Trăim sau ne facem că trăim?

Prea des mă întreb dacă știm să trăim sau doar ne prefacem. E cumplit să priveşti în jur şi să vezi un dezinteres total faţă de viitor, de tot ce înseamnă dezvoltare intelectuală şi urmărirea unui ţel în viaţă.  Unii se vor simţi atacaţi şi judecaţi. N-am nici un drept să judec, nici nu o fac, doar ridic unele semnale de alarmă. Aş vrea să am puterea să scutur oameni din jurul meu şi să-i întreb:„Ce faci cu viaţa ta?”. Oare aş primi un răspuns?

De când împlinirea stă în postările şi like-urile de pe Facebook? De când oamenii îşi măsoară evoluţia în acelaşi aspect fizic ca acum 5 ani şi nu în informaţiile acumulate în 5 ani? De când oamenii îşi vând exteriorul pentru a umple golurile interioare?

Trăim sau ne facem că trăim?

Unii preferă să îşi plângă de milă la toţi prietenii că nu au ceea ce îşi doresc în loc să lupte pentru ceea ce își doresc cu adevărat. Alții se limitează la joburi în care nu ne regăsesc. Se agaţă de oameni pe care nu îi vor în viaţa lor şi îi obligă pe aceia să se simtă vinovaţi de eşecurile lor. Singura lor bucurie ajunge să fie în Facebook. Noilele urări de bine ar trebui să sune „Să ai o viaţă ca cea pe care o expui pe Facebook!” sau „La cât mai multe like-uri la poza de profil!

Unii râd, dar începe să sune a tragedie povestea asta şi nu a comedie. Depinde cum priveşti viaţa, dacă ai curajul să o priveşti. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să îşi pună unele întrebări şi să răspundă sincer.

  1. Unde te vezi peste 5 ani?
  2. Îţi place viaţa ta actuală sau te plafonezi într-un mediu în care nu te regăseşti şi nu poţi să creşti?
  3. Cât timp mai eşti propriul tău călău?
  4. Când ai să ai curajul să te priveşti în oglindă şi să te accepţi aşa cum eşti?
Cum alegem să trăim?

Ar fi frumos dacă toţi am alege să trăim gândind fiecare mişcare, gândind cum o decizie proastă ne va afecta şi trecutul şi prezentul şi viitorul. Nimeni nu a spus că e uşor să iei decizii corecte. Nu îţi ţine nimeni pistolul la tâmplă să iei decizia acum, aici şi să alegi greşit, impulsiv şi apoi să te victimizezi că lumea te judecă. Şi tu te judeci în momentul în care îţi pasă şi te doare ceea ce spune lumea. Pentru că ştii că au dreptate, chiar dacă nu accepţi asta.

Toţi avem momente în care cădem, în care viaţa ne copleşeşte, plângem, ne dăm cu capul de pereţi, regretăm alegeri, dar ne mai şi ridicăm. Învăţăm ceva din alegerile alea proaste. Facem alegeri corecte în prezent. Poate nu sunt singura care nu ia o decizie pentru a îmi fi bine o oră. Poate mai sunt şi alţii care preferă să sufere un an, dar să fie fericiţi o viaţă.

Uneori ne place să se ne chinuim. E un fel de mască pe care o purtăm. O mască de masochist şi avem impresia că dacă noi ne chinuim, îi chinuim şi pe cei din jurul nostru. Nu e aşa. Ce-ar fi dacă am plânge toţi, ne-am face viaţa o dramă şi ne-am complace în nimic?

Nu e uşor să renunţi la oameni. Când anturajul infect al acelor oameni îţi taie aripile, renunţi. Răul e bine să-l tai din rădăcină, chiar dacă te doare, chiar dacă ţi se rupe sufletul. E normal, tai un rău care a stat agăţat de tine sau tu ai stat agăţat de el. Era parte din viaţa ta, acum nu mai este.

Nu e uşor să alegi să trăieşti altfel, să faci schimbări, să îţi schimbi traseul zilnic. Ieşi din cercul tău de confort, dar o dată ieşit realizezi că există viaţă si dincolo de el. De ce să îţi complici viaţa cu drame când poţi să îţi pui singur scopuri pe care să le atingi?

Cum putem să alegem să trăim altfel?

Hai să lăsam relaţiile care ne fac rău în trecut. Hai să încercăm să fim sinceri cu noi. Hai să facem un pic de curăţenie în viaţa noastră, să ne stabilim priorităţi şi să alegem ce oameni merită să rămână. Hai să nu ne mai încurcăm unii pe alţii cu drame, mofturi şi smiorcăieli.

După 18 ani fiecare face ce vrea cu viaţa lui. Nu poţi da vina pe cei din jurul tău pentru deciziile tale proaste. Tu eşti cel care te complaci în situaţii de doi lei şi nu te obligă nimeni să fii aşa. Tu eşti cel care alege să vorbească cu dublu sens şi să creeze iluzii deşarte celor din jur. Apoi te plângi că vin dramele, că te stresează oameni pe care nu îi vrei în viaţa ta? E vina ta şi doar a ta, pentru că nu ai fost sincer cu tine şi apoi cu celălalt.

Hai să lăsăm tot răul care a fost şi să nu ne răzbunăm pe cei de lângă noi pe tot ce a mers prost în trecut. E drept, dacă ne înconjurăm de oameni pentru care o realizare este să ai acelaşi număr de kilograme ca în liceu, e normal să trăim cu impresia că nimic nu s-a schimbat şi că toţi sunt la fel. Dar nu toţi sunt la fel. Unii aleg să trăiască şi nu doar să se facă. Sunt oameni care au idealuri și le concretizează. Au vieţi complicate cu probleme adevărate şi nu se plâng de ele. Unii pur şi simplu sunt prea ocupaţi să îşi trăiască viaţa lor cât mai bine şi mai frumos. Ce-ar fi dacă ai începe şi tu să trăieşti?

Întrebarea aceasta, mă făce să îmi amintesc de un articol mai vechi, Tu cât aştepţi ca să începi să trăieşti?.

Mergi mai departe! Trăieşte prezentul, nu trecutul, nu viitorul! Simte! Evoluează!

Trăim sau ne facem că trăim?
Citat motivațional Steve Maraboli

11 Comments

  1. Azi orice rău devine bine | Blogger Iasi | Acorduri din Suflet

    noiembrie 21, 2017 at 4:56 pm

    […] vede viaţa aşa cum îşi doreşte. Uneori uităm să trăim, uităm de visele noastre, de drumul nostru şi de […]

  2. Rokolla

    septembrie 3, 2017 at 1:51 am

    Este drept ca multi nu prea privesc in viitor si asa cum zici si tu, se bucura de aprecierele pe care le au in retelele de socializare.
    Intrebarea unde te vezi peste 5 ani am urat-o mereu! De cele mai multe ori aceasta imi era pusa la interviuri si o dadeam din gard in gard pentru a scapa cu viata. daca m-ar intreba apropiatii, as avea un raspuns cu siguranta! Cred ca ar fi fost bine sa fii profesoara … Asa ai avea cum sa-i aduci si pe copiii pe azi cu picioarele pe pamant

  3. DeyutzaBlog

    septembrie 1, 2017 at 11:49 pm

    De multe ori uitam sa traim, uitam sa evoluam.. ne plafonam in lucruri mici marunte si asta nu e bine….

  4. Raluca Brezniceanu

    septembrie 1, 2017 at 6:18 pm

    Trebuie sa recunosc ca din cand in cand imi place sa vegetez, parca ma obosesc atatea ganduri si atatea planuri si mai vreau si altceva. Oi vegeta eu, dar asta nu inseamna ca nu traiesc sau ca traiesc in marsalier, doar ca traiesc intr-o alta viteza si visurile imi ocupa cel mai mult timpul.

  5. Mihaela Curea

    august 31, 2017 at 10:18 am

    Aștept fiecare articol cu nerăbdare. Îmi place mult ce subiecte abordezi.
    Am observat că oamenii se complac în anumite situații, nu am curajul să ia viața de la capăt, le e tare frică de schimbări.
    Am luat și eu de curând o decizie mare și grea, nu m-am sfătuit decât cu soțul meu. Știam că oamenii cu mintea închisă spre un viitor mai bun, vor încerca să mă facă să mă răzgândesc. Am decis să nu mai țin cont de părerea unor oameni care nu au curajul să facă nimic mai bun pentru ei și vor încerca și pe mine să mă tragă în jos.
    Am încurajat mereu oamenii să facă schimbări în viața lor, să încerce ceva nou!

  6. Coman Catalina

    august 30, 2017 at 11:57 pm

    Ai mare dreptate. Ne pierdem in lumea virtuala si uitam sa traim cu adevarat.

  7. Aluculesei Brindusa

    august 30, 2017 at 8:49 pm

    as putea sa zic ca noi traim undeva intr-o lume virtuala,daca ne-am face ca si mancam ar fi sau am fi ca niste roboti,am uitat sa aratam copiilor nostri ca viata nu e o tableta sau un gadget performant,viata este mult mai mult dar de fiecare face ce doreste e alegerea lor,insa vom vedea mai tarziu unde si cum am gresit!

  8. Antoaneta

    august 30, 2017 at 8:33 pm

    În urmă cu câțiva ani, era mereu pusă aceasta întrebare: unde te vezi peste 5 ani?
    Dacă m-ar fi întrebat cineva acum 10 ani unde mă văd, aș fi spus: tot aici. După 10 ani, nu sunt deloc acolo! Sunt aici! În alt loc, complet diferit/opus față de ce visam eu la acea vreme…acum nu mai multe riduri și griji, mai multe treceri peste timp care au lăsat amprenta.
    Dacă e ceva ce am învățat este să mă gândesc la fiecare pas pe care îl fac, să iau decizii care să reflecte viitorul, dar să mă reprezinte și pentru prezent.

  9. Lucruri privite de jos in sus

    august 30, 2017 at 3:13 pm

    Pfff, cunosc foarte multe persoane care ,,se fac ca traiesc,, . Ma simt bine sa stiu ca nu sunt dintre acele persoane.

  10. Cristina Barbieru

    august 30, 2017 at 3:03 pm

    Sa stii ca articolul tau ne motiveaza sa evoluam, sa ne gandim mai bine daca viata pe care o avem e ceea ce ne dorim. Din pacate, uneori stam in relatii care nu ne fac bine doar pentru ca ne e frica sa plecam..

  11. Mihaela

    august 30, 2017 at 2:26 pm

    Eu am o viata destul de atipica si in ultimii ani am inceput sa o apreciez chiar daca inainte imi parea rau ca nu am urmat acelasi traseu cu multimea.

  12. Diana Ion

    august 30, 2017 at 11:11 am

    Uneori am impresia ca ne facem ca traim, parca ne-am plafonat, ne trezim, ne imbracam, mergem la job, ne intoarcem acasa, ne culcam, iar a doua zi o luam de la inceput!!

  13. Azi orice rău devine bine - Bianca Ionel - Acorduri din suflet

    septembrie 4, 2015 at 5:12 pm

    […] vede viaţa aşa cum îşi doreşte, dar uneori uităm să trăim, uităm de visele noastre, de drumul nostru şi de […]

  14. Bianca Ionel - Acorduri din suflet

    iulie 16, 2014 at 6:15 am

    […] vede viaţa aşa cum îşi doreşte, dar uneori uităm să trăim, uităm de visele noastre, de drumul nostru şi de […]

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: