Să ne amintim de noi

Lucrez de aproape doi ani de zile în aceeaşi firmă şi aş putea spune că lucrurile sunt cam identice cu o relaţie. La început totul bine, frumos, armonie, team builinguri în fiecare lună şi treptat tot mai puţine, până la deloc. Ultima noastră ieşire a fost în 2013 prin mai, cred că de ziua şefului, dar de atunci, pauză. Într-un mediu plin de stres ca al meu, unde clienţii tot timpul mai vor ceva, când un site îşi schimbă designul şi funcţionalităţile de la o zi la alta pur şi simplu ai nevoie de un loc unde să te rupi de tot şi să te relaxezi.

Îmi amintesc cu drag de vremea studenţiei şi de excursiile făcute cu asociaţia studenţească în care am fost voluntară timp de 5 ani de zile. Mereu găseam jocuri atât pentru membrii vechi, cât şi pentru cei noi, mereu ne reinventam şi ne supuneam la tot felul de probe fie ele uşoare, complicate sau pline de adrenalină.
Din exterior ai fi putut spune că noi plecam mai obosiţi decât veneam, adevărul este că plecam relaxaţi, pentru că oboseala noastră e mai mult dată de lipsa chefului de a mai face ceva, de monotonia zilnică, de taskurile care nu se mai termină, de prea multe puncte puse pe i. Şi eu dau vina pe oboseală de fiecare dată când nu mai am chef de ceva, şi tu, cititorule, dai vina pe oboseală, toţi o facem, pentru că toţi avem nevoie de un moment de relaxare.
Proba 7 de la Super Blog 2014 m-a făcut să îmi doresc un weekend în care să mă relaxez.
Unde?
Oriunde, numai departe de Iaşi să fie.
Totuşi, unde?
La Straja! Vreau să mergem tot biroul acolo. Să nu ne luam laptopurile, să ne închidem telefoanele, să îi luam şi pe cei dragi cu noi, că fără ei nu e frumos şi să plecăm în vacanţă la Straja.
Ce să facem acolo? E frig, e toamnă, nu avem zăpadă…hai să mai căutăm motive să stăm acasă, nu?
Să mergem în parcul de aventură Staja şi să ne testăm limitele!
Vor fi care vor zice că fac asta zilnic, mda…ştiu, ne testăm limitele răbdarii, limitele puterilor noastre de a rezista la stres, la ore suplimentare, la tot ce ne face viaţa nebună la muncă şi la tot ce ne face să ne dorim să plecăm acasă.
Vor fi care îmi vor spune că avem şi prin Iaşi un parc de ăstă…
O fi, dar e Iaşi, e de ajuns să vii din parc şi să te enerveze unul care doarme în trafic sau altu care a parcat de aiurea şi ţi-a blocat maşina, e de ajuns să îţi spună copilul tău că vrea mai repede acasă că l-a sunat Gigel şi vor să iasă la mall şi lista e lungă…
Eu dacă aş fi şef sau team leader mi-aş lua toată echipa la un team building la Straja împreună cu toată familia. De ce?Pentru a le arată că dincolo de tot mă interesează omul, familia lui şi caracterul lui.
Pentru a îi cunoaşte dincolo de imaginea pe care o prezintă la birou, dincolo de seriozitate şi profesionalism.
Pentru a vedea ce îi motivează cu adevărat şi ce principii îi unesc când vine vorba de echipă, de lucru în echipă.
Pentru a vedea pe cine mă pot baza dacă în viaţa mea apare o problemă, cine poate fi mâna mea dreapta.

Dincolo de toată adrenalina şi aventura de acolo, de toate momentele în care aş cadea şi aş fi motiv de amuzament, ar fi satisfacţia că am reuşit să depăseşc acel zid, acea delimitare mai mult presupusă decât reală.
Suntem oameni, nu roboţei, nu maşini care scriu cod. Avem gânduri, emoţii, dorinţe. Unii din noi avem blog, avem o pasiune pentru muzică, suntem altceva când plecăm de la muncă, cel puţin eu reuşesc să mă relaxez prin altceva, dar am colegi care trăiesc prin muncă şi pentru muncă, am colegi atât de dedicaţi programării încât nu ştiu să se relaxeze, nu au prieteni, nu au o viaţa socială. Pentru acei colegi e nevoie de momente în care toată firma să se recreeze, să se bucure de natură, de linişte, să se cunoască şi să se ajute.
Am certitudinea că după un astfel de team building şi atmosfera la birou va fi diferită şi viaţa noastra va fi altfel, noi vom fi altfel.

La birou, în familie, în organizaţia din care facem parte e nevoie de o gură de aer, e nevoie de o pauză, e nevoie de altceva.
Tu, ca cititor, ai nevoie de o pauză! Ai nevoie să închizi laptopul şi să uiţi de tot ce faci într-o zi, să uiţi să pui puncte pe i şi să respecţi acelaşi traseu, ai nevoie să te supui la provocări, să îţi testezi limite dincolo de cercul tău de confort, dincolo de ce faci zi de zi.

Uităm să trăim, uităm să ne bucurăm, uităm să fim noi. Preferăm să privim poze pe site-uri, să dăm like la pozele prietenilor din vacanţe, să ne agăţăm de gât un afiş mare cu „noi muncim şi suntem obosiţi” şi să ne limităm viaţa la un drum spre birou şi spre casă.

Nu ai vrea să îţi vezi copilul aici? Nu ai vrea să fii tu aici?

ParcAventura

sursă foto: http://www.alpinstraja.ro/galerie_foto.php?galerie=parc_aventura

  1. Bianca Ionel - Acorduri din suflet

    noiembrie 11, 2014 at 10:59 am

    […] Vă povesteam într-un articol ce aş face eu ca şef şi cum mi-aş duce oamenii într-un team building la Straja şi m-am gândit să nu fie totul doar o poveste ci să vin şi cu idei şi să vă povestesc exact ce mi-aş dori să fac, poate, poate dă şi seful meu peste acest articol şi ne face o surpriză. Să recapitulăm ideile de la care am plecat în articolul de aici: […]

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
Dacă n-ar fi existat…

Dacă n-ar fi existat... Dacă n-ar fi existat Pământul oare pe ce planetă aş fi trăit acum? Dacă n-ar fi...

Închide