Procesul slăbiciunii

Am corpul imoblizat în fața slăbiciunii. Nu e prima data când în mintea mea se duc procese. Sute și mii de gânduri, scenarii și nici o soluție mă țin la limita dintre rațional și absurd. Poate absurd e prea dur pentru tot ceea ce ar putea fi definit a fiind liric de orice scriitor. Am o sensibilitate accentuată, de vreme, de stări, de mine.

Sunt imobilizată între cele două și pierdută într-o așteptare a unei soluții. Eu sunt omul ce are mereu rezolvări la orice. Ironic sau nu, acum mă învârt în cerc în căutarea uneia. Mă trezesc în fața unor răni mai vechi, mă împiedic de coaja unor cicatrici uitate. Mă plimb în fața pragului precum un ceas ce a stat. Mă simt îngrădită de propriile stări.

Procesul slăbiciunii începe

În mijlocul nebuniei conștiința se chinuie să își preia rolul de judecător.
– Onorată Instanță am obosit!

Emisfera dreapta și cea stângă se află în impas. Și-au încheiat pledoariile pentru fericirea pierdută pe drum și încrederea încătușată la bară. Martorii obosiți de povestea deja cunoscută, par indiferenți la tot ce se întâmplă. Pe ei cade greul în nopțile prea lungi și diminețile prea matinale. Perna oftează, iar pilota m-ar strânge în brațe. Un martor mișcat de circumstanțe poate influența pe restu? Aștept verdictul ca un copil cadourile de Crăciun.

– Totul e în capul tău! Ar fi bine să te relaxezi. Inspiră, expiră, inspiră, expiră, inspiră…
– Asta e tot? Un exercițiu de respirație?
– Raționalul așteaptă să te preia.

Și eu îl aștept ghemuită în scaun. Respir și apăs greoi pe fiecare tastă. Am conștientizat motivul slăbiciunii și urmează închiderea lui. L-am prins de mână și i-am promis că nu-l voi uita într-un colț întunecat. I-am promis că îl voi vizita și într-o zi îl voi elibera.

Citește și >>  Vin la cină

Poți să-ți privești slăbiciunea fix în ochi și să te simți liber?

14 Comments

  1. Claudia's Choice

    noiembrie 14, 2017 at 2:04 pm

    Patesc si eu des sa dau amploare lucrurilor in capul meu, candde fapt sunt mai putin importante.

  2. Oana D.

    noiembrie 13, 2017 at 7:59 am

    Am invatat, in timp, ca si slabiciunile sunt acolo, pt ca la un mom. dat sa te fereasca de ceva, sa te ajute…

  3. Catalina Coman

    noiembrie 12, 2017 at 9:36 pm

    Cel mai greu e sa ne recunoastem slăbiciunile. După, e mult mai usor sa le controlăm.

  4. Iasmina

    noiembrie 12, 2017 at 5:53 pm

    Îmi place să citesc astfel de cugetări, mi-ai dat de gândit. Slăbiciuni toți avem, dar cred că le putem învinge numai privindu-le în ochi, recunoscându-le. Apoi să căutăm eliberarea, soluția și forța care e tot acolo, în noi.

  5. Aguritza

    noiembrie 12, 2017 at 11:45 am

    interesanta tematica articolului, mi-a placut mult! Trebuie sa tinem cont ca recunoasterea slabiciunilor nu inseamna ca suntem mai prejos decat ceilalti…

  6. Georgiana Sabina

    noiembrie 11, 2017 at 11:13 pm

    E o tema pe care as putea sa vorbesc ore in sir, imi plac mult articolele de genul, felicitari!

  7. violeta balaban

    noiembrie 11, 2017 at 10:53 pm

    E foarte greu sa fim sinceri, sa recunoastem slabiciunile…ar fi multe de spus.

  8. Raluca Brezniceanu

    noiembrie 11, 2017 at 10:33 pm

    Poti sa-ti privesti slabiciunea in ochi si sa te simti liber numai daca esti judecatorul ei. Eu as face-o scapata de pedeapsa pe slabiciune, dar i-as da de inteles ca scapat ca prin urechile acului si tura viitoare o poate astepta o noapte-doua la gherla.

  9. Mihaela

    noiembrie 11, 2017 at 12:14 pm

    Am incercat si eu faza cu inspira expira dar e destul de greu de facut. Asa ca strang din dinti si ii dau inainte orice ar fi ca nu degeaba sunt capricorn.

  10. Mihaela Curea

    noiembrie 11, 2017 at 11:24 am

    Incerc sa le recunosc si sa le corectez pe cât posibil, pentru că asa ar fi mai bine pentru sufletul meu.

  11. Cristina Barbieru

    noiembrie 10, 2017 at 2:25 pm

    E greu, tare greu sa fim sinceri si sa ne recunoastem slabiciunile, care uneori ne inving.

  12. Oana

    noiembrie 10, 2017 at 11:22 am

    Trebuie sa ne asumam si sa ne recunoastem slabiciunile 🙂

  13. coco

    noiembrie 10, 2017 at 10:57 am

    e destul de greu sa constientizezi motivul nemultumirilor, de multe ori nu realizezi adevaratul motiv decat mai tarziu!

  14. Antoaneta

    noiembrie 10, 2017 at 10:48 am

    Este nevoie de multa sinceritate cu tine insati ca sa iti recunosti propriile slabiciuni, dar mai ales sa le infrunti. De multe ori educatia sau mentalitatea te impiedica sa constientizezi macar ce simti darmite sa realizezi ce masuri poti lua.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
Vin la cina bianca ionel blogger iasi
Vin la cină

E a doua seară în care serversc vin la cină. Doar vin, cărți și gânduri prea libere ce dansează în...

Închide