Ziua Partenerului SuperBlog

Mereu m-am întrebat de ce există zile speciale, zile naţionale şi internaţionale şi zile de naştere. Mi-ar fi plăcut să se pună mai mult accentul pe fiecare zi a vieţii noastre şi nu doar pe una anume, sau două dacă eşti norocos ai şi un nume de sfânt. Am fost binecuvântaţi cu viaţă şi o preţuim prea puţin, alergăm mereu după idealuri şi uităm să trăim şi să ne bucurăm de ceea ce avem în prezent.
Dorinţa unui viitor perfect ne anulează tot ce simţim acum şi tot ce ne dorim. Aş vrea o zi, măcar o zi în care să ne amintim de noi, să ne bucurăm de toate realizările şi de toate eşecurile. O zi în care să ne aşezăm pe pat, să tragem aer adânc în piept şi să îl simţim cum pătrunde în plămâni, să simţim că suntem vii.  Suntem prea grăbiţi spre visul nostru şi pierdem pe drum momente unice, alungăm oamenii din jurul nostru şi ne închidem în cochilia noastră. Suntem orbi, surzi şi muţi. Vorbim doar când avem nevoie de ceva sau când strigătul din noi e atât de puternic încât răsună în exterior. Suntem de neînţeles şi căutăm de fiecare dată cuvintele potrivite pentru a spune ce simţim, ce ne dorim, ce visăm, dar niciodată nu sunt suficiente.
Blogurile noastre spun mai mult decât am putea spune noi şi toate frustrările şi visele sunt adunate aici. Ne provocăm zi de zi abordând subiecte noi, subiecte ce ne scot din zona de confort şi putem jura că asta ne dorim. De fapt, ne dorim ceva nou, ceva care să ne facă să scriem diferit, să uităm de ceea ce ne apasă şi să ne ascundem cele mai neînţelese gânduri într-un articol despre produse cosmetice sau invenţii ce ne-ar salva rutina zilnică. Ne punem sufletul pe tavă într-un articol ce va fi citit de un juriu. Ne bucurăm sau ne întristăm atunci când apar notele şi totuşi cel mai tare doare faptul că nu am fost înţeleşi.
Partenerii SuperBlog stau mereu în umbră, eu nu ne devin confidenţi sau călai, sau poate prea rar, şi totuşi am avea nevoie de o zi care să o dedicăm lor. O zi, poate mai multe, în care să ne aşezăm la aceeaşi masă şi să îi lăsam să vadă şi să cunoască omul din spatele blogului şi noi să îi cunoaştem pe ei. Ar fi o şansă şi o alinare de a schimba ceva şi de a fi văzuţi aşa cum suntem noi. Nu suntem mereu agăţaţi de tastatură, în texte ce ne răscolesc viaţa sau prezentul, agonizând în probe noi din două în două zile şi încercând să vedem dincolo de o cerinţă aşteptările atât de greu de atins.
Ca şi partener media poţi înţelege aşteptările juriului, dar nu ai mereu şansa de a îţi expune idea, iar noi ca şi bloggeri ne străduim să vedem dincolo de ea, fără a avea privirea de ansablu, fără a putea face abstracţie de trăirile noaste, uneori prea personale. Când vine vorba de SuperBlog, trebuie să înţelegi ce vrea să citească omul şi nu doar omul-jurat, că la urma urmei la asta se rezumă totul. Nu e doar un simplu advertorial, e viaţă, e viaţa care o ia fiecare articol ce răspunde la câteva cerinţe aparent banele şi totuşi atât de complexe. Partenerii media cred că se amuză copios pe toate chinurile noastre din fiecare probă şi sunt convinsă că ar dori să ne tragă de mână şi să ne spună vreo două. „Hei, tu, blogger mic şi nervos, emisiunea aia de la RadioLynx a fost pentru tine, să vezi juratul, să vezi la ce îi strălucesc ochii şi să îl citeşti dincolo de monitor. Tu ce ai făcut? Erai prea ocupat să faci contestaţie sau să urmăreşti miscare clasamentului ?”
Fericit de cei ce sunt bloggeri parteneri, ei au reuşit să vadă dincolo de cerinţe şi să impresioneze. Ei au trăit şi au simţit în viaţa asta sau poate în alta ceea ce au simţit şi juraţii. Au fost norocoşi sau pur şi simplu inspiraţi să transmită zâmbete şi energie pozitivă. Cum să ştii secretul din spatele lor? Cum să le calci pe urme şi să fii şi tu în acel top, cum să fii blogger partener?
Ar ajunge o zi să îi cunoşti, să îi înţelegi şi să le furi din secrete? Nu. Oricât le-ai citi bloggurile nu poţi trece de bariera pusă de ei, nu poţi citi printre rânduri şi nu poţi şti cum au rezistat ei competiţiei. Poate au avut o comunicare paranormală şi telepatică cu juraţii, poate au fost în pielea lor, poate am avea nevoie de o zi care să o dedicăm lor.
Când? Complicat de ales!

***

După o pauză de o zi, am găsit anotimpul perfect, toamna, luna să fie septembrie! SuperBlog s-a nascut toamna şi a existat mulţumită partenerilor fideli şi răbdători. Unii au cules roadele pământului, alţii au ales să culeagă roadele imaginaţiei unor oameni simplii dar diferiţi. Fără parteneri, nu am fi existat nici noi şi nici toate frustrările noastre care ne fac mai buni de la probă la probă, de la ediţie la ediţie.
Şi am să aleg, 13 septembrie, ziua Partenerului SuperBlog. De ce?
Pentru că avem nevoie de o zi de 13 care să schimbe percepţia lumii şi nu doar a bloggerilor. Avem nevoie de o zi banală, aparent nu prea iubită, care să o transformăm într-o zi specială.
Noi nu conştientizăm importanţa partenerilor SuperBlog şi avem impresia că totul începe şi se termină la sponsor, dar toată acea echipă din umbră, merită, măcar o zi. 13 este o zi a schimbării, o zi în care ne ferim de tot ce e rău şi nu înţelegem că fără acel rău evoluţia noastră ar fi imposibilă.
Să fie 13! Să fie ziua care o aşteptăm precum ziua noastră şi să uităm semnificaţia unui număr cu ghinion, transformând totul într-o zi la care orice om ar vrea să participice. Să se nască mituri şi legende care să sperie bloggerii ce nu participă la această zi că vor avea ani de ghiniori şi nu vor primi punctaje maxime la nici o probă.  Să se noteze în calendar şi să rămână ziua în care bloggerii au schimbat răul în bine, sărbătorind pe cei fără de care nu ar fi trecut prin o mie şi una de stări.

Să facem un site, am să-l fac eu, dacă tot sunt în domeniu şi să începem numărătoarea inversă! Să ajungem pe toate posturile de televiziune şi în toate ziarele şi să ştie toată lumea, că noi, bloggerii ne sărbătorim oamenii fără de care nu ar fi existat articolele noastre. Pentru a rămâne pe ideea de la începutul articolului, să îi sărbătorim pe toţi partenerii SuperBlog în fiecare zi. Să le transmitem câte un gând, câte o întrebare, zilnic, prin site-ul nostru. Să îi provocăm să ne răspundă, să ne înveţe şi să ne facă să privim lumea prin ochii lor. Să îi cunoaştem şi să legăm prietenii, iar când ne vom întâlni pe 13 septembrie să dispară orice bariere, să ne îmbrăţişăm cu drag şi să ne primim feedbackul fie el pozitiv sau negativ.  Prin Ziua Partenerului SuperBlog trebuie să îi provocăm şi pe alţii să ni se alăture, atât parteneri cât şi bloggeri, să îi provocăm să iubească să scrie, să citească, să se documenteze zi de zi din alt domeniu şi să înţeleagă că a fi blogger nu e uşor, nu e o joacă, nu e doar o adunare de cuvinte cu sens. Sunt emoţii, vise şi mulţi nervi şi unghii roase, tastatură tocită şi nopţi în care te trezeşti şi notezi pe carneţel idei sau deschizi laptopul somnoros şi scrii.

Să las emoţiile şi să fac un plan pentru ziua cea mare. La începutul lunii septembrie aş organiza Caravana SuperBlog, o caravană în care toţi partenerii să ajungă în oraşele principale, să ţină conferinţe despre jobul lor, despre munca lor şi despre ce înseamnă să fii partener SuperBlog. La finalul turului prin ţară, ne vom aduna cu toţii într-o locaţie magică şi vom premia partenerii pentru discursurile din fiecare oraş, dar şi pentru toată dedicarea şi implicarea din timpul acelui an şi evident vom petrece 3 zile şi 3 nopţi, transformând o simplă zi într-o adevărată Gală a Partenerului SuperBlog. Să curgă şampania, să scriem diplomele şi să pregătim jocurile surpriză pentru că, de azi, 24 martie 2015 până pe 13 septembrie 2015 au mai rămas doar 174 de zile ce ar fi frumos să le trăim intens, să le facem speciale şi să le dedicăm atât nouă cât şi celor care ne schimbă ziua, treptat viaţa şi ne transformă în partenerii din ediţiile următoare!

La final, aş vrea să le mulţumesc partenerilor, pentru că deşi sunt tăcuti, ei fac mai mult decât noi. Le pasă şi arată asta în fiecare zi a competiţiei şi nu cer niciodată nimic în schimb. Rar întâlneşti oameni care să îţi ofere fără să ceară ceva înapoi, rar întâlneşti oameni care să existe acolo pentru tine, pentru visul tău şi nici măcar nu te atenţioneze că sunt acolo şi vor să te vadă învingător.


Aceasta este ultimul articol din cadrul Spring SuperBlog 2015, un articol ce sper să se materializeze în realitate şi să schimbe ziua de 13 septembrie.

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: