Un vis cusut de alte vise

Fiecare dintre noi are un vis şi în fiecare zi luptăm pentru el pentru a îl transforma în realitate. De mică visul meu a fost să cânt şi treptat pe lângă acest vis s-a născut altul: de a fi programatoare. Am ignorat tot ce însemna jocuri cu păpuşi şi am spus nu tuturor invitaţiilor de a coase hăinuţe pentru acestea. Deşi ca orice fetiţă primeam păpuşi, eram mulţumită de rochiile care acestea le purtau şi nu voiam să schimb nimic la ele, ele erau publicul meu şi mă priveau cu acei ochi sclipitori de fiecare dată când luam peria în mână şi cântam. La grădiniţă nu era serbare fără mine şi nu era serbare fără mama. Ea a fost cea care s-a ocupat de fiecare dată de imaginea mea şi ea a fost zâna cu bagheta magică care îmi făcea orice rochie voiam. Mama şi Ileana –  maşina de cusut care mă transforma pe mine într-o cântăreaţă desăvârşită.
De fiecare dată când merg acasă, o privesc cu nostalgie şi de fiecare dată când îi aud zgomotul mă cuprind emoţiile. Toate momentele importante din viaţa mea au avut o rochie, o rochie unică, făcută de mama în colaborare cu mine, o rochie care mă definea şi mă ducea mai aproape de visul meu.

rochie clasa a iv-a
Final de clasa a IV-a alături de doamna învăţătoare
Sursa foto: arhiva personală

Am răscolit prin albumul cu amintiri şi am scanat câteva poze pentru a vă arăta şi vouă o parte din rochiile făcute de mama. Mai sus e rochiţa pe care am purtat-o la serbarea de final de an, când eram în clasa a IV-a. Mi-a plăcut şi încă îmi place satinul, mereu l-am considerat un materiat care dă eleganţă unei rochii şi pe lângă el ador dantela şi volănaşele. Pe măsură ce am crescut am căutat să am mereu ceva diferit, iar când am ajuns în clasa a VIII-a mi-am dorit o rochie cu un guler impresionant. Toate cărţile cu poveşti cu prinţese s-au transformat în câmpuri de luptă, decupaje şi schiţe, iar după două luni de muncă, rochia mea roşie era gata pentru a fi purtată la banchet.

rochie banchet
Banchet clasa a VIII-a
Sursa foto: arhiva personală

Adevărul este că toate acele decupaje nu te pot ajuta să faci o rochie şi în spatele visului meu, era munca şi răbdarea mamei mele. Din fericire pentru mine, ea lucrează în confecţii şi deşi m-a speritat tot timpul foarfecul mare cu care croieşte, de fiecare dată am ştiut că totul este parte integrată dintr-un proces. După ce alegeam materialul din magazin, urmau o serie de măsurători şi în funcţie de acele măsurători, mama făcea şabloane după care tăia materialul, apoi îl sulfila, dacă era cazul şi îl însăila pentru a face prima probă. De multe ori maşina de cusut de acasă nu putea să-mi îndeplinească toate dorinţele, dar exista mereu o salvare în maşinile de cusut de la fabrica unde lucrează mama. Rochia mea a dat multe bătăi de cap, iar gulerul, a fost cel mai complicat poate, dar după multe probe, după multe momente în care rochia a fost cusută şi descusută şi iar cusută (răbdare, multă răbdare) am putut să păşesc mândră, purtând rochia dorită, spre locul unde s-a ţinut banchetul. Fiecare detaliu de pe rochie a fost aplicat de mână, iar gulerul meu avea biluţe mici şi argintii pe margine. A fost o rochie admirată, încă o mai păstrez deşi nu o mai pot îmbrăca, pentru a îmi aminti de acel moment şi pentru a păstra munca mamei mele. Undeva, în adâncul sufletului meu, sper că fetiţa mea va purta acea rochie, asta dacă voi avea o fetiţă în momentul în care voi fi mămică. La acea vârstă, nu am înţeles prea multe despre ce înseamnă să croieşti o rochie, pentru mine era o joacă, dar treptat, când am ajuns în Iaşi la facultate şi am vrut să mă apuc singură de croit haine, am conştientizat toată munca şi toate nevoile unui croitor. Atunci am înţeles că fiecare rochie de a mea, era un vis foarte greu de îndeplinit, luând în considerare toate etapele prin care trebuie să treacă un material pentru a putea fi transformat într-un produs finit. Ileana nu putea să coase orice fel de material, iar anii pe care îi avea îngreunau munca mamei mele. Deşi acum stă în balcon şi ocupă foarte mult spaţiu, încă mai poate fi folosită pentru un tiv la pantaloni sau la o fustă, dar cu siguranţă nu va mai putea face faţă unei rochii.

M-am gândit de multe ori că o maşină nouă de cusut ar putea uşura munca mamei mele, chiar şi pentru un simplu tiv şi am căutat un Magazin de electrocasnice pentru a vedea ce oferte sunt în momentul actual. Am rămas surpinsă când am văzut cât de multe s-au schimbat în acest sens şi cum arată în prezent o maşină de cusut.

Masina de cusut ileana
Masina de cusut Ileana
Masina de cusut Brother Innov-is 55
Masina de cusut Brother Innov-is 55

Ca să faci un simplu tiv la Ileana, ai nevoie să „pedalezi” vreo zece minute şi după o vârstă nu e chiar plăcut şi la urmă poţi să mai ai surpriza să nu îţi facă tivul cum trebuie, să găurească prea mult materialul dacă e acul prea gros sau materialul prea subţire şi chiar să nu mai prindă pe alocuri. Din păcate, pentru un singur fermoar schimbat la o geacă, mama mea s-a chinuit vreo 3 ore şi de atunci mi-a fost clar că Ileana trebuie să se pensioneze.

Am fost norocoasă să descopăr aici noua minune a secolului nostru şi am citit toate specificaţiile şi nu îmi venea să cred câte poate face Brother Innov-is 55. Pe lângă dimensiunea redusă, comparativ cu Ileana, e un pui de maşină, aceasta execută 135 de tipuri de cusături, de la cele utilitare până la alfabet complet pentru monograme şi etichete. Dacă la calculatoare mă pricep la specificaţii tehnice, la maşini de cusut nu sunt aşa pricepută, dar mi-e mai mult decât clar că o astfel de maşină poate uşura munca oricărui pasionat de croitorie şi cu puţin exerciţiu chiar şi eu aş putea să îmi cos măcar o butonieră. Am sunat-o pe mama şi i-am povestit despre această maşină şi am avut grijă să îi specific că pe lângă faptul că poţi regla lăţimea şi pasul cusăturii, minunea are sistem automat de introducere a aţei în ac. Pentru noi două, acest lucru este genial, pentru că mereu ne-am chinuit să punem aţa în acul de la Ileana, iar acum, de multe ori, mama nici cu ochelari nu reuşeşte din prima. Mai în glumă, mai în serios mereu mi-am dorit un „frate” care să aibă grijă de mine, dar un „frate” care să o ajute pe mama în confecţionarea rochiilor mele, ar fi de vis!

Aş lua această maşină de cusut pentru că simt şi cred că mama mea merită o răsplată pentru toate rochiile care mi le-a făcut şi merită un ajutor pentru visul ei. Ştiu că şi-ar fi dorit poate să-i calc pe urme, ştiu că şi-ar fi dorit să reuşesc şi eu să cos măcar un nasture cum trebuie, dar mai mult decât colaje şi desene pe hârtie nu pot face în acest sens.  Totuşi, aş putea să-i schimb viziunea şi să o fac să renunţe la Ileana, să nu mai îngheţe iarna pe balcon şi să nu se mai chinuie să o mute mai la geam, mai la lumină, mai la căldură. Cel mai des vechea maşină de cusut e folosită pentru mine, pentru toate ideile mele, pentru toate fermoarele care nu-mi plac sau pentru toate cusăturile refăcute la diferite bluziţe achiziţionate din magazine şi după atâţia ani cred că ar fi cazul să schimb poveste şi visul mamei mele să fie un vis frumos, care să o relaxeze şi să nu o streseze sau enerveze. Orice mamă şi orice persoană pasionată de croitorie, sau design vestimentar ar trebui să aibă un „frate”, un Brother Innov-is 55 pentru a transpira mai puţin şi pentru a reuşi să-şi pună în practică orice idee, orice dorinţă care să-i ducă mai aproape de visul lor şi implicit pentru a economisi timp, pentru că timpul e cel mai mare duşman al nostru şi e cel care ne presează mereu, indiferent de drumul ales.

Florile, bomboanele, sau micile cadouri pe care le oferim celor dragi nouă nu le vor aduce acel zâmbet pe care l-ar putea aduce un cadou ce îi reprezintă, un cadou ce le oferă un pas înainte spre visul lor şi aş vrea să vă gândinţi fiecare dintre voi, înainte de a alege un cadou pentru cineva drag, la visul acelei persoane. Uneori nu poţi face nimic pentru a îi ajuta pe cei din jur să fie fericiţi şi împliniţi, alteori îi poţi susţine moral şi îi poţi încuraja să nu renunţe, dar dacă ai puterea de a face mai mult de atât, nu te mai gândi şi fă-o pentru că niciodată nu e prea târziu!

Visele mele din copilărie s-au transformat în realitate, în prezent cânt şi aş vrea să cânt purtând rochii făcute de mama mea şi programez cu darg şi spor zilnic, dar nu m-am oprit la ele, am continuat să visez, iar acum visul meu este să fiu un blogger de succes şi nu pot realiza asta decât participând la concursuri care să mă provoace şi să mă scoată din zona mea de confort. Drept urmare, deşi rândurile de mai sus sunt parte din viaţa mea, ele sunt şi primul meu pas la prima probă din cadrul Spring SuperBlog 2015.

4 Comments

  1. Drumul spre nicaieri

    martie 16, 2015 at 6:50 am

    Si eu ma gandeam sa investesc intr-o masina de cusut. E bine ca am gasit aici o idee.

    1. Bianca Ionel

      martie 16, 2015 at 8:21 am

      Mă bucur că acest articol ţi-a fost de ajutor.

  2. Alin

    martie 13, 2015 at 9:16 am

    Aham, deci acesta era secretul tau. Mereu m-am intrebat de unde iti achizitionezi rochitele pentru că nu le vedeam prin magazine.
    Felicitari mamei tale si felicitari pentru articol.
    Si mama tot o Ileana are acasa, taca taca taca taca :))

    1. Bianca Ionel

      martie 16, 2015 at 8:21 am

      Eh, fiecare are mici secrete şi fiecare secret ne face mai speciali.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Acorduri din suflet
Primăvara începe cu…

..SuperBlog Spring 2015! Astăzi, odată cu venirea primăverii are loc un alt concurs destinat bloggerilor și am decis să spun...

Închide