Ziua de luni #6

Ziua de luni începe cu speranță!

 

Cea mai fragilă stare a noastră devine puternică în momentul în care adăugam un strop de speranță. Nu de puține ori se întâmplă să cădem în stări în care avem impresia că totul se termină și că nimic nu va mai căpătă sens vreodată. Dar, de fiecare dată din aceste stări ne scoate speranța care ne este insuflată de cei din jurul nostru sau care o găsim noi pierdută undeva în adâncul sufletului nostru.

De multe ori m-am întrebat ce ne face să ne pierdem speranța? Răspunsul meu a fost destul de sec: dezamăgirile. Uneori cerem prea mult de la noi și așteptăm prea mult de la cei din jurul nostru, dar de cele mai multe ori nu avem răbdare, nu lăsăm lucrurile să se întâmple și renunțăm prea des când sunt aproape de câștig.

Oricât de imposibil ar părea, orice situație are mereu și o altă rezolvare, doar trebuie privită dintr-o altă perspectivă și trebuie apreciată pentru valoarea care o are în acel moment, indiferent dacă acea valoare ne mulțumește sau nu. Mulțumirea ar trebuie să ne ofere răbdare, iar nemulțumirea ar trebui să ne facă să credem mai mult în noi și în ceea ce vrem, să avem speranță.

De fiecare dată când începem ceva pornim cu speranța că se va concretiza așa cum ne dorim. Alții îmi pot spune că de fapt această speranță e credința în dorințele noastre. Personal, speranța sau credința pentru mine sunt egale în acest context și cred că una fără alta nu există. Poți să crezi că nimic nu este imposibil, sau poți să speri, efectul va fi același, mintea noastră se va focaliza spre atingerea obiectivului propus și va lua din fiecare încercare a vieții fie ea bună sau rea ceea ce are nevoie pentru a ajunge în punctul dorit.

Astăzi am primit un text foarte interesant, care simt că se încadrează în această postare și vreau să-l împărtășesc cu voi:

Daca aveti cumva impresia ca Federer sau Djokovic au fost dintotdeauna acesti roboti de tenis pe care îi vedem azi, va înselati. Pana la 14 ani Federer parea scapat de la gradina zoologica. Tipa, urla, arunca cu racheta la fiecare punct pierdut care lui îi parea decisiv. Djokovic în schimb se arunca pe burta si dadea din maini si din picioare… Cum au reusit sa ajunga ei întruchiparea calmului si determinarii de a castiga? Au învatat în fiecare zi sa îsi controleze psihicul…. Este o sarcina extrem de dificila sa controlezi ceva cand tu, la randul tau esti scapat de sub control.” – sursa: http://www.invatatenis.ro/lectii-tenis-text/cum-sa-iti-controlezi-psihicul-pe-teren/

Din punctul meu de vedere, speranța a fost cea care i-a adus în punctul în care au devenit profesioniști 🙂

Tu cum ți-ai început ziua de luni? Cu răbdare sau nerăbdare?!

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat:
Mai multe despre Dezvoltare personala, Ziua de luni
gelozie saulipsa stimei de sine bianca ionel blog
Gelozie sau lipsa stimei de sine?

Răspunsul la întrebarea „Gelozie sau lipsa stimei de sine?” este unul care poate să vă spună multe despre voi, despre...

Închide