Reprimare vs control

Aşa cum am promis aici, revin cu un articol despre reprimare şi control tot inspirat de carte lui Osho.

Acum ceva timp credeam că reprimarea sentimentelor este arma celor puternici, treptat am înţeles că nu era o armă ci mai mult o metodă de a te autodistruge. Osho mi-a confirmat ceea ce eu credeam.
Exprimarea înseamna viata, reprimarea înseamna sinucidere. De ce se reprima atât de mult omul, pâna când devine bolnav? Deoarece societatea îl învata sa se autocontroleze, nu sa se transforme, iar calea transformarii este complet diferita. Mai întâi de toate, ea nu are nimic de-a face cu controlul. Ea este chiar opusul acestuia.
La ora actuala, psihologii afirma ca aproape 80% din boli sunt cauzate de emotiile reprimate. Marea majoritate a atacurilor de cord sunt manifestari ale mâniei reprimate în inima, ale urii care a otravit inima.
Asadar, regula este urmatoarea: controlul reprima, iar transformarea exprima.”

Acest procent de 80% ar trebui să ne pună pe gânduri şi să conştientizăm că ne facem rău.N-ar fi nici prima şi nici ultima oară când ne facem rău, când uităm de noi, de sufletul nostru şi de ceea ce ne reprezintă cu adevărat.Rezolvarea e mai mult decât simplă, aşa cum o prezintă Osho.

Nu trebuie însa sa va exprimati în fata celorlalti, caci „ceilalti” sunt irelevanti. Data viitoare când va veti simti enervati, alergati de zece ori în jurul casei, apoi asezati-vă sub un copac si constatati ce s-a întâmplat cu mânia. Aceasta a disparut, dar fara a fi reprimata, fara a fi controlata, fara a fi descarcata asupra altor persoane. Daca va descarcati mânia asupra altor persoane, creati un lant de evenimente, caci si ceilalti sunt la fel de necopti ca si voi, la fel de inconstienti. Ei se vor descarca la rândul lor asupra voastra, caci si-au reprimat la fel de multa mânie. Se creeaza astfel un lant de evenimente: voi va descarcati asupra lor, ei se descarca asupra voastra, si astfel deveniti dusmani.
Nu va mai descarcati mânia asupra altora. Este ca si cum ati vomita: nimeni nu se duce sa vomite pe altcineva. Mânia are nevoie de o clisma. Va puteti duce în baie sa vomitati! în acest fel, va veti curata organismul. Cine îsi suprima voma se simte îngrozitor; cine se elibereaza prin voma se simte din nou bine, sanatos, neîmpovarat. Ati mâncat ceva toxic si organismul a respins mâncarea. Nu are nici un rost sa va fortati stomacul sa accepte ceea ce nu doreste. Mânia este un proces similar, dar la nivel mental. Ati ingerat ceva toxic, iar psihicul dumneavoastra doreste sa îl elimine, dar nu aveti nici un motiv sa aruncati acest deseu asupra unei alte persoane. Din cauza acestui risc, societatea îi învata pe oameni sa se controleze.

Pare cunoscut procesul acesta cu alergatul şi cu descărcatul mâniei într-o activitate care să ne ajute. Cred că e o metodă foarte cunoscută şi aplicată în general pe cei care aleg să rezolve orice situaţie cu pumnul. Ei bine, consider că putem să alergăm şi când suntem supăraţi sau să facem orice altă activitate care să ne liniştească. Eu cânt, când sunt tristă, nervoasă, când simt nevoia să sparg o farfurie, cânt sau ascult muzică. Acesta e modul meu de a mă calma. Fiecare trebuie să-şi găsească liniştea în ceva, în sport, în muzică, în lectură, în orice benefic pentru organism.

Spontaneitatea înseamna sa nu actionezi în conformitate cu un plan prestabilit. Practic, nu erati pregatit sa faceti ceva. Actiunea s-a nascut de la sine, ca un fel de raspuns. Este important sa întelegeti aceste lucruri. Mai întâi de toate, exista o deosebire între reactie si raspuns. Reactia este dominata de cealalta persoana. V-a insultat, sunteti mânios, dupa care reactionati în virtutea mâniei dumneavoastra. Asta înseamna reactie. Nu puteti vorbi de independenta; oricine va poate influenta într-o directie sau alta. Va simtiti imediat afectat; oricine va poate santaja emotional. Reactia este o forma de santaj emotional, înainte nu ati fost mânios. Altcineva v-a insultat, iar insulta lui v-a generat o stare de mânie. Apoi, aceasta conduce la actiune.
Raspunsul se naste din libertatea individuala. El nu depinde de altcineva. O alta persoana va poate insulta, dar dumneavoastra nu va simtiti mânios. Dimpotriva, va puteti gândi cu detasare: oare de ce va insulta? Poate ca are dreptate, în acest caz, ar trebui sa-i fiti recunoscator, în nici un caz sa va înfuriati. Poate ca nu are dreptate, în acest caz, ce rost are sa va încarcati inima cu povara mâniei?
Emotiile nu va vor ajuta niciodata sa deveniti o personalitate plenara, integrata. Ele nu va vor forja un suflet de otel. Veti ramâne doar o bucata de lemn moale, dusa de valuri încolo si încoace, fara sa stiti niciodata unde sau de ce.
Emotiile îl orbesc pe om exact la fel ca si alcoolul. Uneori, ele poarta nume frumoase, precum iubire, sau dimpotriva, nume urâte, precum mânie, dar este cert ca din când în când trebuie sa va maniati pe cineva. Acest lucru va linisteste.
În India, puteti vedea uneori câini care se acupleaza pe strada, în timp ce oamenii arunca în ei cu pietre. Sarmanele creaturi nu fac rau nimanui. Ele îndeplinesc acelasi ritual biologic ca si voi, dar nu se ascund prin case. si o multime întreaga se repede sa arunce cu pietre în ei, sa-i ia la bataie – ce comportament ciudat! Oamenii simt nevoia sa se înfurie din când în când, la fel cum simt nevoia sa se iubeasca uneori, sau câteodata sa urasca.
Traiti, dansati, mâncati, dormiti, dar faceti toate aceste lucruri cât mai plenar cu putinta. si nu uitati: ori de câte ori va surprindeti ca aveti o problema, alungati-o imediat. Atunci când patrunzi adânc în problema, ai nevoie de o solutie. Chiar daca descoperi o solutie, din ea se vor naste alte o mie de probleme. Daca ratezi primul pas (eliminarea problemei), esti prins în capcana. Ori de câte ori simtiti ca va afundati într-o problema, deveniti constienti, alergati, sariti, dansati, dar nu continuati sa va scufundati în ea. Faceti imediat altceva, astfel încât energia care a creat problema sa devina fluida, sa se dezghete, sa se topeasca, reintegrându-se astfel în cosmos.
Oamenii care nu se înfurie niciodata si care îsi controleaza în permanenta emotiile sunt foarte periculosi. Feriti-va de ei, caci va pot ucide. Daca sotul dumneavoastra nu se înfurie niciodata, faceti o plângere la politie. Sotul care se înfurie din când în când este un om normal; nu trebuie sa va temeti de el. Cel care nu se înfurie niciodata va exploda însa la un moment dat si va va pune perna în cap. Va actiona atunci ca si cum ar fi posedat. Asta este ceea ce au povestit marii criminali, dintotdeauna. „Am comis crima, dar eram posedat”. Cine i-a posedat? Propriul lor subconstient, inconstientul reprimat care a explodat.
Sensibilitatea creste odata cu luciditatea. Controlul înabusa sensibilitatea, care moare. Acest lucru face parte din mecanismul controlului: numai cei morti si insensibili nu vor fi afectati de nimic. Corpul lor se transforma într-o citadela, într-o fortareata care îi poate apara de orice, inclusiv de propriile lor emotii. Acesti oameni nu mai pot fi afectati de nimic, nici de iubire, nici de ura, dar controlul lor este platit cu un pret foarte mare, absolut inutil. El devine scopul suprem în viata: cum sa te controlezi. Rezultatul este moartea! Tot acest efort de a te controla în permanenta îti rapeste energia, asa ca nu îti mai ramâne decât moartea.
Viata însasi devine un proces amortit, lipsit de suflu. O duci mai departe, dar nu stii de ce. Cea care ne învata sa controlam si sa condamnam este societatea, caci procesul începe în copilarie, iar copiii nu pot controla decât ceea ce condamna.
Mintea poate juca jocul linistii, al lipsei de gânduri, de emotii, dar acesta nu este un proces spiritual, ci doar o reprimare. Gândurile si emotiile nu dispar, sunt cât se poate de vii, gata oricând sa iasa la suprafata si sa loveasca. Asa-zisele religii si toti sfintii lor au cazut deseori în capcana acestui gen de linistire a mintii. Daca te asezi în tacere si încerci sa îti controlezi gândurile, sa îti reprimi emotiile, treptat, acest proces devine o obisnuinta. Aceasta este cea mai mare amagire posibila, caci totul ramâne de fapt la fel, nimic nu se schimba pe fond, desi aparent v-ati transformat.

Dincolo de toate aceste rânduri, Osho ne învaţă să fim noi, să ne iubim şi să ne acceptăm aşa cum suntem. Să conştientizăm părţile noastre negative şi să le folosim în domenii şi direcţii care ne pot ajuta să creştem, să ne valorificăm ca şi oameni. Cred că înainte de tot trebuie să învăţăm să ne iertăm pentru toate momentele în care „eram posedaţi”, să ne iertăm că nu am fost capabil să ne lăsam liberi şi în fiecare zi să ne eliberăm de sub propriile gânduri şi să căutăm liniştea în noi.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Motivație
Emoţii sau sentimentalism

[box] "Noi ne-am educat mintea astfel încât sa se exprime tot timpul, ignorând în schimb inima"- Kahlil Gibran[/box] Am citit...

Închide