Sculptură în suflet

Sculptură în suflet

Eşti prea departe de mine,

Sau sufletul tău a ars de frig

Pe cerul nopţii plin de suspine,

Pe perna mea din pene ce dor aprig?

M-ai sculptat cu dorinţă şi durere

M-ai ars în lacrimi de dor reci,

Ai suflat peste mine iluzii şi putere,

Apoi te-ai gândit că e timpul să pleci.

Ai lăsat o daltă în sufletul meu

Ai zâmbit şi te-am lăsat să revii

Să termini de şlefuit ce e al tau

Să-mi dai strălucire şi să mă învii.

Ţi-ai dezgheţat paşii în inima mea,

Ai acoperit-o cu refrene ce dor,

Ai invocat pretexte şi extreme

Şi cuie prea multe aruncate-n decor.

Te-aş strânge la piept cu iubire,

Dar m-ai lăsat plină de colţuri

Ce ţi-ar face răni dintr-o privire

Şi-ar lăsa urme adânci de tocuri.

Te-aş săruta cu drag pe frunte,

Şi-aş fugi prin tine ca vântul,

Ţi-aş lăsa visele mele în minte

Şi puterea de a opri timpul.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Poezie
Invitaţie la lectură

Zilele trecute am descoperit un site nou, unde am decis să-mi public una din poezii şi o dată cu publicarea...

Închide