Tipare

Tipare

unui suflet dificil, dar nu imposibil

Nu-ţi cer acum să rămâi,
Prefer să te ştiu liber,
Agăţat de viaţa mea şi să zgârii
Sentimentele ce plutesc în aer.

Nu-ţi cer mereu să iubeşti,
Copila ce visează lumini colorate
Într-o lume de umbre sufleteşti,
Atât de false şi bine cenzurate.

Îţi cer doar o viaţă fără costum,
Oameni cu suflet, nu doar tipare
Plafonate în tocuri şi mult fum,
Îmbrăcate într-o grimată disculpare.

Şi îţi cer mereu să vezi,
Dincolo de trup, ochi şi haine,
Omul tăcut, ce îl abandonezi
În cuie, pretexte şi alte taine!

Întreaga ta viată e atitudine,
Inconstestabil de insuficientă
Să te aducă la mare altitudine
Spre fericirea eternă, latentă.

Îţi cer, acum, să fii, să crezi,
În jocul ce te ţine în mat,
Să renunţi să te mai abandonezi,
În tiparul vieţii blestemat!

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Poezie
bianca ionel
Drum încrucişat

Mi-am dorit mult să fii Fără să accept realitatea Prea plină de abnegaţii Ce reneagă simplitatea. Mi-am dorit să te...

Închide