Reflexia şi refracţia sufletului în oglindă (I)

Ce vedem când ne uităm în jurul nostru, dar mai ales ce vedem când ne privim noi în lumina critică a propriilor ochi, în oglindă?
Pe noi, pe noi îmbrăcaţi în criticile celor din jur, sau pe noi cu masca ce am purtat-o întreaga zi, sau ce urmează să o purtăm pentru a ne „proteja„?
Vorbeam în postarea anterioară despre noi în faza în care ne respingem pentru tot ceea ce suntem. Cum arătăm în oglindă în aceste momente?
Nu vreau să ştiu!” – cu siguranţa aceasta ar fi prima replică a oricărei persoane care se respinge. Acea persoană fuge de tot ce e în jur, dintr-un singur motiv: să nu sufere!

Dar, hai să vedem, ce ne arată oglinda: un corp contractat, cu o permanentă senzaţie de lipsă a unei părţi a corpului, cu o discordanţă între partea superioară a corpului şi cea inferioară, cu o aplecare a părţii superioare spre faţă, ce lasă  impresia de împăturire în două, adăugându-se o privire goală şi plină de teamă. Toată această apariţie e îmbrăcată cu tendinţa permanentă de fugă şi o incapacitate de integrare.

Ce face corpul ce-l priveşti în oglindă?

În general fuge de tot, nu se ataşează de lucrurile materiale, se poziţionează cât mai sus cu putinţă şi are impresia că nu-şi va putea găsi niciodată fericirea în această lume. Toate acestea le compensează cu o atitudine intelectuală, fiind un cunoscător recunoscut a multor domenii şi întotdeauna va veni cu replici demne de apreciere. Pentru el lucrurile materiale vor fi mereu superficiale, banii nu îl vor face niciodată fericit. Deşi deţine toate acestea, care l-ar detaşa uşor de mulţimea comună, el se simte „nul„, strivit, sufocat şi speriat de tot ce îl înconjoară.

Toate acestea arată clar, că în faţa oglinzii se află o persoană cu o rană dureroasă, cauzată de respingere. Atenţie! Nu e vorba de respingerea celor din jur, ci de propria respingere, care atrage şi alte situaţii în care respingerea vine din exterior.

Respingerea de sine creşte frica unei respingeri exterioare.

E o stare pe care puţini au curajul să o recunoască la ei, dar cu toţii putem să o vedem la cei din jurul nostru. În general, dacă în cercul nostru de prieteni sunt astfel de persoane, cu siguranţă şi noi suferim de aceeaşi rană, pentru că avem tendinţa de a ne apropia de oameni care sunt la fel cu noi. Am judecat vreodată aceşti oameni? Le-am reproşat lucruri? Atunci, să ne amintim că le reprosăm celor din jurul nostru ceea ce nu vrem să recunoaştem la noi înşine.

Dacă sentimentul de ruşine s-a instalat în acest moment în tine, pentru că vrei să ascunzi ceea ce simţi şi te regăseşti în aceste rânduri, ai face bine să respiri adânc şi să incerci să-ţi desprinzi masca de pe faţă, pentru a putea fi tu, pentru a putea fi liniştit şi fericit. Eşti conştient de rana ta? Vrei să o vindeci, să o coşi chiar tu cu încrederea şi convingerea că nu se va mai deschide niciodată?

Dacă răspunsul este „da”, atunci uite ce poţi face :

1. Dă jos masca!
2. Acceptă-te aşa cum eşti!
3. Ai curajul şi simte durerea!
4. Renunţă să mai cauţi perfecţiunea şi implicit va dispărea şi teama că vei fi judecat!
5. Acceptă situaţiile aşa cum sunt, fără a intra în panică!
6. Începe să te apreciezi!
7. Ai încredere în tine!
8. Devin-o stăpânul propriei tale vieţi!
9. Nu te arunca în droguri, alcool, dulciuri pentru a-ţi calma durerea!
10. Învaţă să ierţi şi să te ierţi!

1 Comment

  1. Blogger ieșean | Blogger Iasi | Acorduri din suflet | Bianca Ionel

    aprilie 29, 2017 at 6:58 pm

    […] Ca orice om am şi eu o masca.  Una ce îmi ascunde sensibilitatea şi uneori tristeţea. În zilele de astăzi a fi sensibil e un mare defect şi de aceea e nevoie să ascund asta cât mai bine.  Oamenii la care ţin cu adevărat şi fac parte din viaţa mea sunt cei în faţa cărora nu port nici un fel de mască. […]

  2. adriana

    ianuarie 23, 2014 at 12:23 pm

    sunt intru totul de acord cu randurile asternute,E greu sa aplici cele scrise,sincer din proprie experienta pot sa spun ca am reusit majoritatea propunerilor,mai putin punctul 4 si 9. ma consider o luptatoare si sunt convinsa ca voi reusii sa le pun in practica si pe cele doua.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Motivație
Evoluţia este un scop, nu o opţiune!

Mă întreb zi de zi care este scopul meu pe acest pământ şi de fiecare dată îmi servesc la fileu...

Închide