Web Analytics
Erika Ivoniac - nu te opri din a aduce emoție prin fotografiile tale! - Bianca Ionel - Digital Fairy Iasi - Site prezentare - magazin online - marketing - SEO
Erika Ivoniac - nu te opri din a aduce emoție prin fotografiile tale - interviu fotograf iasi decembrie 2021

Erika Ivoniac – nu te opri din a aduce emoție prin fotografiile tale!

Pe Erika Ivoniac, fotograf din Iași, am cunoscut-o în 2018 când a fost fotograful oficial al evenimentului Femei de Afaceri cu Stil, un eveniment marca JCI Iași pe care am avut bucuria de a îl coordona alături de o echipă extraordinară și pentru care am câștigat, în 2019, titlul de Best Economic Development Program. De atunci i-am urmărit, în online, activitatea și mi-a ajuns la suflet o ședință foto realizată la Rimetea și la Cetatea Colțești, locuri pe care le-am vizitat și eu în 2021 și de care m-am îndrăgostit. Toate acestea m-au determinat să îmi doresc să îi descopăr povestea și să închei seria interviurilor cu fotografi pe anul 2021 cu Erika.

1. Spune-mi câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf, cine te-a îndrumat/mentorat, cine te-a încurajat să alegi și acest drum?

Sunt Erika, fotograf în căutare de emoție și aventură. Îmi place să spun că prin fotografie colecționez detalii. Surprind momente și trăiri păstrând în gând o viziune cinematică și naturală în același timp, încercând mereu să transmit prin imagini o poveste autentică. Am copilărit în orașul Siret,  județul Suceava. Câteva veri le-am petrecut  în Câmpulung Moldovenesc. Iașul m-a adoptat începând cu anii de facultate și a devenit un loc drag, în care mi-am întâlnit cei mai dragi oameni.

Amintirile mele despre fotografie încep cu imaginea unui aparat pe film, un Zenit rusesc, în mâna părinților mei, cu fotografii developate în lumină roșie, cu miros de hârtie Polaroid prin sertarele bunicilor. Ai mei m-au inspirat, a fost cât se poate de natural să adopt această pasiune pentru a privi printr-un vizor. Ușor am decis să duc această plăcere de a fotografia la un nivel mai asumat, cu folos. Am studiat jurnalismul și am avut ocazia să am mentori extraordinari în comunicare vizuală. Unul din oamenii care și-au pus amprenta, când nici măcar nu puteam să mă numesc fotograf, a fost fotojurnalistul Radu Sigheti, într-un workshop în care am aflat și ce înseamnă fotografia de război. De la el am reținut multe detalii despre cât de grea este această meserie și ce mesaj puternic poartă o imagine atunci când trebuie să transmiți adevărul.

2.  Din toate stilurile de fotografie, pe care l-ai ales?

Oamenii cu care m-am înconjurat m-au inspirat să aleg un stil documentar, de la prieteni, până la clienți, de la ședințe foto de studio, până la drumeții pe munte. Din obsesia mea de a nu cumva regiza emoția din spatele acestor momente, toate devin un documentar de detalii imortalizate care construiesc o poveste legat, dar și separat. Sunt ca niște pași pe care nu vreau să-i sar atunci când mă plimb cu aparatul în mână.

3.  Ce înseamnă fotografia pentru tine?

Fotografia e o încăpățânare de a visa prin lentilă, de a ieși dintr-o zonă de confort, un mod prin care poți observa totul și nimic – pentru că mereu învăț ceva când sunt în spatele aparatului – învăț despre mine, despre oameni, despre locuri.

4.  Fotografie alb-negru sau color? Care exprima mai mult din perspectiva ta?

Ambele, în egală măsură. Cu umbre în alb-negru reușesc să exprim mai ușor emoția, iar prin culori redau realitatea, accentuez atmosfera. Pentru mine, un peisaj fotografiat color îmi transmite altceva decât un peisaj alb-negru, e ca un mesaj tradus dintr-o limba străină în metafore diferite. La fel cred că se întâmplă și cu un portret, contează ce vreau să transmit prin editarea pe care o realizez.

Aș putea să aleg doar una dintre ele, însă cred că avem puterea de a influența mult privitorul doar prin prisma culorilor din editare. Mă întreb uneori ce-ar fi să îmbinăm fotografia alb-negru cu cea color, ca un colaj – oare am pune accent pe ce nu trebuie?

5.  Există un loc sau un moment de suflet pe care l-ai fotografia la infinit?

Dacă aș avea acest infinit la dispoziție, mi-aș face timp să-l împart pentru trei locuri care mi-au rămas în suflet: deșertul Iordaniei la apus, creasta Pietrei Craiului la răsărit și turquoise-ul lacului Sorapis din Dolomiți. De cele mai multe ori fac fotografii doar pentru mine, fără sa le expun undeva. Acestea sunt asemănătoare unui jurnal în cuvinte, doar ca la mine ar fi plin doar cu imagini.

6.  Lumină naturală sau artificială? Cât de important este să cunoști toate sursele de lumină până să îți definitivezi un stil?

Iubesc să lucrez cu lumină naturală, o consider o aliată atunci când vrei să expui realitatea și să nu adaugi altă emoție unui eveniment, care poate în momentul în care s-a desfășurat a fost simțit și văzut altfel. La fel de bine, cred că atunci când nu ai surse de lumină suficiente, poți să aduci un plus de valoare cu ceva artificial, de care te folosești și să redai atmosfera locului.

La început, cred ca m-a ajutat mult să cunosc aparatul din mână doar folosindu-mă de lumina naturală. O fotografie cu umbra naturală o consider pătrunzătoare în emoție, nu pot să nu o îmbrățișez în cadrele pe care le iau. Cred ca orice ai alege, lumină naturală sau artificială, e important să știi cum să o faci aliat, să aducă un plus în ceea ce vrei să transmiți. Chiar nu demult am învățat, de la un alt coleg fotograf, un truc nou cu lumină artificială. Cred că doar experimentând tot felul de stiluri îl întâlnim pe al nostru, îl adoptăm și îl păstrăm atâta timp cât considerăm că ne ajută să transmitem ceea ce vrem să comunicăm.

7.  La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?

Folosesc suita Adobe încă de la începuturi. Până și fotografiile din telefon le trec uneori prin post procesare. Îmi place să le păstrez în nuanțele în care le-am văzut eu la momentul respectiv. Lightroom și Photoshop – sunt nelipsite în procesul meu de a finaliza fotografiile.

8.  Ce consideri că te ajută cel mai mult și te diferențiază de ceilalți fotografi?

Nu găsești doi oameni care sunt la fel, așa cum nu găsești doi fotografi care să vadă la fel același moment printr-o lentilă. Cel mai bun exemplu l-am întâlnit la ședințele foto stilizate de către Zof Creative, la care am participat alături de alți fotografi și am avut același decor pregătit, aceleași modele, aceleași detalii, însă cu toții am văzut diferit prin lentile diferite, emoții diferite.

Totuși, îmi place să cred că îmbinarea fotografiei de portret cu cea de peisaj mă ajută să mă diferențiez. Sedințele foto de cuplu în vârf de munte, unde pui efortul tuturor de a ajunge într-un loc nu foarte accesibil, acestea ar fi momentele pentru care aș merge mai departe și aș pune accent pe autenticitatea oamenilor într-un loc din natură.

9.  Dacă te-ai întâlni a ta versiune mai tânără, în rolul de fotograf, aflat la început de drum, ce sfaturi i-ai da?

E foarte interesant cum stilul fiecărui fotograf se poate definitiva foarte repede prin stilul de editare abordat. Dacă stau să mă uit în trecut la fotografiile făcute acum 4-5 ani, unele editări nu mi se mai par că se potrivesc cu ceea ce vreau să transmit acum. E și acesta un limbaj pe care-l învăț treptat, o direcție pe care o schimb în funcție de anumite valori adăugate. Un sfat ar fi acesta: „Atâta timp cât o fotografie făcută de tine poate să aducă o emoție cuiva, nu te opri din a învăța cum să faci asta din ce în ce mai des.”

10.  Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună și care sunt elementele ce o definesc?

Cred că o fotografie bună poate fi definită de mesajul pe care-l transmite, dacă-și atinge scopul și dacă te face să zăbovești cu privirea asupra detaliilor.

11.  Ai un proiect de suflet? Dacă da, care este acela? Ne poți povesti mai multe?

Tocmai lucrez la un proiect drag, un spațiu în care să-mi desfășor activitatea, un studio. E un proiect care se află la început, în care am pornit cu mult entuziasm și în care doresc să îmbin cunoștințele mele de design și fotografie. Însă cele mai dragi proiecte ar fi cele în care am fotografiat în natură, pe crestele munților, cupluri ce-și doreau să facă și o plimbare, un hiking, pentru o sedință foto într-un loc deosebit. 

12.  Te implici în proiecte pro bono? Dacă da, ce tip de proiecte, cât timp oferi și care e motivația din spatele muncii tale pro bono?

Da, am multe proiecte pentru care am muncit cu drag pro bono și am văzut ce înseamnă să ajuți pe partea de imagine vizuală un brand sau să dăruiești o ședință foto cuiva cu care împărtășești aceleași valori și vrei să ajuți să se identifice mai bine prin fotografie. Acest timp investit îl consider mereu câștigat, pentru că e ceva ce fac cu plăcere. 

13.  Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază al succesului tău?

Curiozitatea de a învăța ceva nou. Faptul că ies uneori din zona de confort încercând să fotografiez ceva cu care nu sunt familiarizată. 

14.  Câte ore investești săptămânal în a învăța lucruri noi pe domeniul tău?

Nu cred că mai pot ține cont de timpul petrecut pentru fotografie, a devenit instinctiv și natural – mai ales că orice aș face zilnic, tot de fotografie și estetică ține.

 

15.  Care sunt fotografii tăi preferați, pe care îi poți considera mentori?

Voi enumera trei fotografi ce abordează stiluri diferite și cărora le admir munca – Dmitry Maley, Alexandru Costin, Radu Sigheti.

16.  Care este cea mai mare provocare în a fi propriul tău șef?

Gestionarea timpului. Cred că atunci când nu ai structurat programul cum trebuie, tinzi să petreci prea mult timp lucrând și să te pierzi în prea multe detalii.

17.  Trei lucruri interesante despre OMUL Erika?

  1. Călătoresc cât de des pot și nu-mi las acasă echipamentul foto nici măcar în turele lungi de hike pe crestele munților, chiar dacă rucsacul meu are o capacitate de doar 60 de litri, prefer să am aparatul cu mine și să renunț la altceva care nu e atât de necesar. 
  2. Aș alege de fiecare dată bicicleta, în detrimentul mașinii, pentru a mă plimba prin oraș.
  3. Anul acesta am ilustrat prima carte pentru copii. Cred că adopt în desen un stil migălos și detaliat, asemănător cu stilul pe care am început să-l regasesc și în fotografiile mele.

18.  Care este cartea ta favorită?

O carte devine favorită atunci când o frunzăresc până la capăt și rețin măcar un lucru interesant după ce o închid. Prefer să o amintesc pe ultima deschisă – The Tattoorialist, o documentare vizuala a celor care își însemează corpul cu desene care să le reamintească anumite momente sau emoții.

19.  Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc.

Website: erikaivoniac.com

Instagram: @erivo.pic & @erivo.studio

Facebook: Erika Ivoniac Photography

20.  Se spune că orice criză are și partea sa bună. Ce beneficii ți-a adus Covid atât din perspectivă personală dar și profesională?

Beneficiile, dacă putem să le numim așa, le găsești atunci când te încăpățânezi să continui să faci ceea ce îți place, atât timp cât îți permiți să faci asta. Oamenii mei spun că sunt o persoană răbdătoare. Așa am reușit să îmi canalizez energia și să mă implic în niște proiecte pro bono în perioada aceasta de care, poate, nu aș fi avut timp înainte. 

21.  Hai să încheiem acest interviu cu un sfat pentru pasionații de fotografie sau cu o lecție de viață pe care ai învățat-o din rolul de fotograf.

Revin mereu cu gândul la o vorbă auzită la început – „blițul este acolo pentru a construi forme cu ajutorul luminii, nu pentru a ilumina întreaga scenă”. E ceva ce se învață constant, cum să te folosești de lumină cel mai ușor. 


În încheiere, vreau să mulțumesc și revistei MoodMag pentru colaborare și publicarea interviului în varianta printată, în numărul din decembrie 2021.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.