ceasca de cafea bianca ionel blog proza

Într-o cească de cafea

În fiecare dimineața îmi adun gândurile, dorul și frica într-o ceașcă de cafea. O savurez până la ultima picătură. Sunt dimineți în care îmi beau cafeaua pe fugă și dimineți în care savurez fiecare picătură. Azi te așteptam în casa din prăpastie să ne bem cafeua împreună. Să ne pierdem și să ne regăsim într-o ceașcă de cafea. Atât de banal și totuși atât de mult pentru mine, pentru noi.

Cafeua de azi a fost plină de tăcere…

Avem amândoi obiceiul de a ne lăsa cuprinși de ea. Tu cu gândurile tale, eu cu ale mele. Nu ne spunem nimic. Pe tine te macină un gând sau mai multe, pe mine mă macină gândul că nu îmi vorbești.

Mă simt prăjită în tăcerea dintre noi și arsă de dor. Aș vrea să ignor toată acesta liniște și să cred că e ceva normal. Orice mi-aș spune, simt doar un nod în gât. Nu vreau să te pierd în atâta tăcere și mi-e frică de faptul că te-am pierdut deja.

Ceașca mea e mai plină cu o lacrimă față de a ta. Mă ridic repede și plec. Nu vreau să mă vezi plângând, deși e singurul lucru care mă eliberează acum. Mă opresc și îmi amintesc că tu nu ești aici. Iar am visat cu ochii deschiși. Totuși tăcerea ce ne desparte e mai reală ca orice, iar eu nu știu dacă am puterea să trec peste ea.

Tu crezi că sunt puternică, dar nu sunt, nu mereu. Aș vrea să fiu. În astfel de momente m-ar ajuta să plec, să te las cu gândurile tale și să aștept să te revii. Mă așteptam să fie mai simplu, dar nu e. Nu pot da vina decât pe mine. Eu am fost cea care am plecat de prea multe ori.

Dacă ar fi să vorbesc despre plecările mele ți-aș spune că te-am purtat mereu cu mine. Nu am plecat la un drum fără să te iau cu mine. Ai fost acolo mereu în sufletul meu, într-un colț ascuns și neștiut de nimeni. Știu doar de mine și atât. Ai fost motivul pentru care m-am ridicat, motivul pentru care am continuat să sper. Am fost tristă, am fost pierdută, am fost slabă și mi-a fost frică, dar niciodată n-am fost fără tine în gând. Acum e prea târziu să-ți spun asta. Tăcerea te-a cuprins mai mult decât aș fi putut eu să o fac.

Sunt doar eu și o ceașcă de cafea…

Oricât aș iubi singurătatea și libertatea de a fi cu propriile gânduri, astăzi le-aș fi dorit pe ale tale. Aș vrea să-ți scriu… Am început de câteva ori, dar m-am oprit. Ar fi egosit din partea mea să te încarc cu dor și gânduri născute dintr-o ceașcă de cafea. Eu pot scrie aici. Pot să descarc toată durerea din mine în cuvinte. N-ar fi prima oară, nu va fi nici ultima. Dar, tu? Tu unde îți arunci toate acele gânduri ce îți întunecă privirea?

Te aștept să-mi spui când te vei întoarce. Nu știu când va fi, dar vei găsi locul acesta plin de dor și cafea. Te aștept într-o ceașcă de cafea…


Alătură-te și tu celor 4000 de abonați la blog

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi (vezi toate)

17 thoughts on “Într-o cească de cafea”

  1. Mi-am facut un obicei din a-mi bea cafeaua alaturi de cineva drag. Prietene, familie, cei dragi care ma inconjoara. Ceasca mea de cafea nu-i silentioasa, nici macar dupa… Este zgomotoasa, plina de inspiratie sau actiune.
    Ceaiul in schimb, adesea este prilejul meu de a-mi aseza gandurile si de a savura linistea ce ma inconjoara. Uneori e bine sa profitam de ea. Si linistea spune ceva, in trecerea ei…

  2. Asta pare a fi un articol mai personal. Tu l-ai scris sau l-ai preluat de undeva? Either way, mi-a placut mult de tot. Sper sa mai apara cand si cand articole de genul.
    They’re like a breath of fresh air 😉

  3. Scrii frumos, nu stiu cine e el din textul tau dar incearca sa te lupti pentru relatia voastra, explica-i ceea ce simti, comunicati mai mult.

  4. Cât de frumos ai putut vorbi despre o ceașca de cafea si o persoana Draga, dar imaginara! Iti trebuie talent pentru asta si multă imaginație si tu nu duci lipsa de ele!!!

Lasă un răspuns