprească motorul înainte de a sări pe bagaje. La întoarcere, avionul era în mișcare, semnalele luminioase încă nestinse și 70% din pasageri erau cu mâinile pe bagaje. Alții deja la ușa nedeschisă.  A fost alegerea lor să aștepte în picioare în fața ușii nedeschise încă 5 minute. După coborâre am fost preluați cu un autobuz și a urmat ultimul pas, controlul actelor.

Semnalele luminoase ar trebui respectate, la fel și ordinea după aterizare, până la deschiderea ușilor.

Pasul 7 – Controlul actelor a fost rapid. Din nou așeazarea la un rând nu s-a dovedit a fi cunoscută și s-au format vreo 5 și o îmbulzează de nedescris. Am așteptat să se termine nebunia, i-am lăsat pe toți grăbiții în față. Am fost printre ultimii care a trecut de control, în liniște și pace.

Cam așa s-a desfășurat pentru mine prima experiență cu avionul. Am rămas cu un gust amar după tot comportamentul unora, dar poate în timp se vor schimba lucrurile.

Îmi doresc să mai zbor și să văd cum după aterizare și deschiderea ușilor cei din primele rânduri se ridică, își iau bagajele și coboară, și treptat acest lucru să fie facut până la ultimul pasager. Nu toți buluc, nu toți grămadă. Toți ne grăbim să ajungem acasă, să îi vedem pe cei dragi, dar asta nu înseamnă că uităm să îi respectăm pe cei din jur.

 

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre bianca ionel blog
Jetpack site_inaccessible bianca ionel blog
Jetpack site_inaccessible

Așa cum am promis, astăzi vorbim despre o eroare destul de întâlnită pe Wordpress în momentul activării pluginului Jetpack, site_inaccessible....

Închide