Viața nu înseamnă să gonești spre destinație, viața înseamnă să ajungi la destinație pregătit…

Viața nu înseamnă să gonești spre destinație, viața înseamnă să ajungi la destinație pregătit și totuși accelerezi, ești în acel moment al vieții tale de care vrei să scapi, să fugi și să uiți, dar pedala care vrei să o calci până în pământ, pare să rămână nemișcată. Devii din ce în ce mai agitat, iar controlul pare să nu fie punctul tău forte de această dată. Vrei să depășești momentul cu orice preț, dar nu și cu prețul vieții tale.

Ți-ai stabilit traseul, îl vizualizezi în fiecare dimineață și în fiecare seară numeri cât din el a mai rămas, totuși, drumul tău nu atât de ușor cum ți-ai fi dorit și mai greu decât ai anticipat. Ai vrea să dai vina pe mașină, dar mașina te protejează pe tine. Ai vrea să dai vina pe ceilalți participanți la trafic, dar la fel ca tine și ei au un drum și ei vor să ajungă undeva, pentru că fiecare are drumul său în viață sau drumul său spre viață. Unii sunt gonesc agresiv prin ea, alții aleg să se oprească din când în când, alții parcă nu au auzit de treapa a II-a și te încetinesc și pe tine și totuși, tu cum ești?

Te trezești în fiecare dimineață prea târziu pentru că ai stat seara prea mult să recalculezi și să refaci traseul. Te izbești de un trafic nebun, toată lumea claxonează, toată lumea spre grăbește. La fiecare semafor prinzi roșu și ai să dai vina pe karmă, dar vei avea timp să te uiți în jur. Sunt mulți ca tine, triști, încruntați și parcă lipsiți de speranță. Oare chiar vrei să ajungi la capatul drumului tău? Când semaforul se schimbă, accelezi și pleci, simți cum intrii în scaun și ești tras în spate. În acel moment îți dorești să lași în urma ta grijile, gândurile negre și tot ce te apasă. Te uiți în oglinda retrovizoare și vezi că în spatele tău mai sunt și alții, nu ai vrea să îi poluezi cu durerile și frustrările tale, dar uneori o faci, uneori o fac și cei din fața ta, uneori o face și cel din dreapta ta. Sunt atât de multe încât nu poți vedea răsăritul, nu poți vedea pe cei care traversează fericiți strada, nu poți vedea culorile din jurul tău și cel mai rău nu îți poți vedea drumul. Dacă am avea fiecare banda noastră, dacă nici o manevră de a noastră nu i-ar afecta pe cei din jur, dacă…

Citește și >>  Momente din viață

Fără să îți dai seama ziua trece, timpul te presează, tu îți dorești din ce în ce mai mult și parcă pe zi ce trece se realizează tot mai puțin. Te întrebi dacă prin fumul ce iese prin pompa de eșapament au început să iasă și visele tale. Oare le-au luat alții, oare s-au pierdut în aer? Pe măsură ce noaptea se lasă, realizezi că îți dorești tot mai mult să fii șofer de noapte, să alegi spre visul tău cu peste 100km/h și drumul tău să fie liber. Să fii doar tu cu gândurile tale. Din când în când vei fi trezit de cei care se întorc, de farurile ce te bulversează și te fac să te întrebi dacă traseul ales de tine este cel bun. Dacă te vei întoarce și tu, dacă vei realiza că gonești în noapte degeaba, dacă mergi spre nicăieri?

Atunci vei începe să te întrebi dacă acei șoferi care merg atât de încet pe prima banda știu mai mult decât știi tu. Te gândești că această tactică le oferă posibilitatea de a vira oricând spre stânga sau spre dreapta, te gândești că drumul nu trebuie să fie numai drept, te gândești că ar trebui să înveți ceva din tot acest traseu, te gândești să accelerezi mai puțin și să privești mai mult în căutarea unui semn, unui semn divin.

Ai vrea să închizi ochii măcar pentru o secundă și să te lași purtat de ceea ce simți, dar știi că nu poți face asta, nu cu piciorul pe accelerație, nu în mers.

Citește și >>  Liber! Liber! Liber!

Nu ar fi prima oară când ești dezorientat, nu ar fi prima oară când simți că mergi fără direcție, nu ar fi prima oară când simți nevoia să te opreși, să te gândești la tot traseul parcus și la toate deciziile luate. Dacă acolo mergeam spre dreapta? Dacă mă rătăcesc? Dacă nu am ales bine? Dacă ajung și realizez că nu e ceea ce mi-am dorit?

Oprești, cobori și privești cerul. În întunericul nopții stelele par să strălucească mai intens ca niciodată și îți amintești că și tu ți-ai ales o stea. O cauți, pentru o secundă crezi că nu mai este, apoi o vezi, mică dar strălucitoare într-un colț de cer. E visul tău, e acolo, agățat de acea stea ce ai uitat să o privești în toată această goană.

În acel moment realizezi că mașina care ar trebui să te ajute, să te protejeze și să te ducă spre visul tău îți limitează viziunea asupra lumii. Din cauza ei nu poți vedea stelele, din cauza vitezei pierzi momente unice, te pierzi pe tine între prea mulți kilometrii de șosea și prea mulți șoferi grăbiți. Ce poți să faci?

Să mergi mai încet, să te oprești, să te întorci? Să schimbi mașina, drumul, visul?

Să te schimbi tu…

Pentru prima oară îți dorești să devii pieton, să simți pământul sub picioarele tale, să simți vântul, ploaia, căldura și frigul. Îți dorești să lași tot ce e în jur să te cuprindă și să te călească, pentru că viața nu înseamnă să gonești spre destinație, viata înseamnă să ajungi la destinație pregătit, și asta o poți face doar mergând la pas, înfruntând fiecare moment și învățând ceva nou la fiecare pas, cu privirea spre cer și cu sufletul liber.

Citește și >>  Hai să acționăm mai mult și să compătimim mai puțin!

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

decembrie 7, 2015

  1. Ce înseamnă Crăciunul pentru tine? - Bianca Ionel - Acorduri din suflet

    decembrie 21, 2015 at 8:56 pm

    […] ca să ajungi la toate rudele, că altfel…se supără.Toată lumea de sărbători e pe drumuri, aglomerație, nervi, de toate, că așa e la noi, așa se face de sărbători! Se merge și la X, […]

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Ganduri
bianca ionel nimeni nu te întreabă cum te simți
Nimeni nu te întreabă cum te simți

Toți te întreabă ce mai faci, dar nimeni nu te întreabă cum te simți. Ce e în sufletul tău, ce...

Închide