Sculptură în suflet

Sculptură în suflet

Eşti prea departe de mine,

Sau sufletul tău a ars de frig

Pe cerul nopţii plin de suspine,

Pe perna mea din pene ce dor aprig?

M-ai sculptat cu dorinţă şi durere

M-ai ars în lacrimi de dor reci,

Ai suflat peste mine iluzii şi putere,

Apoi te-ai gândit că e timpul să pleci.

Ai lăsat o daltă în sufletul meu

Ai zâmbit şi te-am lăsat să revii

Să termini de şlefuit ce e al tau

Să-mi dai strălucire şi să mă învii.

Ţi-ai dezgheţat paşii în inima mea,

Ai acoperit-o cu refrene ce dor,

Ai invocat pretexte şi extreme

Şi cuie prea multe aruncate-n decor.

Te-aş strânge la piept cu iubire,

Dar m-ai lăsat plină de colţuri

Ce ţi-ar face răni dintr-o privire

Şi-ar lăsa urme adânci de tocuri.

Te-aş săruta cu drag pe frunte,

Şi-aş fugi prin tine ca vântul,

Ţi-aş lăsa visele mele în minte

Şi puterea de a opri timpul.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
Jurnalul unui nebun

Dostoievski spunea că "atunci când te afli printre nebuni, devii şi tu un nebun, ba mai mult, găseşti că nebunia asta...

Închide