Web Analytics Made Easy - StatCounter
Despre scris - lecții și stopuri - fila de jurnal nr. 2 - Bianca Ionel - Digital Fairy Iasi - Site prezentare - magazin online - marketing - SEO
Despre scris - lecții - fila 2 din jurnalul de programator bianca ionel august 2021

Despre scris – lecții și stopuri – fila de jurnal nr. 2

𝐃𝐞 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐚𝐭ă 𝐦-𝐚𝐦 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬, pe blog, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜ă 𝐚𝐯𝐞𝐚𝐦 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐜ă 𝐦ă 𝐜𝐢𝐭𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝟐-𝟑 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢… chiar dacă în 𝗚𝗼𝗼𝗴𝗹𝗲 𝗔𝗻𝗮𝗹𝘆𝘁𝗶𝗰𝘀 cifrele arătau altceva. 😊

Știai că poți monitoriza traficul real de pe site prin acest tool, gratuit?

👩🏻‍💻 Dacă te interesează subiectul, am articole pe blog, despre el: cum îl instalezi, cum îl monitorizezi, care-s indicatorii calitativi, cantitativi etc. Totul gratuit, așteaptă doar să fie citit. ☺️
📊 Pe Facebook am avut mereu sentimentul că lumea dă scroll și vrea poze cu pisici și căței. Tot la 2-3 cititori ajung, pe profilul personal. Pe cel de business e altă poveste. Acolo scriu doar ca un profesionist. Și acolo se poate monitoriza impactul postărilor. Despre asta n-am scris încă. Ai fi curios să îți spun cum? 𝐀𝐫 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚ț𝐢𝐚 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭ă, 𝐝𝐚𝐜ă 𝐨 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐞ș𝐭𝐢 î𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐠𝐫𝐚𝐭𝐮𝐢𝐭?

✨ Revenind la prezent, și cum aș trata numărul de cititori cu mintea de acum, aș spune așa: și ce-i rău în a fi citit de 2-3 oameni? 🙃

𝗗𝗲 𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗱𝗼𝗿𝗶𝗻ț𝗮 𝗱𝗲 𝗺𝘂𝗹ț𝗶 𝗰𝗶𝘁𝗶𝘁𝗼𝗿𝗶?

Când făceam și blogging full time, cu plan editorial de 30-31 de articole pe lună, halucinam să fiu citită de toată România. 🙈Făceam orice ca să ajung la oameni, presată maxim și de agențiile cu care lucram, pentru că îmi cereau cifre astronomice la articole. Între timp, au învățat să ceară vânzări. 💹

Dincolo de asta, ca om care scrie, orice, chiar și 3 rânduri pe Facebook, îți dorești să fii citit. Nu-i așa? Și când zic citit nu mă refer doar de prietenii care te citesc, orice „tâmpenie” ai posta, și îți mai dau și like – uneori doar din prietenie. 🤭
Vrei să fii citit de cei din domeniul tău pentru că acolo ai impact sau măcar îți dorești asta.

𝐂𝐞 𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐢 𝐦𝐢-𝐚𝐮 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭 𝟏𝟏 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐥𝐨𝐠𝐠𝐢𝐧𝐠?

▶️ Am recunoscut târziu tare, prin 2017, la un curs de scriere creativă cu Liv Tane, faptul că am scris mereu pentru mine. Pentru ego, pentru validări și altele – omenești, chiar dacă-s toxice și ar cere discuții la psiholog. 😅
▶️ Am învățat cu greu că e mai important să fii citit de cine trebuie și e interesat de ceea ce scrii tu, decât să fii citit de o masă de oameni care intră și iese de pe blogul tău precum cei care fac shopping zilnic – caută ceva, dar nici ei nu știu ce caută, eventual ceva care strălucește sau e la reducere. 🤭
▶️ Am învățat târziu și încă învăț lecția pe care o știm toți: contează calitatea și nu cantitatea. ❤️
Mi-a fost greu să scap de „ticul” agențiilor cu care colaboram și pentru care contau doar cifrele, chiar și după ce am oprit nebunia cu blogging-ul pentru ele. Atât de greu, încât mi-am pierdut cheful de scris, pentru mine. I-am zis metaforic „blocaj” și am continuat să scriu cod sau pentru ai mei clienți.

𝗗𝗲 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗮𝘁ă 𝗰â𝗻𝗱 î𝗺𝗶 𝗱𝗼𝗿𝗲𝗮𝗺 𝘀ă 𝗿𝗲𝘃𝗶𝗻 𝗹𝗮 𝘀𝗰𝗿𝗶𝘀, 𝗮𝗽ă𝗿𝗲𝗮𝘂 𝐧𝐢ș𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐥𝐢𝐜𝐢 𝐜𝐞 𝐦𝐢-𝐚𝐮 𝐫𝐮𝐥𝐚𝐭 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩 î𝐧 𝐜𝐚𝐩, 𝐮𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢 î𝐧𝐜ă 𝐫𝐮𝐥𝐞𝐚𝐳ă:
  1. „De ce să scriu? Oricum nu mă citește nimeni!” – pentru că 5000+ de oameni/lună erau nimeni la mine, la acel moment. Acum sunt recunoscătoare pentru ei.
  2. „De ce să scriu? Oricum nu am nimic bun de spus!” – pentru că sunt specialistă la autocritică și autosabotare.
  3. „De ce să scriu? Scriu prost și alții o fac de mii de ori mai bine.” – pentru că la acel moment nu conștientizam nevoia de practică permanentă. Nu poți scrie impecabil peste noapte și fără sute de texte de exercițiu. 🙏🏻

De ieri mi-am luat inima în dinți, să revin la scris, pe Facebook, și pentru mine, nu doar pentru cei care îmi sunt clienți.
Visez să transform locul acesta în altceva, în ceva normal… un normal al meu despre care voi povesti mâine. 😊
𝗖𝗲 𝘇𝗶𝗰𝗶, 𝗺ă 𝗰𝗶𝘁𝗲ș𝘁𝗶 𝗺â𝗶𝗻𝗲 𝘀ă 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝗮𝗿𝗮𝘁ă 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗻𝗼𝗿𝗺𝗮𝗹?

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.