Tăcerea e cea mai simplă variantă

Am zile în care cred cu tărie că tăcerea e cea mai simplă variantă. Sunt acele zile în care obosesc să sper, să cred și să te cred. Sunt acele zile în care paharul cu pretexte și scuze e prea plin și se varsă în sufletul meu. Știu, ai să-mi spui că lacrimile mele de adolescentă nesigură pe ea fac acel pahar să fie atât de plin. Și totuși, te-ai întrebat vreodată de ce tac?

Noi femeile avem mereu ceva de spus, chiar și când nu avem, găsim. Facem subiecte de conversație și din orice și uneori alegem să ne lăsam în brațele unei tăceri. De ce?

Pentru că uneori tăcerea e mai simplă.

Am obosit să aștept ziua în care să-ți fiu prezent. În momentul ăsta nici nu-mi pasă. Simt că îmi pierd încrederea în tine și ai să mă întrebi mirat și nevinovat „De ce?”.

Am o sută și o mie de motive pe care mi le neg zilnic, doar pentru a crede în tine încă puțin, încă o zi, încă o secundă. Mă mint singură, sunt conștientă de asta. Minciunile astea nu mă fac mai fericită, ci doar îmi alimentează speranța.

Am ajuns în punctul în care mă privesc și mă întreb cât de naivă pot fi încât să cred tot ce spui. Cât de mult pot să simt pentru tine încât să te și compătimesc uneori, să mă enervez pentru ceea ce faci și să sufăr?!

Foarte… de asta am și ales tăcerea. Aș putea să-ți spun tot ce cred, așa ar fi sănătos. Dar, aleg să tac. Pentru că simt că nu m-ai înțelege și mi-ai spune că exagerez.

Citește și >>  Ce i-aș spune copilului meu în prima zi de școală?

Nu te suport când îmi tăgăduiești emoțiile!

De parcă știi tu mai bine decât mine ce simt și cum mă simt.

E un zid între noi, un zid prea mare și am obosit să urc pe el și tu tot să mai adaugi cărămizi. Am obosit să mă lipesc de el doar ca să îți simt bătăile inimii. Cât poți să simți printr-o cărămidă? Am obosit să mă mint că simt o apropiere când tot ce simt e durerea după fiecare cădere. Singurul avantaj al acestui zid e că nu mă vezi. Nu-mi vezi zbuciumul. Îmi citești uneori doar gândurile ce reușesc să treacă prin zid. Avem un zid plin de bilețele. Unele primesc răspuns, altele primesc doar tăcere. Unele se întorc și îmi alimentează speranța, altele căderea.

Sunt plină de răni. Citisem undeva că rana e locul pe unde intră lumina în tine. Din mine cred că și iese. Sunt ca o sită prin care se cerne tot și rămâne doar tăcerea.

Recunoaște, îți sunt mai simpatică atunci când tac! Și într-o zi am să tac pentru eternitate.

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

ianuarie 20, 2018

5 Comments

  1. Camelia

    februarie 13, 2018 at 7:23 pm

    Înțeleg perfect ceea ce simți (după cum am comentat și mai jos la acest articol) și îți mulțumesc pentru răspunsul tău. Am stat foarte mult să mă gândesc la cuvintele, gândurile și sentimentele tale scrise. Fiind blogger mi-am spus părerea în mediul online (pe blogul personal) despre cum văd eu această situație. Nici nu știu dacă mi-ai văzut articolul sau nu, dar îl poți considera ca un fel de răspuns pentru gândurile tale împărtășite, ca un fel de alarmă de la o persoană tăcută către o alta, iar dacă l-ai citit din întâmplare sper că nu ți-a provocat nici un fel de neplăcere căci nu aceasta este intenția mea. Sunt o copilă încă, așa mă voi vedea încă o lungă perioadă, dar aceste lucruri am ținut să nu le ascund, ci să le împărtășesc cu tine și cu oricine este dispus să îmi citească ideile copilărești.
    Îți urez o săptămână cât mai frumoasă, luminoasă și productivă!

  2. Alex Popa

    ianuarie 22, 2018 at 6:47 pm

    Înțeleg sentimentul dar nu pot să îl accept.
    Tăcerea e singura ta meteahnă, mă gândesc la ce ai scris și mă găsesc oripilat pentru că tu, dacă chiar simți și/sau trăiești ceea ce ai scris, te afli într-un fel de paradox, înțelegi faptul că, comunicarea este vitală oicărei relații (blogul ăsta e martor), dar alegi să nu te exprimi când ceva te afectează în mod personal.
    Părerea mea este că întotdeauna ar trebui să spui ce simți, cu voce tare.
    PS – Am spus ”meteahnă” pentru că ”lui/ei” îi convine situația, ție NU, ca atare TU ești cea care ar trebui să ia măsuri.

    1. Bianca Ionel

      ianuarie 23, 2018 at 9:59 am

      Alex, mulțumesc pentru gânduri și sfaturi. Articolul e o parte, e doar acea parte lipsită de rezolvare. Cumva rezolvarea am simțit că îi anulează din intensitate.
      Aș vrea să știi că pentru mine comunicarea e foarte importantă și ceea ce e redat mai sus e o stare prin care mulți trec. Știu că are nevoie și de continuare și de rezolvarea tăcerii, voi scrie și despre acest lucru, pentru că nu m-am limitat la tăcere.

  3. Camelia

    ianuarie 21, 2018 at 11:01 pm

    Un articol minunat ce mă face să rămân fără cuvinte! Nici nu mi-am dat seama până la sfârșit cât de mult mă regăsesc în aceste cuvinte, propoziții, fraze…
    Dar din păcate acesta este prezentul, prezent în care oamenii stau închiși în ei și nu se exteriorizează, nu își împărtășesc gândurile, dorințele, trăirile, nimic.

    1. Bianca Ionel

      ianuarie 22, 2018 at 8:18 am

      Mulțumesc Camelia! Te imbratisez cu drag.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
Hai să acționăm mai mult și să compătimim mai puțin!
Hai să acționăm mai mult și să compătimim mai puțin!

Nu m-am transformat în 2018, dar am ajuns în punctul în care îmi doresc să schimb câte ceva în mentalitatea...

Închide