Şi pansamentul îţi poate face rană…

Totul începe când crezi că eşti imun la tot ce implică sentimente.

După ce ai decis să îţi laşi rănile neacoperite, după ce ai turnat alcool medicinal pe ele şi ai rupt de fiecare dată coaja proaspăt prinsă în speranţa că vei leşina de durere, te decizi să alergi prin ploaie. Altă dată o simţeai, rece cum îţi udă pielea şi îţi plăcea. Acum te ghemuieşti sub umbrelă şi te fereşti de orice strop de frică să nu descoperi iar bucuria ce o găseai înainte în ea.
Ţi-e frică de un simplu gest, ţi-e frică de tot ce ţi-ar putea porni avalanşa de trăiri, de tot ce ţi-ar face ochii să strălucească.

bandages-bed-hand-lie-down-stretch-Favim.com-195003
Alegi să nu te izolezi de lume ca până acum, alegi să fii sociabil, să zâmbeşti aşa cum poţi şi să fii tu.
Îţi simţi rana, te doare, dar e o durere ce face parte din tine, te-ai obişnuit cu ea.
Treptat începi să trăieşti, să ai momente când te bucuri din toată inima, eşti fericit, simţi că durerea începe să dispară.

Fără să îţi dai seama, rana are pansament şi îţi va face altă rană în ziua când îl vei simţi că se dezlipeşte de tine.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Motivație
Reflexia şi refracţia sufletului în oglinda (II)

" Orice ţel abandonat devine scorbura. " - Vasile Ghica Aş putea alege să interpretez afirmaţia lui Vasile Ghica şi...

Închide