Pe Doina Nok am cunoscut-o prea puțin la a X-a ediție VSLO (Festivalul International de Arte Vizuale), dar mi-am dorit tare să o cunosc și mai mult și să nu țin ceea ce descopăr despre ea doar pentru mine. După aproape 2 luni mi-am făcut curaj să-i trimit întrebările pentru interviu. Ce a ieșit? Vă invit să citiți și la final, să vă bucurați ochii și sufletul cu fotografiile ce îi poartă semnătura, emoțiile și cu siguranță și sufletul.
Te rog să ne povestești câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf și pasiunea pentru wildlife photography?
Despre mine nu pot spune decât că sunt un om din mulțime. Asemenea și în oceanul de fotografi.
„Carieră” îmi sună prea pretențios, la mine este pasiune pură și a început din clipa în care am avut primul aparat foto în mâna. Mi-l doream foarte mult și nu voi uită momentul când l-am cumpărat cu foarte mulți ani în urmă, de la un butic de pe Magheru. Vânzătorul, un domn bonom, în vârstă, mi-a spus: „Vei face multă treaba cu jucăria asta, văd multă pasiune în ochii tăi!”.
Pentru mine a fost cea mai prețioasă jucărie a vieții de adult! Va mai amintiți rotița aceea care derula filmul? 🙂 Acest aparat era primul lucru pe care îl puneam în bagaje când plecam cu familia la pescuit; în sfârșit, aduceam acasă peisajele, floricelele (câte păpădii au umplut filmele, nu va pot spune! ), tot ce mișcă în jurul meu… zeci de role pline cu niște punctulețe (după developare) erau păsări în zbor 🙂 Așa a început pasiunea mea pentru wildlife.
Mergând des în natură îmi doream să păstrez toate frumusețile pe care le vedeam, la pachet cu emoțiile momentelor. Stăteam ore întregi pe vârful unui deal de pe malul bălții – de acolo vedeam un plaur imens în care cuibareau zeci de păsări. Eram pur și simplu fascinată și doream că pozele mele să arate că cele din reviste, nu doar niște punctulețe. Așa mi-am dat seama că jucăria mea nu mă ajută să obțin ceea ce vreau, așadar, am strâns bani și mi-am luat un aparat cu zoom – părea foarte performant și cu siguranță impresiona pe vremea aceea. În sfârșit, lucrurile din pozele mele căpătau contur și am fost extrem de emoționată când am primit o revistă de arhitectură, de lux, în care erau publicate pe vreo trei pagini, poze de-ale mele, făcute la Jurilovca. Doi prieteni ai mei, arhitecți, le trimiseseră la redacție fără ca eu să știu, dorind să îmi facă o surpriză. A venit, apoi, era internetului și asta mi-a dat acces la forumurile foto de la acea vreme. Asta a fost școala mea de fotografie. Aici am aflat că fotografia are reguli, nu doar apeși butonul ăla , cum făceam eu… (nu spun cât m-a intimidat și speriat să citesc tehnică foto!!).
Nu aveai voie să greșești nimic pentru că erai imediat taxat de cei pricepuți și aveai două direcții: să îți însușești criticile și să asculți de sfaturi sau să îți vezi de alte treburi… Eram fanul numărul 1 al lui Bogdan Colțea care își posta fotografiile pe unul dintre site-uri; erau perfecte, stăteam minute în șir uitându-mă la fiecare poză a lui. Într-o zi a postat o fotografie cu două berze în dans nupțial, nu știu să explic cum și de ce, dar, din acel moment am simțit și am decis că asta e genul de fotografie pe care vreau să îl fac.
Care este momentul din zi sau noapte și pasărea sau animalul pe care l-ai fotografia la infinit?
Prigoriile. La infinit!
Cum se desfășoară o sedință foto wildlife? Câtă răbdare este în spate, organizare, pregătire?
Acum este o rutină pentru mine. În funcție de buget (credeți-mă, sunt cheltuieli serioase) știu câte zile pot sta; bagajul oricum este același – pot „locui” în mașina mea chiar și câteva zile. Încep cu echipamentul foto: carduri goale, acumulatori plini. Din rucsacul foto nu trebuie să lipsescă nici un accesoriu și nici aparatul de back-up. La mine e simplu, nu am decât trei obiective foto: 500mm f/4, macro 100mm f/2.8 și 18-55mm. Apoi hainele de camuflaj, accesoriile de camuflaj (plase, corturi, umbrele etc), saci de dormit, mâncare și băutură suficientă, rezervorul mașinii plin.
Lumină naturală sau artificială?
Lumină naturală, ocazional blende sau ring pentru macro.
La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?
Photoshop exclusiv. Editare basic; dacă o poză mă solicită mai mult de 10 minute înseamnă că nu e bună. În acest gen de fotografie trebuie respectată cu strictețe realitatea; nu poți cosmetiza o poză scoțând-o din limitele naturalului.
În afacerea ta, ce consideri că te-a ajutat cel mai mult și te-a diferențiat de ceilalți fotografi?
E un pachet care mă definește, nu neapărat mă diferențiază. Multă iubire, multă răbdare, multe sacrificii…
Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună?
Eu gândesc și simt fotografia emoțional. Poate suferi drastic la partea tehnică dar, dacă mă emoționează, devine memorabilă.
Care este cea mai mare provocare în a fi propriul tău șef?
Autocritica.
Ce sfaturi ai da unui fotograf ce își dorește să intre în industria fotografiei wildlife?
Sunt foarte multe de spus. Este genul de fotografie pe care îl faci doar dacă simți că pasiunea asta te copleșește pentru că implică enorm de multă iubire, răbdare, sacrificii, timp și extrem de important – respect pentru natură.
Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază a succesului tău?
Emoția. E un clișeu dar, da, trebuie să pui suflet în ceea ce faci!
Organizezi ateliere de fotografie wildlife? Dacă da, când au loc, de unde putem afla de ele și care sunt regulile pentru participare?
Da, pentru prigorii. Începând din mai, odată cu sosirea lor până când se încheie ritualul de împerechere – este perioada cea mai spectaculoasă, când, în câteva ore, păsările se pot fotografia în posturi pe care le-am descifrat în ani de zile. Dar am avut solicitări și după această perioada și invariabil, oaspeții mei au plecat cu minim 3000-4000 de poze într-o zi, din care au avut ce alege. 🙂
Trei lucruri interesante despre OMUL Doina Nok?
Ceilalți pot vedea lucruri interesante, eu sunt obișnuită cu mine așa cum sunt. Poate părea interesant pentru cine nu mă cunoaște, că pictez și fac bijuterii, genți sau alte lucruri, atunci când nu sunt pe coclauri, la pozat 🙂
Care este cartea ta favorită?
Cam toată biblioteca mea. Întotdeauna la îndemână- „Iar ca sentiment un cristal”, Odysseas Elyttis
Ce însemna fotografia pentru tine?
Dinamica personalității mele. În fiecare poză făcută de mine e câte o parte din sufletul meu. E greu de explicat… am zeci de mii de poze care zac „în sertare”, needitate; acolo, în teren, când apăs butonul e momentul maxim de bucurie, când ajung în fața calculatorului îmi piere entuziasmul. „Coafez” una-două poze după care mă pregătesc pentru următoarea ieșire. Uneori mă întreb dacă este o formă mascată de egoism (să le țin doar pentru mine) sau – nu știu cum se cheamă – gândul că aș plictisi cu pozele mele sau nu ar interesa pe cineva atât de mult
Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc.
Mă găsiți pe Facebook și pe Instagram.
În încheiere, te invit să descoperi o parte din fotografiile semnate Doina Nok.
În încheiere, vreau să mulțumesc revistei MoodMag pentru colaborare și publicarea interviului în varianta printată.
