Ce facem cu emoțiile

E luni. Ce facem cu emoțiile?

E luni și tot mă întreb ce facem cu emoțiile?

M-am trezit deja în întârziere și n-ar fi prima dimineața de acest gen. Nu am timp să-mi așez gulerul la cămașă, de unde timp pentru așezat gânduri, emoții, planuri? Săptămână nouă, așteptări imense, limitări pe măsură și emoții. Le car cu mine de câteva săptămâni bune. De prea multe ori am acționat impulsiv în speranța că voi scapă de ele, dar tot acolo sunt. Mai grele, mai amplificate, mai multe ca ieri.

Ce facem cu emoțiile?

Le trăim sau acționăm ghidați de ele cu speranța că ne vom elibera?

O stare de depresie m-a cuprins și pe mine. Am ignorat-o până la refuz. M-am încarcat cu atâtea activități încât să nu mai apuc să o simt și totuși e acolo. Mă golește în fiecare zi câte puțin.

Pot da vina pe toamnă? E o depresie generală, o stare de oboseală și o lipsă de chef de viață. Nu sunt singura care o simte. Am suficienți oameni în jurul meu care îmi confirmă că e ceva în aer. Depresia plutește în aer. O fi astenia de toamnă. Oricum ar fi, faptul că nu o simt doar eu mă face să mă simt normală. Normală, dar agitată pentru că acel ceva din mine caută o rezolvare a stării.

  • Cum să ieși din depresie?
  • Cum să îți activezi pofta de viața în 10 minute?
  • 10 motive să zâmbești în fiecare zi

Știi titlurile astea de articole vindecătoare? Mda, nu funcționează! Nimeni nu ne spune ce facem cu emoțiile? Nu avem buton de on/off și nu ne revenim citind 10 rânduri motivaționale.

Ce facem cu emoțiile?

Le lăsam să ne cuprindă și le simțim cum curg prin noi. Le lăsam să ne întindă pe covor și să ne facă covrig de durere, de singurătate, de nepăsarea celor din jur. Dăm play la cea mai tristă piesă din playlist și o săvurăm până la ultimul acord de pian sau chitară.

E minor acordul ală. La fel de minor ca starea noastră în ochii altora neatinși de nimic din jur. Ce-ai, mă? Depresie?! Hai nu mai spune! Da ai un job, o casă, ai ce mânca și începe lista cu „ai de toate”.
La naiba! Liniște sufletească n-am! Am tona de emoții agățate de mine. Îmi simt corpul atât de greu și sufletul atât de gol de îmi vine să plâng. Și nu plâng, că doar oamenii slabi plâng.

Emoțiile se trăiesc, fie ele pozitive sau negative

Dacă vrei să plângi, plângi! Dacă vrei să râzi, râzi! E simplu și totuși alegem să ne complicăm.

Ești în depresie? Super! Alege să te bucuri de ea, alege să-ți simți furia, anxietatea, neputința în fața propriilor emoții. Trăiește-le și la final te vei simți eliberat și liniștit. Da, doar atât. Nu fericit, ci doar liniștit. Fericirea vine mai târziu, dar mai presus de ea e starea de libertate și liniște.

Cu cât fugi mai mult de stările tale, cu atât te adâncești în ele. Emoțiile sunt precum nisipurile mișcătoare. În momentul în care încetezi să te zbați, te vei elibera. Nu îți fie frică să te lași cuprins de ele! E luni și e momentul să îți infrunți fricile, depresia, starea morocănoasă și tot ce îți îngreunează sufletul.

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi (vezi toate)

12 thoughts on “E luni. Ce facem cu emoțiile?”

  1. Traim emotiile din plin, chiar si depresia, nu? Este cel mai bine asa….trebuie sa o infruntam. La mine este de vina vremea de afara, toamna, ploile…si gandul ca vine frigul…ala napraznic de imi vor ingheta picioarele in cizme 🙁

  2. nu e bine sa ne dam emotiile deoparte, dar nici sa ne lasam cuprinsi de ele prea profund. parerea mea e ca totul trebuie sa aiba o limita. si daca vrei sa plangi, plangi, dar dupa cateva minute, sterge-te la ochi si mergi mai departe!

Lasă un răspuns